Sentința nr. 128/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 128/2012
Ședința 21 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. I. L. în contradictoriu cu pârâții U. S. H., M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect obligația de a face eliberare diplomă de licență.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea pârâtei,U. S. H. - cerere de amânare întemeiată pe dispozițiile art.156
C.pr.civilă.
La data de (...) se înregistrează din partea reclamantului înscrisuri și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă.
La data de (...) se înregistrează din partea pârâtului, M. E., C., T. și S. - întâmpinare prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Curtea, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulata de parata de randul 1 reținând în motivare că în cuprinsul cererii nu se indică motivele care stau la baza formulării amânării cauzei.
Totodată, invocă din oficiu excepția necompetenței materiale reținând avind in vedere că petitul I din acțiune este cel principal și care atrage competența de soluționare a cauzei, în timp ce petitele II, III și IV sunt accesorii.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de către reclamantul M. I.-L. în contradictoriu cu pârâții U. S. H., M. E., C., T. ȘI S. s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:
- obligarea pârâtei U. S. H. să elibereze în favoarea reclamantului D. de licență, suplimentul de diplomă și foaia matricolă în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere.
- obligarea pârâtului M. E., C., T. ȘI S. să pună la dispoziția pârâtei U. S. H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii.
- obligarea pârâtului M. E., C., T. ȘI S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere.
- obligarea pârâtului M. E., C., T. ȘI S. să desemneze unitatea de specialitate producătoare să pună la dispoziția pârâtei U. S. H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivare s-a arătat că:
Reclamantul este absolvent al U. S. H., Facultatea de D. și A. P. B., forma de învățământ la distanta și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen organizat si susținut în conformitate cu Hotărârea Senatului U. S. H., obținând titlul de licențiat conform adeverinței anexate, nr.5310 din (...), eliberată de pârâtă U. S. H. in temeiul art.38 din O. M. E., C. și T. nr. 2..
In conformitate cu regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior, aprobat prin O. nr. 2. publicat în Monitorul Oficial Partea I nr.716 din 23.(...), instituțiile de învățământ superior de stat sau particulare, acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu potrivit legii, au obligația sa completeze si sa elibereze actele de studii. In temeiul art.5 alin.2 « Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție. "
In temeiul art.ll din același act normativ activitatea de completare a formularelor actelor de studii - referitoare la studii parți ale sau complete - se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea, prin ordin al ministrului, a titlului științific de doctor - în cazul diplomelor de doctor. Un act de studii dintr-un carnet cu matcă (cotor) și matca în cauză sunt completate identic, matca rămânând în arhiva instituției cu termen permanent.
De asemenea in conformitate cu art.20 din Ordonanta nr. 2. titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor. "
Reclamantul a solicitat, inclusiv în scris, cererea scrisă fiind trimisă în
(...) și primită de pârâta U. S. H. în (...), eliberarea diplomei de licență si a celorlalte acte de studii, insă demersul a rămas fără nici un rezultat.
Pârâta U. S. H. nu a eliberat actele de studii solicitate, nu a clarificat situația si nu a motivat obiectiv întârzierea nejustificată în eliberarea actelor de studii.
Având in vedere prevederile legale in materia metodologiei de întocmire si eliberare a actelor de studii, precum si regulamentul de organizare si funcționare a Departamentului pentru Învățământ la D. si cu F. R. al U. S. H., apreciez ca termenul de eliberare a actelor de studii este cu mult depășit de către pârâtă,
In temeiul art.1 din L. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. "
Întrucât pârâtă U. S. H. este o autoritate publica in înțelesul art.2 alin
1 lit.b din L. nr.554/2004, iar actele de studii constituie acte administrative unilaterale, își întemeiază acțiunea pe prevederile acestei legii, precum si a celorlalte acte normative indicate în dezvoltarea motivelor cererii de chemare in judecata.
În baza art. 1 din contractul de studii pârâta are obligația de a asigura
"pregătirea profesionala de calitate a studentului în conformitate cu prevederile Legii învățământului nr.84/1995, republicata cu modificările ulterioare, ale Legii nr.228/2004 privind organizarea studiilor universitare, ale HG 88/2005 privind organizarea studiilor universitare de licenta ai ale Legii 87/2006 pentru aprobarea ordonantei de urgenta a G. nr. 7. privind asigurarea calitătii educatiei".
Contractul de studii a fost încheiate cu aprobarea Biroului Executiv al
U. S. H., aprobarea C.ui de A. al USH si a Senatului U. S. H., ca atare pârâta si-a asumat in mod legal obligația de pregătire a reclamantului, de organizare a examenului de licență, precum si de eliberare a actelor de studii prevăzute de legislatia în vigoare.
În aceste condiții pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale de eliberare in termenul legal a actelor de studii.
Potrivit art. 969 alin. 1 C. Civil contractele au putere de lege intre parti iar in temeiul art. 1073 C. Civil »creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea cu exactitate a obligației si in caz contrar are dreptul la dezdaunare ".
De asemenea, având in vedere neexecutarea culpabila a contractelor de studii este îndreptățit sa solicite, în temeiul art. 1082 si urm. Cod Civil, obligarea paratei la plata unor daune interese pe care le evaluează la 500 lei pe zi de intarziere pentru fiecare act de studii eliberat cu intarziere, de la data termenului fixat pentru îndeplinirea obligației și pana la data executării efective a obligației.
Câtă vreme pârâta nu justifică în niciun fel refuzul de eliberare a actelor de studii si reclamantul are nevoie urgentă de diplomă, pentru a o folosi în relațiile cu unitatea la care este angajat, pretențiile de obligare a pârâtei la plata unor daune pentru fiecare zi de întârziere până la eliberarea efectiva a actelor de studii sunt pe deplin justificate.
Solicitarea de obligare a pârâtei la plata daunelor interese se întemeiază si pe dispozițiile art.18 din L. 554/2004, coroborate cu dipozitiile art.24 alin.2 din aceeași lege, actualizata.
Eliberarea diplomelor este necesară întrucât adeverințele eliberate au perioada de valabilitate de 12 luni în conformitate cu prevederile art. 38 din O. MECT nr. 2., perioada legala maxima acordata de legiuitor in vederea eliberării diplomelor in original.
Având in vedere obligația M. cu privire la eliberarea actelor de studii, precum și răspunsurile primite la cererile de eliberare a actelor de studii, consider oportuna introducerea in cauza a M. in temeiul art.161 din L. nr.
554/2004.
M. a avizat achiziționarea unui număr de diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, pârâta U. S. H. fiind cea care a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin această adresă. Prin urmare pârâta U. S. H. a eliberat în mod selectiv diplome de licență și suplimente de diplomă pentru promoția 2009 cu încălcarea dispozițiilor art.60 alin. 3 din L. învățământului nr. 84/1995 conform căruia: "D. și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învătământ absolvită".
Apreciază că pârâta U. S. H. nu a efectuat demersuri eficiente pentru a obține constrângerea pârâtului M. la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii de către SC R. SA, în acest sens fiind elocventă poziția procesuală de renunțare la judecată manifestată în cadrul dosarului nr.(...) înregistrat pe rolul C. de A. B., având ca obiect tocmai rezolvarea acestei chestiuni litigioase vizând emiterea avizului pentru tipărirea de formulare în exemplare suficiente pentru toți absolventii U. S. H., sesiunea
2009.
În raporturile contractuale dintre reclamant și pârâtă nu există nicio condiție suspensivă care să condiționeze eliberarea diplomei de licență, de obținerea aprobărilor de la M. privind tipărirea formularelor tipizate, astfel încât pârâta este obligată să săvârșească toate operațiunile administrative invocate în termenul legal de 12 luni.
Art.l din O.G. nr.l0/2009, publicată în Monitorul Oficial nr.581 din (...), care prevede că "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, U. "S. H." , din B., înființată prin L. nr.443/2002, încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/ autorizate provizoriu/ acreditate la forma de învățământ la distanță" nu este incident în cazul reclamantului, întrucât la data intrării în vigoare a acestui act normativ avea deja calitatea de licențiat, școlarizarea încetând prin executarea contractelor de studii încheiate si promovarea examenului de licența, conform adeverințelor eliberate de U.
O.G. nr. 10/2009 acorda dreptul de a continua studiile persoanelor care aveau calitatea de studenți la data emiterii ordonantei, insa subsemnatul nu sunt în această categorie, având deja calitatea de licențiat, ca atare acest act normativ nu își găsește aplicabilitatea decât printr-o aplicare retroactivă a ordonanței guvernului.
Sustinerea M. ce tine de neautorizarea formei de învătământ vine în totală contradicție cu conduita adoptată până în anul 2009, dată până la care absolvenții aflați în aceeași situatie cu reclamantul au beneficiat de diplome care au produs efecte juridice prin intrarea in circuitul civil.
Această susținere presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Pot fi identificate specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2la H. nr.940/2004.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: ZI, frecvență redusă, 1 învățământ la distantă.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către subsemnații era OUG nr. 7. privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 și 4 din acest act normativ, în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. A.a presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art.29 din OUG nr.7. nu conduc la concluzia necesității unei acreditării autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de M., ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii" a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin H. nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obtinerea unei calificări universitare.
De vreme ce art.60 alin.3 din L. învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr.
535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. S. autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acredita re de către C. N. de E. A. și A.".
Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art.5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege".
Așadar legiuitorul a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi", precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot functiona și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de functionare provizorie sau acreditare de către C. N. de E. A. și A. A. tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecventă "similar cu invătământul fără frecventa". Mentiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învătământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învătământul fără frecventă. O astfel de mentiune tine doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distantă.
Concluzia care se desprinde din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
În ceea ce privește competența materială a C. de A. C., reclamantul apreciază că raportat la prevederile art.lO din L. nr.554/2004 prezentul litigiu este de competența acestei instanțe fiind vorba despre acte administrative emise de autoritățile publice centrale. În plus, pe rolul C. de A. C. au mai fost înregistrate și soluționate litigii similare (dosarele nr. (...), (...), (...)), iar Înalta Curte de Casație și
Justiție a soluționat irevocabil cauze similare.
Cu privire la posibila invocare a exceptiei referitoare la lipsa proceduri prealabile, arată că reclamantul consideră că se poate adresa instanței de judecată in temeiul prevederilor art.6 alin. 1 si 2 din L. nr.554/2004.
Pârâtul M. E., C., T. și S. a formulat întâmpinare prin care invocă
EXCEPȚIA CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE a M.ui E., C., T. și S., pentru următoarele motive:
În fapt, reclamantul solicită: obligarea M. să pună la dispoziția USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, obligarea M. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă în termen de 30 de zile, sub sancțiunea unor penalități, obligarea M. să desemneze unitatea de specialitate producătoare să pună la dispoziția USH tipizatul de diplomă, sub sanctiunea unor penalități.
Având în vedere cele solicitate, precum și faptul că M. E., C., T. și S. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordine a G., care conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate, iar în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii, aceste solicitări nu se înscriu în atribuțiile M.ui E., C., T. și S., raportat la prevederile H. nr. 5. privind organizarea și funcționarea M.ui E., C., T. și S., cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 121 și unu. din L. educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ansamblul de drepturi și obligații, precum și normele care reglementează viața comunității universitare în spațiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitară a instituției de învățământ superior, adoptată de senatul universitar, în condițiile legii, iar membrii comunității universitare sunt obligați să respecte regulamentele interne ale instituției de învățământ superior, stabilite în conformitate cu Carta universitară.
Domeniile conducerii, structurării și funcționării instituției, ale activității didactice și de cercetare științifică, ale administrării și ale finanțării sunt guvernate de principiul autonomiei universitare, care se corelează cu principiul răspunderii personale și publice pentru calitatea întregii activități didactice și de cercetare științifică pe care o desfășoară instituția respectivă de învățământ superior.
Conform prevederilor legii, învățământul superior se realizează prin instituții de învățământ: universități, institute, academii de studii și școli de studii postuniversitare, iar organizarea întregului proces de învățământ este de competența fiecărei instituții de învățământ superior.
Prin urmare, M. E., C., T. și S. nu organizează admiterea, nu organizează examenele de licență, nu eliberează diplome de licență/certificate de absolvire, ci are atribuții bine stabilite prin L. educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de H. G. nr. 5. privind organizarea și funcționarea M. E., C., T. și S., cu modificările și completările ulterioare.
Astfel menționează că, înscrierea candidaților, organizarea și desfășurarea concursului de admitere în învățământul superior, emiterea diplomelor de licență, intră în competența instituțiilor de învățământ superior care poartă întreaga responsabilitate asupra procesului instructiv- educativ.
Prin urmare, dacă reclamantul a participat la procesul de învățământ în calitate de student al U. S. H., efectul este de a obține diploma de licență în urma sustinerii unui examen de licență, iar instanța de judecată nu poate obliga ministerul de a recunoaște absolvirea acestor cursuri sau obliga la emiterea unei diplome de licență în orice condiții, poate cel mult constata aceste aspecte.
Menționează că, ministerul propune G. proiectele de hotărâri de G. privind acreditarea/. provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ superior doar în urma întocmirii raportului de evaluare în temeiul standardelor și al metodologiilor de către A., conform prevederilor OUG nr.
75/2006 privind asigurarea calității, cu modificările și completările ulterioare, acte normative care trebuie respectate de aceste instituții.
Astfel, pentru tipizatele de acte de studii, instituțiile de învățământ superior se adresează M.ui E., C., T. și S. cu solicitare scrisă pentru aprobarea unui număr de astfel de tipizate, iar ministerul, în urma verificării solicitării respective cu privire la numărul de studenți, existența specializării respective în hotărâri ale G. României, aprobă această cerere, cu modificări sau nu, după caz.
Consideră că instanța nu poate culpabiliza ministerul că nu aprobă o astfel de cerere fără a verifica legalitatea solicitării, responsabilă pentru o cerere care nu are temei legal fiind instituția de învățământ superior.
Învederează onoratei instanțe că M. E., C., T. și S. a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009, și 2010 prin adresele 37450/(...),
37629,12356F/(...), 49716/(...), 32048, 36711, 40456/(...), astfel cererea de chemare în judecată a M. este fără obiect.
Diferențele dintre numărul solicitat și cel aprobat se datorează următoarelor aspecte:
În conformitate cu prevederile art. 5 din O. nr. 2. pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitate a nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învătământ neautorizate/neacreditate.
De altfel, U. S. H. prin nota nr. 630/(...) a prezentat o situație a numărului de studenți înscriși la specializări/programe de studii autorizate provizoriu sau acreditate, precum și o situație privin numărul absolvenților la fonna de învățământ ID pentru care nici nu au solicitat eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licentă, întrucât situația acestora urmează să fie clarificată în conformitate cu prevederile OUG nr. 10/2009.
Totodată învederează onoratei instanțe că U. S. H., a înregistrat pe rolul C. de A. B. sub nr. (...) un dosar care avea același obiect că și cererea de chemare în garanție formulată de universitate în prezenta cauză și anume obligarea M. la emiterea actului administrativ prin care se aprobă tipărirea de către R. SA a unor formulare tipizate destinate absolvenților U. S. H., dar la termenul de judecată din (...), a renunțat la judecarea procesului înregistrat.
Învederează onoratei instanțe faptul că, la art. 3 din L. nr. 443/2002 privind înființarea U. "S. H." din B. se statuează:
"După intrarea în vigoare a prezentei legi în structura U. "S. H." din B. vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a G., conform legii."
Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura U. "S. H." din B. vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a G., conform legii.
L. nr. 84/1995, la art.l03, alin. 2 a prevăzut: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin L. nr. 8. și ulterior prin OUG nr. 7., cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul, la art. 60 din L. nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de, învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învătământ "zi".
Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. D. de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 7. și HG nr.l418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. U. procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În acest sens decide și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.4726/(...) pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o anexează.
Menționează că, în cazul U. "S. H." din B., specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.8., a OUG. nr.7.. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
În concluzie, având în vedere faptul că reclamantul susține că a absolvit în cadrul U. "S. H." anumite specializări la o formă de învățământ, iar această formă de învățământ nu este prevăzută în nicio hotărâre de guvern pentru perioada de școlarizare urmată de fiecare în parte, organizarea acestor specializări fiind făcută cu neîndeplinirea condițiilor legale, care ar fi drepturile pe care reclamanții pot să le ceară ca urmare a absolvirii specializării la forma de învățământ absolvită?
Menționează că U. "S. H." din B. a solicitat instanței de judecată cenzurarea H. nr. 6. și HG nr. 6. în ceea ce privește dispozițiile care o privesc, însă cererea a fost respinsă de către Înalta Curte de Casație și
Justiție. În considerentele Deciziei nr. 4726/2009, se reține că "G.ul are competența atât de a reglementa durata, cursurilor la. formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale."
Astfel, instituția de învățământ superior pe care au absolvit-o reclamantul, solicita în acțiune a introductivă de instanță anularea hotărârilor de guvern ce reglementau cu privire la structura instituțiilor de învățământ superior acreditate; domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu întrucât pentru specializarea drept nu era trecută durata de 3 ani și "erau eliminate anumite forme de învățământ pentru formele de învățământ cu frecventă redusă si învătământ la distantă".
Hotărârile de G. nr. 6. și nr. 6. au fost menținute de către instanța de judecată ca temeinice și legale.
Se poate observa din lecturarea acestora că specializarea urmată de către reclamante este în afara cadrului legal.
De altfel, niciun licențiat al unei instituții de învățământ superior din
România, care a absolvit o specializare acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, reglementată printr-un act normativ, nu are nevoie pe lângă diploma de licență de un alt act de la o instituție din România care să întărească cele scrise în cuprinsul diplomei.
U. "S. H." din B. avea dreptul să organizeze admitere doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern. În nicio situație M. nu constată valabilitatea unui act. M. recunoaste sau nu un act ulterior verificării studiilor urmate.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de M. dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul 1 sau al finalizării în hotărâre a de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. F. că la momentul când reclamanta a început studiile nu și-a pus întrebarea dacă acestea, sunt acreditate, nu o îndreptățește să solicite niște drepturi pe care nu le are.
În ceea ce privește un act de studiu, nu sunt aplicabile principii din dreptul civil, sau nu se poate prevala nimeni de necunoașterea legii. Totodată atât persoana care dorește să urmeze o formă de învățământ cât și persoana care asigură desfășurarea procesului de învățământ își asumă propriile decizii. Este, în responsabilitatea fiecărei persoane juridice care asigură proces de învățământ că a respectat procedura legală a organizării lor. Nu se poate imputa altor subiecți: de drept conduita instituțiilor de învățământ superior sau a persoanelor care s-au înscris și au urmat anumite forme de învățământ.
Nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept. Nici un candidat la momentul înscrierii nu întreabă sau nu obține vreun acord de la M. E., C., T. și S. pentru a-și exercita voința.
Exercitarea acestei voințe și obținerea apoi a unui act care nu poate fi recunoscut de către M. E., T. și S. întrucât în urma verificării hotărârilor de guvern pe durata parcurgerii studiilor nu au în cuprinsul lor specializările și formele de învățământ urmate de o anumită persoană nu poate fi acoperită prin teorii de genul: diploma poartă antetul și semnătura ministerului, nu este specificat în nici un act normativ faptul că valabilitatea studiilor este condiționată de stipularea expres în hotărâri de G. a formei de învățământ.
Onorată instanță în speță nu vorbim de cumpărarea unui serviciu, de exemplu a unei mărci de parfum, ci de achiziționarea unui serviciu de interes public, respectiv urmarea unei forme de învățământ care trebuie să respecte toate rigorile prevăzute de lege pentru ca procesul de învățământ să asigure cetățeanul și statul ca beneficiar final că a fost respectată legea, că diplomele sunt produsul unui proces de învățământ organizat în mod legal.
Nu se poate vorbi de o aparență înșelătoare, în condițiile în care hotărârile de G. cu fiecare instituție de învățământ superior din sistemul național de învățământ, indiferent dacă era de stat sau particulară, era menționată cu specializările, formele de învățământ autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. În afara hotărâri lor de G. care prevedeau ce specializări și forme de învățământ aveau instituțiile de învățământ superior, mai exista și posibilitatea pentru reclamanți de a se informa la instituțiile care puteau să ofere relații/informații despre specializările la care se putea desfășura procesul de învățământ.
Hotărârile de G. nu au fost emise pentru a fi ignorate, ci pentru asigura și informa cu privire la cadrul legal în care urma să fie desfășurat procesul de învătământ.
Orice persoană fizică sau juridică poate organiza în mod nelegal procesul de învățământ și emite diplome cu antetul M., însă, ulterior parcurgerii acestui proces de învățământ, nu se poate nimeni prevala de eroarea comună, de necunoașterea legii și obliga M. E. să recunoască acel, proces. Este la latitudinea fiecărei persoane care are capacitate deplină de exercițiu de a-și asuma actele fără să impună comportamentul avut unei alte persoane juridice.
Doar pentru simplul fapt că reclamantul a avut o conduită pe care acum nu și-o asumă, nu înseamnă că M. poate fi obligat să recunoască o formă de școlarizare care se situează în afara cadrului legal. Este de asemenea responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza proces de învățământ în limitele legii.
Lipsa de răspundere și acțiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept. A. nu constituie un drept. Astfel, teoria erorii comune sau a funcționarului de fapt invocate de reclamanți nu creează un drept și nici măcar prezumția de legalitate. D. există sau nu.
Prin urmare, M. nu poate fi obligat să recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost emisă conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
M. nu a recunoscut niciodată diplomele de licență. Niciun licențiat al acestei țări nu vine pentru recunoaștere ulterior finalizării studiilor la M. pentru recunoaștere sau la angajare. D. sunt recunoscute fără nicio formalitate dacă - au fost emise în condițiile legii. În ipoteza în care un potențial angajator sau o persoană fizică sau juridică soli cită relații cu privire la acreditarea instituției de învățământ superior atunci acestea sunt date în urma verificărilor efectuate.
Singura atribuție a ministerului este de a recunoaște fără formalități diplomele emise în condițiile legii. Dacă aceste condiții nu există, nu au fost respectate, nu putem invoca eroarea, aparența, buna credință, statutul polițistului sau alte statute.
În ședința publică din data de (...), Curtea din oficiu, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ ,art. 158 ,159 pct. 2 C.pr.civ.,art. 10 din L. nr.554/2004, a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei,exceptie pe care a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamantului vizează obligarea pârâtei U. S. H. la eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor la diploma de licenta cu privire la care arata ca parata refuză nelegal eliberarea deși este absolvent al facultății pârâtei ,iar eliberarea actelor solicitate decurge din activitatea sa.
Accesoriu acestui petit prin petitele II,III,IV se solicita de catre reclamant obligarea M.ui C. ,T. si S. la desemnarea unitatii producatoare de specialitate care sa puna la dispozitia paratei de randul 1 tipizatul de diploma in vederea eliberarii actelor de studii ,aprobarea tiparirii acestor formulare tipizate si punerea lor la dispozitia paratei de randul 1 .Practic aceste 3 petite sunt concepute in asa maniera incit daca s-ar admite petitul
1 sa se asigure conditiile practice necesare eliberarii propriu zise a actelor solicitate de catre reclamant .
Datorita acestor aspecte instanta a apreciat ca petitul principal al actiunii in functie de care se stabileste si competenta materiala este petitul 1
Celelalte petite respectiv petitele II,III,IV sunt petite accesorii care intra in competenta materiala de solutionare a instantei competente sa solutioneze petitul principal conform art. 17 C.pr.civ aplicabil si in aceasta materie conform art. 28 din L. 554/2004 .
Caracterul accesoriu al acestor petite rezulta din imprejurarea ca asa cum s-a aratat mai sus sunt concepute pentru a asigura conditiile necesare eliberarii propriu zise a diplomei de licenta si au asadar ca premisa obligatia paratei U. S. H. de a elibera actele solicitate de catre reclamant .Ori in masura in care aceasta obligatie nu subzista nu pot exista nici obligatiile pretinse in aceste petite si similar daca obligatia din petitul 1 subzista pot subzista si aceste obligatii .
Din cuprinsul cererii rezultă ca prin petitul 1 reclamantul a înțeles să conteste în instanța de contencios administrativ refuzul nejustificat al pârâtei de randul 1 de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim al acestuia respectiv acela de a i se elibera diploma de licență și suplimentele la aceasta diploma .
Competența instanțelor de contencios administrativ este reglementată de 10 din L. nr. 554/2004 si prevederile art. 2 alin 1 lit d si art. 3 pct. 1
C.pr. civ .
L. nr. 554/2004 reglementează, prin art. 10 alin. 1, competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Din interpretarea coroborata a acestui text de lege cu cele cuprinse in Codul de procedura civila rezulta ca tribunalele sunt instanțe de drept comun in materia contenciosului administrativ, soluționând toate cauzele din aceasta materie cu exceptia procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale sau creante fiscale contestate mai mari de 500.000 lei pentru care competenta de solutionare revine in prima instanta curtilor de apel .
In speța față de obiectul actiunii se pune problema stabilirii competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu prevazut de art. 10 din L.
554/2004 mai sus indicat.
U. S. H. B. este o instituție de învățământ superior care este autorizata sa presteze un serviciu public in regim de putere publica sens în care este asimilată noțiunii de autoritate publică așa cum rezulta din art. 2 alin. 1 lit. b) teza a II-a din L. nr. 554/2004.
Problema este de a stabili daca U. S. H. B. este o persoană juridică ce poate fi asimilată unei autorități centrale .Curtea reține că deși în aparență s-ar putea reține că aceasta având sediul în B. ar părea că este o autoritate centrală aceasta nu are o structură , o organizare si o competenta teritoriala similară cu o autoritate a administrației publice centrale de stat respectiv o competenta care s-ar putea exercita pe intreg teritoriul tarii .
Așa fiind, Curtea reține că în speta nu sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C.pr.civ sau art.10 din L. 554/2004 care reglementeaza competenta curtilor de apel doar pentru litigiile de contencios vizand actele autoritatilor si institutiilor centrale sau cele privind creante fiscale contestate mai mari de
500.000 lei prezentul litigiu fiind de competenta instantei de drept comun in materie de contencios administrativ respectiv de competenta materiala a tribunalului .
Din această perspectivă în temeiul art. 158 și art. 159 și art. 1591
C.pr.civ. Curtea va admite exceptia de necompetenta materiala si va declina competenta materiala tinind cont si de prevederile art. 10 alin. 3 din L.
554/2004 in favoarea Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența materială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. I.-L. în contradictoriu cu pârâții
U. S. H., M. E., C., T. ȘI S., în favoarea Tribunalului C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, A. A. M. M. N. Țâr
Red.A.A.M./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
