Decizia nr. 9402/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 9402/2012
Ședința din data de 14 N. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 510 din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta S. K. B. & CO S. B. - PRIN LICHIDATOR J. CII N. L., având ca obiect - anulare act administrativ Dispoziția nr. 4865/2011 emisă de A. B. N.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic R. O., care depune la dosar delegație de reprezentare nr.
6128/(...), lipsind intimata-reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 510 din data de (...) pronunțată de T. B.-N. și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii introductive și a menținerii deciziei emisă de A. B.-N. nr. 4865/(...) ca temeinică și legală, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Susține reprezentanta recurentei că în speță, perioada pentru care se pot acorda creanțele salariale trebuie să fie ulterioară lunii în care s-a deschis procedura și să succeadă datei deschiderii procedurii. Acordarea plăților compensatorii a fost refuzată dat fiind faptul că cererea adresată de lichidatorul judiciare vizează plata creanțelor salariale născute în cele trei luni premergătoare intrării în faliment, iar în conformitate cu prevederile art. 15 din L. nr. 200/2006 cele trei luni pentru care se suportă creanțele bugetare fie succed fie preced datei deschiderii procedurii
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.510 pronunțată la data de (...) în dosarul nr.(...) al
T.ui B.-N. a fost admisă în parte acțiunea în contencios formulată de reclamantul C. I. de I. N. L. în calitate de lichidator al S. K. &Co S. în contradictoriu cu agenția J. pentru O. F. de M. B.-N. și în consecință a fost anulată dispoziția nr.4865 din (...) emisă de A. J. pentru O. F. de M. , obligată pârâta să emită dispoziția prin care să stabilească potrivit art.21 alin.1 din L. nr.20072006 cuantumul creanțelor salariale suportate din fondul de garantare pentru salariații S. KF B. &Co S. ; respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 7736 lei cu titlu de creanțe salariale.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că dispoziția nu întrunește sub aspectul formalității condiția motivării prin relevarea generică a neîndeplinirii cerințelor art.15 din L. nr.200/2006 încălcare ce atrage anularea actului.
Pe de o parte reține instanța soluția de respingere a cererii de către autoritatea este nelegală din perspectiva aplicării greșite a legii. A. față de SC K. B. & CO S. s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență la data de 23 iunie 2009, prin sentința comercială nr. 575/2009 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) (f. 16).
Așa cum corect se remarcă în cererea de chemare în judecată, prin această sentință nu s-a dispus și ridicarea dreptului de administrare al administratorul statutar al societății comerciale, fapt produs abia la data de 10 februarie 2011, prin sentința comercială nr. 162/2011, prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei și numirea lichidatorului judiciar C. N. L. (f. 27).
Cererea adresată de lichidatorul judiciar A. J. pentru O. F. de M. B.-N. vizează plata creanțelor salariale născute în cele 3 luni premergătoare intrării în faliment, respectiv lunile decembrie 2010, ianuarie 2010 și februarie 2010.
Este real că, în conformitate cu prevederile art. 15 din L. nr. 200/2006 mai sus citate, cele 3 luni calendaristice pentru care se suportă creanțele salariale din fondul de garantare, fie succed, fie preced datei deschiderii procedurii insolvenței.
În privința interpretării noțiunilor de a succede, respectiv de a precede, utilizate de textul legal, nu se impune a se apela la definițiile consacrate de dicționarul explicativ al limbii române, în maniera realizată de pârâtă, câtă vreme definirea acestora, în sensul urmărit de legiuitor, se realizează în conținutul art. 7 din HG nr. 1.. A., pentru definirea perioadei care precedă datei deschiderii procedurii, se face trimitere doar la sintagma „. lunii în care s-a deschis procedura insolvenței";, iar prin a succeda datei deschiderii procedurii legiuitorul a înțeles
„situația în care creanțele salariaților angajatorului în stare de insolvență sunt ulterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenței";, fără a se specifica faptul că acestea ar viza cele trei luni imediat anterioare respectiv ulterioare datei deschiderii procedurii.
Prin urmare, interpretarea dată acestor prevederi de către autoritatea pârâtă reprezintă o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor consacrate cu privire la interpretarea normelor juridice.
Mai mult, așa cum corect subliniază lichidatorul judiciar, art. 2 din L. nr.
200/2006 impune și o a doua condiție de admisibilitate a cererilor de plată a unor atare creanțe, respectiv aceea ca față de angajatorul în stare de insolvență să se fi dispus „măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare";, condiție îndeplinită în cauză la data de (...) când, prin sentința prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului, s-a dispus și ridicarea dreptului de administrare pentru administratorul statutar.
Aceste două condiții sunt prevăzute în mod cumulativ, astfel încât, în condițiile în care prevederile L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței reglementează posibilitatea deschiderii procedurii insolvenței și fără ca ridicarea dreptului de administrare să fie dispusă concomitent, ci la momente ulterioare datei deschiderii procedurii insolvenței (în funcție de ipoteza legală în care se încadrează debitoarea insolventă), este evident că o interpretare în sensul agreat de pârâtă ar conduce la imposibilitatea aplicării prevederilor L. nr. 200/2006 în acele situații în care dreptul de administrare este menținut pe perioada de observație, ceea ce nu poate fi primit din perspectiva interpretării teleologice a actului normativ.
Așadar, din punct de vedere al condițiilor legale astfel impuse, instanța apreciază că acestea sunt îndeplinite în cauză, câtă vreme cele trei luni pentru care s-a solicitat plata creanțelor salariale sunt ulterioare datei deschiderii procedurii insolvenței , iar față de angajatorul în stare de insolvență s-a dispus măsura ridicării dreptului de administrare.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta A. B. -. solicitând admiterea acestuia , schimbarea în totalitate a sentinței constatând că dispoziția nr.4865 din (...) este legală și temeinică .
În susținerea celor solicitate se arată că reținerile instanței sunt greșite deoarece motivul respingerii cererii reclamantei a fost întemeiat pe faptul că perioada de 3 luni calendaristice nu succede în speță datei deschiderii procedurii insolvenței adică lunii iunie 2009, ca luna de referință pentru acordarea drepturilor salariale restante prevăzute de art.13 din lege.
Conform art.15 din lege perioada prevăzută este perioada anterioară datei de la care se solicită acordarea drepturilor și precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenței, în cazul în speță succedă datei deschiderii procedurii insolvenței. Întrucât conform DEX prin succedă se înțelege a urma imediat, a urma unul după altul, a procedat la respingerea cererii de acordare a creanțelor salariale, întrucât cele trei luni pentru care se solicită plata sunt situate după un an și jumătate de la data deschiderii insolvenței și nu imediat după data deschiderii procedurii cum reiese din definiția expresiei „succedă";. Perioada de acordare a acestor drepturi nu se raportează la data intrării debitoarei în faliment ci la data deschiderii procedurii insolvenței adică data de (...) iar conform art.7 din HG nr.1. normele de aplicare a L. nr.200/2006 în situația în care creanțele salariaților angajatorului în stare de insolvență sunt ulterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenței perioada prev. la art.15 alin.1 din lege succede datei deschiderii procedurii, adică urmează în lunile imediat următoare datei deschiderii procedurii insolvenței, în speță lunile pentru care se pot acorda aceste drepturi restante ar fi iulie, august și septembrie 2009, ori lunile pentru care se solicită creanțele sunt decembrie 2010, ianuarie și februarie 2011 (adică după un an și jumătate de la data deschiderii procedurii.
Tor astfel arată recurenta că în sentința atacată se menționează că temeiul legal al cererii formulate de reclamantă este reprezentat la art.2 din L. nr.200/2006 deși această condiție este îndeplinită fiind o condiție principală în stabilirea dreptului nici celelalte condiții nu trebuie ignorate fiind cuprinse expres în actul normativ ivocat. Așa cum a menționat referitor la prevederile art.2 din L. nr.200/2006 pe care își întemeiază susținerile reclamanta și anume ca angajatorii trebuie să îndeplinească cele două condiții cumulativ, adică să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de deschidere a procedurii insolvenței și să fi fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, într- adevăr societatea aflată în stare de insolvență trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții însă perioada celor 3 luni calendaristice pentru care se acordă salariile restante „precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenței";, conform art.15 alin.2 din lege, și nu datei ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare.
De asemenea în art.7 alin.2 din normele de aplicare aprobate prin HG nr.1. există cuprinsă următoarea dispoziție expresă: „în situația în care creanțele salarialilor angajatorului în stare de insolvență sunt ulterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenței perioada prev. la art.15 alin.1 din lege succede datei deschiderii procedurii"; adică urmează în lunile imediat următoare datei deschiderii procedurii insolvenței, în speță consideră că lunile pentru cares e pot acorda aceste restanțe ar fi iulie, august și septembrie 2009, ori lunile pentru care se solicită creanțele de către reclamantă sunt decembrie 2010, ianuarie și februarie 2011. Deși cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, dacă cea de- a doua nu ar fi prevăzută în lege lichidatorul nu ar avea calitatea necesară reprezentării societății aflate în stare de insolvență și depunerii cererii de acordare însoțită de toate documentele doveditoare în special cele privind existența raportului de muncă și prestări activități de către salariați.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente, a art.304 C.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat instanței anularea dispoziției nr.4865 din (...) emisă de pârâta recurentă în considerarea în esență că sunt îndeplinite cerințele cumulative cerute de L. nr.200/2006 în privința plății creanțelor salariale din fondul de garantare. A., pentru a beneficia de dreptul instituit prin actul normativ menționat angajatorii trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: împotriva lor să se fi pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolvenței și față de ei să fi fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare. Ori în cele mai multe cazuri,în cazul în speță măsura ridicării totale ori parțiale a dreptului de administrare se dispune abia prin sentința de intrare în faliment, aceasta fiind momentul când societatea respectivă îndeplinește cele două condiții cumulative - este în procedură de insolvență și i s-a retras dreptul de administrare. Și de la acest moment ar trebui raportată perioada de 3 luni, care preced sau succed datei la care societății aflată în procedura de insolvență i s-a retras și dreptul de administrare.
Față de S. K. B. &CO S. s-a deschis procedura generală a insolvenței prin sentința comercială nr.575/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) fără a i se retrage dreptul de administrare. U. societatea a intrat în reorganizare judiciară în baza unui plan de reorganizare aprobat prin sentința comercială nr.246/(...), având în continuare dreptul de administrare. Ca urmare a nerealizării integrale a obiectivelor Planului la cererea administratorului judiciar instanța a dispus prin sentința comercială nr.162/(...) intrarea debitoarei în faliment: abia prin aceeași sentință i s-a retras debitoarei și dreptul de administrare. La data intrării debitoarei în faliment au rămas neachitate drepturile salariale pe lunile decembrie 2010, ianuarie și februarie 2011. este o perioadă de 3 luni care succedă datei deschiderii procedurii generale a insolvenței și momentului în care angajatorului i s-a ridicat dreptul de administrare încadrându-se astfel în cerințele prev. de art.15 alin1 și 2 din L. nr.200/2006 și cele ale art.7 alin.2 din HG nr.1. și care este anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor salariale.
Prin întâmpinarea formulată s-a susținut că motivul de respingere a fost întemeiat pe faptul că perioada de 3 luni calendaristice nu succedă în speță datei deschiderii procedurii insolvenței adică lunii iunie 2009, ca lună de referință pentru acordarea drepturilor salariale restante prevăzute la art.13 din lege. Conform art 15 din lege perioada de 3 luni,,este perioada anterioara datei la care se solicita acordarea drepturilor si preceda sau succeda datei deschiderii procedurii insolventei.
Actul normativ invocat L. nr.200/2006 prin dispozițiile art.2 prevede că
„Din Fondul de garantare se asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, denumiți în continuare angajatori în stare de insolvență.";
Același act normativ prin art. 15 din același act normativ prevede:
(1) Creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) și e) se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.
(2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor și precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenței.
(3) O altă solicitare privind plata creanțelor salariale poate fi făcută numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai mică de 3 luni.
Totodată, prin HG nr. 1. pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a legii menționate la art.7 se statuează că: (1) În situația în care creanțele salariaților angajatorului în stare de insolvență sunt anterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenței, perioada de 3 luni calendaristice prevăzută la art. 15 alin. (1) din lege precedă datei deschiderii procedurii.
(2) În situația în care creanțele salariaților angajatorului în stare de insolvență sunt ulterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenței, perioada prevăzută la art. 15 alin. (1) din lege succedă datei deschiderii procedurii.
Din normele enunțate reiese că se asigura din fondul de garantare plata creanțelor salariale pentru o perioadă de trei luni calendaristice luându-se în considerare perioada anterioară datei la care se solicita acordarea drepturilor și precede sau succede datei deschiderii procedurii insolvenței.
Cu alte cuvinte perioada de trei luni calendaristice trebuie să preceadă sau să succeadă datei deschiderii procedurii de insolvență. Ca perioada de referință, data vizează deschiderea procedurii insolvenței și nu o altă data rezultă și din art.10 din HG nr.1. ce prevede că cererea trebuie să fie însoțită de copia hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii insolvenței.
În speță actele relevă că data deschiderii procedurii insolvenței a fost (...) iar creanțele nu preced și nu succed această dată ci se raportează la cu totul o alta și anume data intrării în faliment (...).
Cum însă perioada nu se raportează la data deschiderii procedurii de insolvență așa cum prevăd normele de mai sus în mod corect se susține că reținerile intimatei și instanței sunt greșite.
Se susține însă că prin art.2 din L. nr.200/2006 s-au prevăzut două condiții: ca angajatorul să fie în stare de insolvență și față de acesta să fie dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare iar o atare măsură a avut loc la data la care s-a dispus procedura falimentului (...). Norma invocată prevede cele două condiții dar are în vedere situația în care în această procedură generală - deschidere insolvență conform art.47 alin.3 din L. nr.85/2006 se poate ordona ridicarea dreptului de administrare și nu vizează o altă situație sau alt moment de garantare/acoperire a creanțelor.
Dacă se avea în vedere data deschiderii procedurii falimentului legiuitorul prevedea expres aceasta. Ori legiuitorul a avut în vedere expres data deschiderii procedurii insolvenței. Prin urmare faptul că nu a fost dispusă ridicarea dreptului de administrare decât ulterior nu este în măsură să justifice nelegalitatea deciziei. Ca atare raportat la acte și la normele arătate susținerile recurentei se vădesc fondate și vor fi admise. Se mai sustine de intinata ca nelegalitatea ar rezulta din aceea ca decizia nu este motivata
.Sustinerea nu poate fi primita de vreme ce prin aceasta se arata ca nu sunt intrunite cerintele art 15 din lege.
Așadar față de cele arătate în temeiul ar.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Admite recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 510 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) 2 al T.ui B.-N. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C. I. DE I. N. L. în calitate de lichidator al S. K. B. & CO S. B. în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. B.-N.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. M. F. T. M. H.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D,
2 ex./(...) Jud.fond.A. M.
