Sentința nr. 136/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 136/2012
Ședința publică de la 23 F. 2012
Completul compus din: Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare soluționarea excepției de nelegalitate a adeverinței nr. 3305/(...) și nr. 3554/(...) invocată din oficiu, în cauza formulată de reclamanta S. ANA, în contradictoriu cu pârâții U. S. H. și S.
CU C. I - V. NR 1 D., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constatp lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că excepția este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la data de
17.02., respectiv (...), ambii pârâți au depus la dosar întâmpinări.
Curtea, după deliberare, în raport de poziția organului emitent al actului administrativ supus controlului legalității, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.{ F. | }
CURTEA
Prin încheierea din 15 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui C., s-a dispus sesizarea Curții de A. C. cu soluționarea excepției de nelegalitate adeverinței nr. 3305/(...) și respectiv nr. 3554/(...).
S-a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate a adeverinței nr. 3305/(...) și respectiv nr. 3554/(...).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția de nelegalitate a adeverinței nr. 3305/(...) și respectiv nr.
3554/(...) este invocată din oficiu de către instanță, în baza art. 4 alin. 1 din
L. nr. 554/2004, în raport cu prevederile HG nr. 9., HG nr. 9., HG nr. 6., HG nr. 1., art. 15 și Capitolul XI privind Învățământul particular din L. nr.
84/1995 a învățământului, respectiv art. 103-117.
S-a constatat că este necesar a se analiza de către instanța de contencios administrativ competentă caracterul legal sau nelegal al acestui act administrativ în raport cu prevederile hotărârilor de guvern, succesive, privind instituțiile autorizate și acreditate să funcționeze ca instituții de învățământ superior și cu privire la specializările și formele de învățământ autorizate provizoriu sau, după caz, acreditate, respectiv HG nr. 9., HG nr. 9.,
HG nr. 6., HG nr. 1. și în raport cu dispozițiile art. 15 și art. 103-117 din L. nr. 84/1995 a învățământului, dispoziții legale care au incidență asupra instituțiilor de învățământ particular autorizate sau acreditate să funcționeze și cu privire la specializările și formele de învățământ pe care acestea le pot organiza.
Legalitatea sau nelegalitatea acestei diplome de licență și a suplimentului la diploma de licență trebuie stabilită având în vedere că diploma a fost eliberată ca urmare a studiilor efectuate de către reclamantă la forma de învățământ la distanță în cadrul Univ. S. H., F. de S. - P. P. au apreciat că diploma este nelegală, schimbând încadrarea reclamantei din profesor în învățător, prevalându-se de nelegalitatea acestei diplome de licență și a suplimentului la diploma de licență, iar reclamanta contestă această încadrare și solicită repararea pagubelor materiale și morale, inclusiv repunerea sa în situația anterioară. S-a apreciat de către pârâți că studiile efectuate de către reclamantă la forma de învățământ la distanță în cadrul Univ. S. H., F. de S. - P. nu au fost acreditate ori autorizate provizoriu așa cum au fost cele desfășurate la forma de învățământ la zi, acestea din urmă fiind autorizate prin HG nr. 9., astfel că diploma de licență deținută de către reclamantă nu are valoare juridică și nu îi permite acesteia exercitarea funcției de profesor.
Pentru aceste motive, în baza art. 4 din L. nr. 554/2004, instanța a dispus sesizarea Curții de A. C. cu soluționarea excepției de nelegalitate, și s- a suspendat judecata până la soluționarea excepției de nelegalitate.
La data de 26 ianuarie 2012, cauza s-a înregistrat la Curtea de A. C. sub numărul de dosar (...)/a1.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 februarie 2012, reclamanta S.
ANA fostă F. a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, a adeverinței nr.
3305/(...) și respectiv nr. 3554/(...).
In baza art. 60 alin. 1 din L. nr. 84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de scolarizare a recurentei) "Activitatea didactica se poate organiza in urmatoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta.
F. de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de institutiile de învățământ superior, care au cursuri la zi".
Ca atare, singura conditie pentru desfasurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa functioneze provizoriu si sa aiba forma de învățământ la zi.
In acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta, si nu la nivelul formelor de învățământ.
Mai precis, programul de studii (si nu forma de învățământ) duce la calificarea distincta, indiferent de forma de învățământ absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta), calificarea universitara fiind aceeasi.
Ca atare, legea prevede foarte clar ca se acrediteaza sau se evalueaza doar programele de studii si nu formele de învățământ, acestea din urma fiind modalitati de desfasurare a programelor de studii.
U. S. H. o obtinut acreditarea sau autorizatie de functionare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 din HG nr. 940/2004. Acest act normativ atesta faptul ca F. de L. si L. S., F. de S. J. si A. B., F. de S. - P. B., F. de M. din
Brasov, F. de G. B. (toate pentru învățământul zi si unele pentru frecventa redusa) sunt autorizate sa functioneze provizoriu.
Niciuna dintre facultatile sau specializarile enumerate nu mentioneaza ca forma de organizare a învățământului si învățământul la distanta.
Prin urmare, problema ce se impune a fi lamurita este daca procedura de acreditare/. trebuie urmata doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare in parte sau si pentru fiecare forma de organizare a învățământului respectiv zi, frecventa redusa, seral sau învățământ la distanta.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizatiilor fumizoare de educatie si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de catre reclamanta era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea zalitatii educatiei.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 si 4 din acest act normativ "in învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac .la nivelul structurilor insti tutionale pentru fiecare program din ciclul de licenta, care duce la o calificare universitara distincta. A.a presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de functionare provizorie, care acorda dreptul de ,a desfasura procesul de învățământ si de a organiza, dupa caz, admiterea la studii b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. E. si organiza, dupa caz, examen de absolvire, doctorat."
Dispozitiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesitatii unei acreditarilautorizari distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din cicliul de licenta care duce" la o calificare universitara distincta.
Notiunea de "program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1. ca fiind totalitatea activitatilor de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predarii, invatarii si cercetarii dintr-un domeniu care conduce la obtinerea unei calificari universitare.
Coroborand cu dispozitiile art. 60 alin. 3 din L. nr. 84/1995 (in vigoare la data promovarii examenului de licenta), diplomele si certificatele de studii eliberate de institutiile de învățământ superior, in conditiile legii, pentru aceeasi specializare sau echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita (zi, frecventa redusa, învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitara, ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult, art. 4 din HG nr. 535/2009 arata ca "autorizarea de functionare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. S. autorizate sau acreditate, care functioneaza la forma de învățământ de zi, pot functiona si la forma de învățământ seral sau fara frecventa, fara a fi necesara indeplinirea procedurii de autorizare de functionare provizorie sau acredi tare de catre C. N. de E. A. si A., institutiilor de învățământ superior.
Învățământul deschis la distanta beneficiaza de o reglementare distincta la art. 5 din acelasi act nromativ "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fara frecventa, se poate organiza numai in cadrul institutiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevazuta de lege".
Mentiunea finala ca forma de învățământ la distanta poate fi organizata numai in cadrul institutiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevazuta de lege nu poate fi interpretata in sensul ca pentru aceasta forma de învățământ (la distanta) ar fi necesara o autorizare distincta, deoarece in acest caz nu ar mai exista nici o justificare logica pentru trimiterea facuta de legiuitor, la inceputul frazei, la învățământul fara frecventa. O astfel de mentiune tine doar sa precizeze ca numai o institutie care beneficiaza de acreditare/. provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza si învățământ la distanta.
Concluzia care se impune este ca obligatia acreditarii/. provizorii subzista doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare in parte, iar nu si pentru celelalte forme de învățământ, respectiv frecventa redusa si învățământ la distanta.
Apreciază ca incidente in prezenta . cauza sunt actele normative in vigoare la data inmatricularii subsemnatei in anul I de studii, aplicabile ciclului universitar 2004 - 2005:
- L. nr. 84/1995 - legea învățământului
- L. nr. 128/1997 - statutul personalului didactic
- L. nr. 4. privind infiintarea Universitatii "S. H." H. nr. 9. privind structurile universitatilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu si a specializarilor din domeniile studiilor universitare de licenta.
- HG nr. 1. privind organizarea studiilor universitare de licenta si aprobarea listei domeniilor si specializarilor din cadrul acestora
- Ordinul M. E. nr. 295/(...) privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor de învățământ superior - examene de absolvire, licenta, diploma, selectie, dizertatie si de finalizare a programelor de pregatire uniersitara avansata din cadrul studiilor universitare de doctorat.
Deci, reclamantei i se pot opune doar acte normative in vigoare la data inmatricularii in anul 1 de studii, intrucat la acea data reclamanta a putut in mod legitim (speranta legitima) sa consider ca admiterea si respectiv parcurgerea studiilor uniersitare, in forma si coordonatele legale raportate la acea data, asigura legalitatea si recunoasterea publica a studiilor universitare si fara ca acestea, prin acte normative ulterioare, sa fie invalidate retroactiv.
Solicită instanței sa-si aplece atentia inclusiv asupra dispozitiilor OG nr. 10/2009 privind dreptul studentilor inmatriculati la formele de învățământ la distanta sau cu frecventa redusa de a continua studiile la programele de studii de licenta autorizate sa functioneze. Este adevarat ca prin acest act normativ legiuitorul a inteles sa dispuna la art. 1 ca "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe ((...)), U. "S. H." din B., înființată prin L. nr. 4., încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/.e provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță."
Atât dispozitiile Legii nr. 1/2011, cat si cele al OG nr. 10/2009 se refera la "studentii" inmatriculati in anul I in perioada 2005 - 2008, fara a face insa nici o trimitere la persoanele licentiate. Ori, recurenta reclamanta este licentiata inca din luna iulie 2008, astfel ca nu intra sub incidenta acestor prevederi.
Un alt argument il constituie principul neretroactivitatii legii civile, principiu consacrat de legea fundamentala si care prevede ca legea civila produce efecte doar pentru viitor.
A admite ca reclamantei ii sunt aplicabile dispozitiile susmentionate ar echivala cu o recunoastere ca aceste norme retroactiveaza, respectiv ca ar produce efecte cu privire la situatiileanterioare intrarii lor in vigoare.
Cu privire la diploma de licenta pe care am obtinut-o in urma promovarii examenului de licenta din anul 2008, invederam instantei ca aceasta este legala si confera toate drepturile care decurg din absolvirea unei institutii de învățământ superior.
Formularul de diploma a fost obtinut de U. S. H. de la institutia abilitata de M. E. pentru tiparire, cu avizul acestuia, si poarta atat timbru sec, cat si stampila confectionate de M. S. si remise Universitatii cu acceptul M.ui.
M. E. nu a luat nici o masura pe perioada scolarizarii la specializarea respectiva, nici inainte de șustinerea examenului de licenta, nici ulterior sustinerii examenului de licenta si emiterii actului de studii.
Actul emis de unitatea de învățământ urmare absolvirii examenului de licenta face dovada legalitatii studiilor.
In sustinerea acestui punct de vedere intelegem sa invocam practica Inaltei Curti de C. si J. - S. de C. A. si F., respectiv D. nr. 2376/(...) pronuntata in dosarul nr. (...), in care instanta suprema a retinut ca "diploma de licenta (emisa tot de U. S. H. - F. P.- S. - specializarea psihologie, forma de învățământ la distanta - n.a.) este valabila deoarece nicio autoritate administrativa sau instanta judecatoreasca nu s-a pronuntata in sensul revocarii/constatarii nulitatii sau anularii actului" iar .aparartle legate de acreditarea/. formei de învățământ la distanta nu se circumscriu obiectului actiunii ". ICCS a inteles sa dea eficienta faptului ca aspectul de "calitate de universitate de învățământ superior acreditata/. a U. S. H. ... este o problema a acesteia" (a universitatii), iar absolventul "in baza teoriei aparentei dreptului nu poate fi victima lipsei de acreditare".
Solicită să se constate ca angajatorul nu-i reproseaza vreo culpa proprie in parcurgerea ciclului universitar de licenta in discutie, cat nici in sustinerea examenului final, ceea ce dovedeste buna mea credinta pe intreg parcursul ciclului universitar urmat de aceasta, cât si a faptului ca recurenta s-a achitat de toate obligatiile ce i-au revenit in sarcina de student. Se sustine ca I. scolar judetean C. a refuzat sa achite drepturile salariale pentru intregul personal al unitatii de învățământ daca absolventii Universitatii S. H. sunt incadrati si salarizati pe functii cu studii superioare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 februarie 2012 (f.14-21) intimata M. E., C., T. și S. B. a solicitat admiterea excepției de nelegalitate ridicată din oficiu de instanță, și constatarea negelaității Diplomei de licență seria Y nr.0050179 eliberată sub nr. 1254/(...) și a suplimentului la diploma de licență.
În motivare intimatul arată că nu este emitentul actelor administrative cu privire la care s-a ridicat excepția de nelegalitate și nu poate pune la dispoziția instanței întreaga documentație care a stat la baza emiterii Diplomei de licență și a S. la diploma de licență.
Intimata mai precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acest absolvență care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 februarie 2012 pârâta U. "S. H." B., a respingerea exceptiei de nelegalitate invocata de instanta din oficiu, pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta a absolvit cursurile Facultatii de S.-P., specializarea P. din cadrul Universitatii S. H., cu durata studiilor de 3 ani, promotia 2009,a sustinut și promovat examenul de licenta în sesiunea iulie 2009, obtinand
Titlul de L. în S.-P.
Invederează instantei faptul ca M. E. este cel care în calitatea sa de autoritate publica, gestioneaza materialele și tipizatele cu regim special , iar Diploma de L. a reclamantei, poarta aprobarea M.E.C., antetul ministerului și timbru sec ce le confirma valabilitatea și legalitatea.
F. de S.-P., specializarea P. a fost autorizata sa functioneze provizoriu prin H. nr.94412002 și acreditata prin H. nr.693/(...), publicata în Monitorul
Oficial al.Romaniei, nr.466/(...).
Pârâta U. S. H., a fost infiintata prin L. nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului national de învățământ ,iar prin HG nr.69312003 și HG nr.67612007 au fost acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licenta; drept, sociologie, psihologie, management, stiinte ale educatiei, matematica, informatica, muzica și altele.
Conform H.9., a fost aprobata structura institutiilor de invat amant superior acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu, printre care și U.
S. H., cu facuItatea de S.-P.
Mai arată ca U. S. H. are toate specializarile și programele de studii universitare de licenta acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu, în urma evaluarilor efectuate de institutiile abilitate CNEAAI ARACIS fiind cuprinse în Hotarari de G. și publicate în Monitorul Oficial.
Prin urmare, reclmanța a urmat cursurile pe care le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite ,a emis adeverințele mai sus menționate. Din care rezultă calitatea de licențiat.
Potrivit dispozitiilor art.60 (1) din L. ur.84/995,"activitatea didactica se poate organiza în urmatoarele forme: zi, cu frecventa redusa și la distant. F. de învățământ seral, cu frecventa redusa și la distant pot fi organizate de institutiile de învățământ superior care au cursuri de zi" U. S. H. avand învățământ la ZI,FR,ID acreditat/. prin HG nr.94012004 a procedat legal.
In aplicarea dispozitiilor Legii nr.84/l995, M. E. a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr.3404,in cuprinsul caruia se stabileste la art.2,ca"A. în învățământul superior public și particular se organizeaza pe domenii de studii de licenta,pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate",iar la art.8 se prevede ca "F. de învățământ cu frecventa redusa sau învățământul la distanta pot fi organizate numai de catre universitatile care organizeaza cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate. "
Invederează faptul ca și-a indeplinit obligatia legala de a emite adeverinta de studii pentru reclamanta. F. cursurilor universitare organizate de U. S. H. B.,in cadrul formei de învățământ la distanta,prin sustinerea examenului de licenta si obtinerea în urma acestuia a unei diploma sub egida MECTS, este o consecinta a recunoasterii formei de învățământ urmata, de catre M. E., C., T. și S.
Consideră ca exceptia de nelegalitate invocata este inadmisibila avand în vedere situatia mai sus aratata.
M. E., C. și T. conduce sistemul national de educatie, învățământ, tineret și cercetare, exercitand și atributiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate,evalueaza și controleaza realizarea politicilor și programelor în domeniu și stabileste sau propune, dupa caz, masuri de corectare a lor;controleaza și monitorizeaza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și functionarea unitatilor și Institutiilor de învățământ particular.
Factorii cu atributii de decizie din sistemul asigurarii calitatii educatiei, dar mai ales M. E., nu au sesizat nereguli dupa incheierea perioadei de monitorizare a subscrisei,prevazuta de art.8 din Leg. nr.4., nici dupa emiterea HG nr.6. și a HG nr.635/2008 precum și nici dupa intrarea în vigoare a OUG nr.75/2005-privind asigurarea calitatii educatiei.
Prin urmare, MECTS, în baza atributiilor legale care ii revin, trebuia sa o avertizeze ca furnizor de educatie, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activitatii educationale la nivelul standardelor de calitate, urmand ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. E. trebuia sa elaboreze și sa promoveze,dupa caz,hotarare de guvern sau lege,decizia prin care inceteaza definitiv scolarizarea în cadrul respectivului program.
U. "S. H., este legiferata prin L. nr. 44312002, ca atare, este institutie de învățământ superior acreditata și are dreptul de a organiza examene de licenta și de a elibera acte de studii sub egida MECTS, în conditiile legii.
Aceste acte de studii nu pot fi anulate decat de institutia emitenta sau de instantele de judecata si, pe cale de consecinta, acestea sunt recunoscute de drept, atata timp cat nu s-a constat ca sunt eliberate ca urmare a unui fals sau a unei fraude. Prin urmare, actele de studii sunt valabile intrucat nici o autoritate administrativa sau instanta judecatoreasca nu s-a pronuntat cu privire la anulabilitatea acestora. în acest sens s-a pronuntat și I. Curte de C. și J., S. de C. A. și F., prin D. nr. 2376/(...) (definitiva și irevocabila).
In prezent I.C.C.J., obliga MECTS, sa aprobe tipizarea formularelor pentru diplomele de licenta destinate absolventilor Universitatii S. H., care au urmat formele de învățământ la distanta sau cu frecventa redusa.( Dosar nr.(...), in Dosar nr.(...) și în Dosar nr.(...)).
Mai mult, atașează adresa 14087/(...), a M.E.C.T.S, catre subscrisa și catre ROMDIDAC SA, din care reiese, faptul ca-prin deciziile I., MECTS a fost obligat sa avizeze achizitionarea de formulare tipizate pentru un numar de 64 absolventi care au urmat formele de învățământ la distanta sau cu frecventa redusa.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea exceptiei nelegalitate invocata din oficiu.
Analizând excepția invocată, Curtea reține următoarele:
Competența materială de fond în materia contenciosului administrativ potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din L. contenciosului administrativ este reglementată în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ.
Din această perspectivă, speța de față pune problema stabilirii competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu care partajează competența în funcție de locul autorității administrației publice emitente a actului a cărui nelegalitate s-a invocat pe calea art. 4 alin. 1 din L. nr.
554/2004.
U. S. H. B. este o instituție de învățământ superior căreia prin lege i-a fost acordată personalitate juridică de drept privat și îi este recunoscută utilitatea publică sens în care poate fi asimilată noțiunii de autoritate publică așa cum este stabilită la art. 2 alin. 1 lit. b) teza a II-a din L. nr. 554/2004.
Astfel, este de stabilit dacă în speță autorul actului administrativ, recte U. S. H. B. este o persoană juridică asimilată unei autorități centrale sau locale.
Curtea reține că deși în aparență s-ar putea reține că aceasta având sediul în B. ar părea că este o autoritate centrală nu s-a demonstrat că are o structură și o organizare similară cu o autoritate a administrației publice centrale de stat.
Curtea reține că în practica pertinentă a secției de profil a Î. s-a reținut că prin autoritate centrală se înțelege acea entitate care este poziționată la vârful ierarhiei sistemului autorităților publice (cum ar fi bunăoară Guvernul României) sau al unui subsistem al sistemului autorităților publice (cum este cazul ministerelor , al autorităților publice centrale de specialitate) și care este investită cu competențe de coordonare și conducere a celorlalte autorități din sistem/subsistem. S-a mai statuat că întotdeauna, autorizarea centrală se află în raporturi pe verticală cu celelalte autorități ale sistemului
/subsistemului, față de care se află pe o poziție de autoritate (de comandă).
(Î.-SCAF, decizia nr. 2750 din 25 mai 2010).
Apoi, chiar dacă pârâta este autorizată să presteze un serviciu public care , prin premisă, ar acoperi întreg teritoriul național, această împrejurare este neesențială în stabilirea locului pe care această instituție de învățământ îl ocupă rândul instituțiilor publice și deci nu poate servi ca argument relevant pentru stabilirea competenței în favoarea curților de apel.
Față de cele ce precedă, rezultă fără echivoc că U. S. H. nu este o autoritate publică centrală pentru că ea nu ocupă poziția descrisă mai sus în sistemul autorităților publice iar împrejurarea că o instituție de învățământ superior, cum este cazul pârâtei, nu se regăsește explicit enumerată între autoritățile publice locale și județene la care se referă art. 120-123 din Constituția României, nu poate conduce la concluzia că U. S. H., obligatoriu, nu poate fi încadrată în categoria decât în categoria autorităților centrale.
Așa fiind, Curtea reține că în speță se aplică regula conform căreia unitatea de învățământ superior este asimilată cu o autoritate publică locală
și drept urmare competența de fond a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește anularea actelor sale ori a constatării nelegalității acestora pe calea prevăzută la art. 4 din L. nr. 554/2004 cu trimitere și la art. 2 pct. 1 lit. d) C.pr.civ. aparține conform tribunalului și nu curții de apel.
Din această perspectivă, ținând seama și de dispozițiile art. 10 alin. 3 din L. nr. 554/2004 Curtea urmează ca în temeiul art. 158 și art. 159 pct. 2 și art. 1591 C.pr.civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei de față în favoarea T.ui C. ca instanță de contencios administrativ și fiscal, căruia i se va declina competența.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Declină competența de soluționare a excepției de nelegalitate invocată din oficiu de Tribunalul Cluj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, completul specializat, privind adeverințele eliberate de U. S. H. nr. 3305/(...) și respectiv nr. 3554/(...), în cauza de conflict de drepturi privind pe reclamanta S. Ana născută F. cu domiciliul în D. str. M. C. nr.5, jud. C. și pârâții Ș. cu clasele I-V. D. precum și pe U. S. H., în favoarea T.ui C. - S. de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința { F. |publică} de la 23 februarie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
