Decizia nr. 95/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 95/2012
Ședința data de 11 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 2854 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat C. I., în baza împuternicirii avocațiale nr. 5221 din
1(...), aflată la fila 3 din dosar și intimata-pârâtă prin consilier juridic C. N., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 1834 din (...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 516701154 din (...), aflată la fila 7 bis din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei note de ședință, în două exemplare, însoțită de înscrisuri.
Instanța comunică reprezentantei recurentei un exemplar al notelor de
ședință depusă de partea adversă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta intimatei-pârâte relevă că niciuna dintre sentințele depuse cu titlu de practică judiciară, anexate întâmpinării, nu a rămas irevocabilă.
Reprezentanta recurentei depune la dosar copia deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2009 și copia deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate de persoanele fizice pe anul
2009 învederând instanței că și C. de asigurări de sănătate stabilește plățile anticipate pe baza acestor decizii. D. pentru plăți anticipate, emisă de A. F. P. se depune la C. de A. de S. iar aceasta din urmă, pe baza deciziei, stabilește plățile cu titlu de contribuție anticipată. Susține că pe baza deciziei pentru plăți estimative a fost realizată acea notă de calcul din martie
2009, pentru că la acea dată CAS nu emitea decizii, iar pe baza celei de a doua decizie finale pe anul 2010 s-a stabilit decizia finală de impunere pe anul 2009, datele cuprinse în aceste două decizii fiind cuprinse și în decizia finală pe anul 2009.
Raportat la depunerea celor două decizii de impunere, reprezentanta intimatei-pârâte apreciază că acestea nu prezintă relevanță întrucât recurenta nu contestă modul de calcul al contribuției iar pârâta a recunoscut în fața instanței de fond faptul că pentru anul 2009 această contribuție s-a calculat prin aplicarea unui procent de 5,5% la veniturile anticipate din aceste decizii, fiind interpretabilă au fost efectuate demersuri pentru a se lămuri sintagma „contribuție datorată de angajat"; iar prin răspunsul primit s-a precizat că această contribuție este în realitate de
6,5%, motiv pentru care s-a procedat la recalcularea contribuției datorată pentru anul 2009, în temeiul prevederilor codului de procedură fiscală. La recalculare s-a aplicat procentul asupra veniturilor cuprinse în decizia anuală, fără a fi calculate majorări de întârziere pentru recalcularea diferenței.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei-reclamante solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2854/0(...) a T.ui C., astfel cu a fost formulat, modificarea în întregime a sentinței recurate cu consecința admiterii cererii de anulare a deciziei de impunere nr. 2./(...) pentru stabilirea contribuției datorată la F. pe anul 2009 și recalcularea corectă, în conformitate cu prevederile legale a contribuției datorată pentru anul 2009, învederând instanței că Instanța de fond s-a aflat în eroare cu privire la actele emise de către C. de A. de S., reținând în motivarea sentinței că în baza deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2009 reclamantei i s-a stabilit o contribuție calculată la 6,5% din venitul net estimat.
Relevă că în cuprinsul motivelor de recurs a fost detaliat modul în care CAS stabilește contribuția la fondul național al asigurărilor de sănătate, respectiv în baza deciziei estimative emisă de către A. N. de A. F., depusă la CAS la data de (...) a fost emisă nota de calcul în care a fost stabilită contribuția anticipată pentru anul 2009. Raportat la venitul net estimat suma stabilită de către CAS reprezintă cota de 5,5%, iar la data emiterii acestei note era în vigoare ordonanța de care se prevalează intimata abia în anul 2010. Ulterior, în anul 2010, când a fost comunicată decizia finală pentru anul 2009, recurenta a depus-o la CAS iar pe baza acesteia i s-a emis decizia atacată prin demersul inițiat, în cuprinsul căreia se observă că, raportat la venitul net pe anul 2009, s-a stabilit o contribuție de 6,5%.
Apreciază reprezentanta recurentei că decizia de impunere este nelegală întrucât aceleași reglementări legale erau în vigoare atât la data de
(...) dar și la data de (...). Susține că în cursul anului 2010 nu a existat nicio lămurire ci doar în cursul procesului a fost solicitat un punct de vedere oficial, la filele 12-13 din dosar fiind depus un răspuns care emană de la P. R. - Camera Deputaților către UNNPR și care precizează „contribuția persoanelor nesalariate, liber profesioniștii, este de 5,5 % din venit";.
În privința răspunsului formulat de către Ministerul Sănătății, relevă apărătorul recurentei că acesta este identic cu cel al Casei Naționale a A.lor de S. și îmbracă forma unui extras din răspunsul amintit, fără a exista un punct de vedere oficial al M. S..
Apreciază că în mod greșit și printr-o eronată interpretare a legii CAS a stabilit abia în anul 2010, pentru anul 2009, un procent de 6,5%.
În consecință reprezentanta recurentei susține că decizia de impunere finală pe anul 2009 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care solicită admiterea recursului și acordarea cheltuielilor judiciare, atât la fond cât și în recurs, așa cum rezultă din copia chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, învederând instanței că, raporta la modul de calcul al deciziei de impunere anticipată și a deciziei anuale, procedura este prevăzută de dispozițiile codului de procedură fiscală și ale Ordinului Președintelui CNAS nr.
617/2007, în sensul că se stabilește contribuția în baza acestor decizii emise de către A., respectiv pentru veniturile anticipate deciziile se emit în cursul anului 2009, data emiterii așa cum se poate observa, este martie 2009, iar pentru venitul anual se emite decizia finală abia în următorul an și se poate observa că decizia finală a fost emisă la data de (...).
Fiind interpretabilă noțiunea de angajat, cuprinsă în conținutul art. 257, pentru care se stabilea o contribuție în procent de 5,5 % la fondul de sănătate, inițial a fost aplicat acest procent, urmând ca la regularizarea din
2010, în măsura în care urma a se primi un răspuns că ar trebui interpretat în sensul că procentul rămâne de 6,5% pentru liberi profesioniști, se va proceda la calcularea diferenței, lucru care a și fost realizat de către intimată. În codul de procedură fiscală există prevederi care dau posibilitatea recalculării în situația în care se constată că unele calcule au fost efectuate greșit sau dispozițiile legale au fost interpretate eronat.
Pentru aceste argumente solicită respingerea recursului, fără cheltuieli judiciare.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2854 din 0(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. A. N. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a jud.C., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. A. N. solicitând admiterea prezentului recurs și modificarea în Întregime a Sentinței civile nr. 2854/0(...) a T.ui C., și în consecință, admiterea cererii de chemare În judecată formulată de reclamantă în prezentul dosar; obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată la fond și În recurs
Prin Sentința civilă nr. 2854/0(...), a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, prin care a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 2. emisă de pârâta intimată la data de (...), prin care a fost stabilită contribuția datorată la F. pe anul 2009.
În motivarea sentinței instanța reține că în baza deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2009, reclamantei, care desfășoară activitatea de notar public, i s-a stabilit o contribuție datorată la F. în cotă de 6,5% din venitul net estimat prin declarația care a stat la baza emiterii deciziei de impunere de mai sus.
Instanța se află în eroare cu privire la aspectele arătate anterior, respectiv la cota de contribuție stabilită de C. de A. de S. prin decizia emisă pentru anul 2009, tăcând confuzie între plățile anticipate, estimate și contribuția finală, stabilită prin raportare la venitul net realizat.
Cu privire la modalitatea de stabilire a contribuției datorată de reclamantă pe anul 2009 se impun unele precizări:
Contribuția datorată la F. se stabilește luând ca bază de calcul suma estimată, ca venit net pe anul 2009, declarată de reclamantă.
Venitul estimat, declarat la C. de A. de S. a J. Clu, este același cu venitul estimat, declarat la A. F. publice a mun. C.-N., decizia emisă de această din urmă instituție depunându-se și la C. de A. de S.
Pentru anul 2009 reclamanta a depus la data de (...) declarația privind obligațiile de plată la F., În care a indicat un venit estimat pentru anul 2009 suma de 250.000 lei.
Pe baza acestei declarații, s-a Î. o notă de calcul privind plăți anticipate, cu scadență trimestrială, în care s-a stabilit o contribuție la F. în sumă de 13752 lei, sumă ce reprezintă un procent de 5,5% din venitul estimat de 250.000 lei. Prin nota de calcul din (...), s-a stabilit ca, trimestrial, reclamanta să plătească suma de 3438 lei.
La data de (...), C. de A. de S. a J. C. nu emitea decizii de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la F., contribuția fiind stabilită doar prin note de calcul emise în baza declarației reclamantei privind veniturile.
La data de (...), a depus la C. de A. de S. a J. C. decizia cuprinzând venitul global pe anul 2009 emisă de A. F. P. a mun. C., în care este menționat venitul net realizat pe anul 2009, acesta fiind În cuantum de
1.511.704 lei. Pe baza acestei decizii, pârâta intimată a emis decizia de impunere finală pe anul 2009, nr. 2./(...), în care i-a stabilit o contribuție în sumă de 98.261 lei, reprezentând un procent de 6,5% din suma de
1.511.704 Iei.
Chiar și numai din cuprinsul deciziei nr. 2./(...), se poate observa modul diferit de stabilire a contribuției pentru anul 2009.
Astfel:
- la rubrica 2, venitul net din profesii liberale este în cuantum de
250.000 lei (venitul estimat pentru anul 2009)
- la rubrica 11, obligații stabilite privind plățile anticipate cu termen de plată la (...), (...), (...), (...), suma aferentă acestor plăți este de 13.752 lei (3438 x 4). Suma de 13.752 lei reprezintă 5,5% din 250.000 lei (sumă cuprinsă în nota de calcul din (...))
- la rubrica 9, câștigul net anual este de 1.511.704 lei
- la rubrica 10, contribuția la F. datorată, este menționată suma de
98.261 lei, ce reprezintă 6,5% din 1.511.704 lei.
Rezultă că pentru același an 2009 C. de A. de S. a J. C. i-a stabilit în mod diferit contribuția la F. I., contribuția datorată la venitul estimat, stabilită în martie 2009, este de 5,5% și ulterior,contribuția datorată la venitul net realizat, stabilită în luna decembrie 2010, este de 6,5%, cu toate că nu există bază legală în acest sens.
Instanța reține în sentința atacată că problema de drept care se impune a fi lămurită în speța de față este dacă pentru anul 2009 persoanele care desfășoară o profesie liberală și care obțin venituri impozabile datorează o cotă de contribuție pentru asigurările de sănătate de 5,5% sau 6,5%.
După o menționare a prevederilor legale în materie, instanța reține că procentul de 5,5% este aplicabil doar persoanelor care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, nefiind aplicabilă persoanelor care obțin venituri dintr-o profesie liberală.
Soluția adoptată de instanța de fond este netemeinică și contravine dispozițiilor legale În materie, În vigoare la data de (...).
La data de (...), înainte de a fi modificat prin OUG 2., art. 257, alin. 1
și 2, din L. 9., privind reforma în domeniul sănătății prevedea următoarele:
(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra: c) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit; d) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfașoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decat cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se incadrează la lit. b); d) indemnizațiilor de șomaj; e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit; f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende
și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2 ind. 1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. ...
Art. 257 din L. 95/2996 a fost modificat de art. 1 din OUG 226/(...), privind unele măsuri financiar-bugetare. În art. 1, alin. 1 din OUG 2. se prevede că pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de L. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin.
(6) din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare.
În alin. 2 al aceluiași articol se precizează că, cotele prevăzute la alin.
1 se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Prin art. 1 din OUG 2. a fost modificat art. 257 În Întregime, cota de
5,5% fiind stabilită pentru toate categoriile de contribuabili mentionati În cadrul articolului. Această concluzie incontestabilă se desprinde, fără echivoc, chiar din formularea alin. 1 al art. 1 din OUG, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de L. 9. privind reforma în domeniul sănătății, fără a se face vreo diferențiere cu privire la categoriile de contribuabili.
Art. 257 din L. 9., alin. 1 și 2, actualizat la data de (...), prevede următoarele:
(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfașoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b); d) indemnizațiilor de șomaj; e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit; f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2 ind. 1 și art. 213 alin.
(2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Astfel, C. de A. de S. a J. C., în mod nelegal, a stabilit în anul 2010 o cotă de contribuție de 6,5% aferentă venitului realizat în anul 2009, după ce, inițial, în (...), a stabilit o cotă de contribuție de 5,5%.
Așa cum a precizat și în cererea de chemare în judecată, Uniunea N. a
Notarilor P.i din România, forul central de conducere și coordonare a activităților notariale a solicitat un punct oficial de vedere P. R., prin C. pentru politică economică, reformă și privatizare, care prin adresa nr. 2. din (...), semnată de președintele acesteia,(filele nr. 12,13 din dos) a menționat următoarele: "Contribuția persoanelor nesalarizate, liber profesioniști este de
5,5% din venit".
În timpul judecății la instanța de fond, pârâta a formulat, prin intermediul senatorului Șerban Rădulescu, o interpelare către Guvernul
României, cerând un punct de vedere cu privire la cota de contribuție la F.
Răspunsul dat de Ministerul Sănătății (filele 31,32) este extras din
Adresa CNAS către C. de A. de S. C., aflat la filele 21, 22 din dosar. Practic, nu există punctul de vedere al M. S., ministrul sănătății limitându-e doar la a copia opinia CNAS, cuprinsă în adresa transmisă către CAS C..
Solicită instanței de recurs, modificarea în întregime a sentinței civile nr. 2854/0(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, sens în care solicită admiterea cererii de chemare În judecată și pe cale de consecință, anularea deciziei de impunere nr. 2./(...) pentru stabilirea contribuției datorate la F. pe anul 2009, emisă de C. de A. de S. a J. C. și stabilirea corectă a cotei de contribuție aferentă anului 2009, la 5,5%, În conformitate cu dispozițiile legale incidente, respectiv a sumei de 83.144 lei,(din care a achitat anticipat suma de 13.752 lei).
În drept s-au invocat prevederile Art. 242, art. 274, art. 299 și următ., art. 3041 C.proc.civ.
Anexează: copia declarației depuse de reclamantă la C. C. la data
Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele:
Problema ridicată în speță sub aspectul primului motiv de recurs este aceea de a ști dacă instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie, mai precis dacă a stabilit corect că recurenta reclamantă datorează suma de16.250 lei cu titlu de diferență contribuții la fondul național unic de asigurări de sănătate.
Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, aferent anului fiscal 2009 pentru stabilirea regimului și cotei de contribuție la asigurările de sănătate se pune problema interpretării dispozițiilor OUG nr. 226 din 30 decembrie 2008.
OUG nr. 2. privind unele măsuri financiar bugetare a fost declarată constituțională prin D. nr. 1166 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 750 din 10 noiembrie 2010.
Conform art. 2581 alin. 1 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
Astfel prin art. 1 din OUG nr. 2. s-a prevăzut că:
1) Pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la 257 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la 258 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la 259 alin. (6) din
L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare.
(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Așa cum s-a constat anterior această ordonanță de urgență a fost constituționalizată, jurisdicția de contencios constituțional reținând în esență că: „În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind emiterea Ordonanței de urgență a G. nr. 2. cu încălcarea dispozițiilor art. 115 din Constituție, întrucât G.ul nu este abilitat să emită ordonanțe de urgență prin care să afecteze dreptul la o indemnizație de asigurări sociale, se observă că interdicția emiterii de ordonanțe în baza unei legi de abilitare în domenii ce fac obiectul legilor organice privește numai ordonanțele simple. În temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, "G.ul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul ordonanței în discuție, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgență al acesteia, astfel încât, sub aspectul extrinsec al dispozițiilor de lege criticate, nu ne aflăm în prezența unor cauze de neconstituționalitate.";
Prin urmare și ținând seama de motivarea expusă de G. în preambulul ordonanței de urgență conform căruia intervenția legislativă era imperios necesară fiind determinată „ …de necesitatea stabilirii cotelor de contribuții de asigurări sociale care se vor utiliza începând cu anul 2009 și a cuantumului ajutorului de deces, dat fiind faptul că legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe acest an, prin care se prevedea nivelul acestora, nu sunt încă adoptate…"; Curtea constată că modificarea cotelor de contribuții pentru asigurările de sănătate stabilite pentru anul 2009 este legală.
Curtea remarcă faptul că reclamanta invocă practic o diferență de tratament între angajați și celelalte persoane care datorează această cotă.
Această distincție este clar precizată în art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr.
2. și se aplică pe anul fiscal 2009.
Mai precis cota de contribuție la asigurările de sănătate se datorează de exclusiv angajați la cota de 5,5 % iar pentru restul persoanelor cota de contribuție fixată de lege era de 6,5 % norma de modificare a art. 257 vizând exclusiv modificarea cotelor de asigurări de sănătate datorate de angajați adică de persoanele care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă.
Noțiunea de angajat are aceeași semnificație cu noțiunea de salariat prevăzută de art. 10 din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Cum reclamanta recurentă nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obține venituri exclusiv din această activitate acesta datorează contribuția la asigurări de sănătate la cota de 6,5 %.
Aparent confuzia poate părea pertinentă și aceasta este și apărarea susținută de recurentă.
Așa cum corect a statuat instanța de fond, în anul 2008 prin L. nr. bugetului de stat nr. 3. au fost stabilite cu titlu general toate cotele de contribuții la asigurări de sănătate la cota de 5,5 %, legea nefăcând nici o distincție între categoriile de contribuabili (art. 9 alin. 3 alin. 2 lit. b).
Or, spre deosebire de L. bugetului de stat din anul 2008 care a privit cotele de contribuții aferente semestrului al II-lea al anului fiscal 2008, pentru anul fiscal 2009 cotele de contribuții s-au modificat doar în ceea ce-i privește pe angajați.
Așa fiind, primul motiv de recurs este nefondat, instanța de fond a aplicat și interpretat corect legea la raportul de conflict dedus judecății.
Cât privește principiul european al securității juridice, Curtea reține la nivel de principiu că analiza acestui principiu trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. art. 2581 alin. 1 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății introdus de pct. 1 al IV din Ordonanța de urgență nr. 88 din 20 noiembrie 2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acorda drepturi sociale, precum si unele masuri in domeniul cheltuielilor de personal, publicata în Monitorul Oficial nr. 941 din 21 noiembrie 2006, potrivit căruia cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si
258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
OUG nr. 88/2006 a fost aprobată cu o completare prin L. nr. 1. publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 4 mai 2007, fără să fie afectată dispoziția legală analizată.
Astfel fiind, cel puțin începând cu anul fiscal 2008 și până în prezent cotele de contribuții la asigurările de sănătate se stabilesc anual prin legea bugetului de stat ceea ce a devenit o constantă în materie.
Astfel fiind, contribuabilul are acces la norma legală care stabilește cota de contribuție la asigurările de sănătate norma legale fiind redactată cu suficientă precizie ca acesta să își poată regla conduita astfel încât să fie în măsură să respecte pe deplin legea.
Chiar dacă în acest interval prin mai multe acte normative succesive s- au modificat cotele de contribuție, dispozițiile legale au fost redactate cu suficientă claritate astfel încât atât autoritatea publică cât și contribuabilii să poată înțelege și aplica legea.
Împrejurarea că în practica administrativă au fost generate diferențe de interpretare și aplicare aceasta nu se datorează în principal legislației incoerente ci altor factori care nu pot fi opuși de reclamanta recurentă pentru a dobândi un drept pe care legea nu i-l recunoaște.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează a respinge, în baza art. 312
Cod proced. civilă, recursul cu consecința menținerii în tot a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 2854 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: C. A. C.
