Sentința nr. 141/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 141/2012
Ședința 24 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. C. - P. M. B. M. în contradictoriu cu pârâții C. N. PENTRU C. D., pârât C. C. AL R., pârât M. D. R. ȘI A T., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare H. nr. 4. emisă de C.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 10 februarie
2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de (...) și ulterior, pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 22 decembrie 2011 de reclamantul C. C., în calitate de primar al municipiului B. M., în contradictoriu cu pârâții C. N. PENTRU C. D., C. C. AL R. și M. D. R. ȘI T., a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 439 din (...) emisă de către C. D. din cadrul C. N. pentru C. D. ca netemeinică.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin H. nr. 439/(...), C. D. din cadrul C. N. pentru C. D., ca urmare a sesizării făcute de către C. C. al R. și înregistrată sub nr. 3.981/(...) la C., a sesizării M.ui D. R. și T. înregistrată sub nr. 4.284/(...) și a autosesizării înregistrate sub nr. 4.161/(...), a hotărât că" ridicarea unui zid despărțitor între locuințele speciale ocupate în majoritate de romii din strada H. din municipiul B. M. și strada principală (aleea pietonală și șoseaua destinată circulației autovehiculelor) reprezintă hărțuire conf. art. 2 alin.
5 și încalcă dreptul la demnitate reglementat de art. 15 al O. nr. 1..
La alin. 2 din hotărârea atacată se dispune sancționarea autorității locale din B. M. prin primarul C. C. cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru fapta reglementată de art. 2 alin. 5, respectiv cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru fapta prev. de art. 15 din OG 1., iar la alin. 3 se recomandă demolarea zidului despărțitor și luarea unor măsuri de îmbunătățire a condițiilor de locuire a romilor din strada H.
Pentru a pronunța această hotărâre, pârâta de rd. 1 a constatat că, reclamantul este responsabil pentru construirea unui zid despărțitor din beton de aproape 2 m înălțime între locuințele sociale ocupate în majoritate de romii din str. H. și strada principală, fără o justificare obiectivă, aceasta reprezentând un comportament pe criteriul apartenenței etnice care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, astfel că această faptă constituie hărțuire conf. art. 2 alin. 5 din OG 1., aceeași faptă înscriindu-se și în prevederile art. 15 ale OG 1.. În hotărârea atacată s-au invocat multiple prevederi din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar din punctul nostru de vedere pârâta de rd. 1 a făcut o interpretare excesivă a reglementărilor europene în domeniul discriminării.
S-a apreciat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de hărțuire, așa cum este definită prin art. 2 alin. 5 din O. 1.R, și mai mult fapta nu se încadrează în niciunul dintre comportamentele prevăzute la art. 15, întrucât ridicarea acelui zid despărțitor nu a avut ca scop și nu a vizat atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare față de persoanele care locuiesc pe strada H.
Concluzia la care a ajuns pârâta de rd. 1 și anume că ridicarea zidului reprezintă o faptă deosebit de gravă și care afectează în mod negativ viața întregii comunități de romi din zonă este greșită, la fel cum este și susținerea C.ui D. că persoanele care locuiesc în zonă trăiesc în condiții extreme de sărăcie, în mizerie, în locuințe improprii fără geamuri, fără acces la canalizare și apă curentă. În majoritatea imobilelor din zona analizată condițiile de viață sunt normale, iar locuințele sociale sunt dotate cu geamuri termopan, există canalizare și apă curentă, ba mai mult există și un loc de joacă pentru copii.
Totodată s-a învederat instanței faptul că, zidul ridicat nu închide un perimetru locuibil, unicul scop al ridicării acestuia a fost prevenirea accidentelor în zonă și a contravențiilor, întrucât mulți conducători auto s-au plâns de faptul că, copiii din zonă nu sunt disciplinați, se joacă în mijlocul străzii, ies direct din blocuri în stradă și sunt accidentați de autoturisme, nu respectă regulile elementare de circulație, nu traversează pe trecerile de pietoni chiar dacă s-au efectuat acțiuni tematice cu scopul disciplinării acestora, acestea nu au dat rezultate. Totodată un aspect foarte important este și faptul că, acel zid nu împrejmuiește nimic, este doar o delimitare, nu se închide nicăieri, delimitează doar zona de locuit de zona de șosea, de trafic, întrucât este o distanță de 5 m între blocuri și strada intens circulată. Persoane care locuiesc în acele blocuri au solicitat primăriei B. M. cerând a se lua astfel de măsuri, dovadă fiind solicitările lor de-a lungul timpului și fișele de audiență.
A. s-a apreciat că ridicarea zidului în zonă este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metoda aleasă de atingere a scopului este adecvată și chiar necesară. Un aspect foarte important este faptul că. pârâta de rd. 1 apreciază că scopul ridicării zidului și anume acela de a evita producerea accidentelor rutiere este unul legitim. Totodată se consideră că metoda nu este adecvată, întrucât există alte metode pentru reducerea numărului de accidente, dând ca exemplu, reducerea vitezei autoturismelor cu limitatoare de viteză. S-a precizat că și în zonele unde există limitatoare de viteză s-au produs numeroase accidente de circulație. A., ridicarea acelui zid are drept consecință faptul că le conferă persoanelor din strada H. un avantaj special. Nicidecum nu se poate vorbi de existența unui comportament care a avut ca obiectiv sau ca efect lezarea demnității unor persoane și crearea unui mediu de intimidare.
Prin urmare în speță sunt incidente prevederile art. 2 alin. 3 din O. nr. 1., care prevăd faptul că: " sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prev. la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Trebuie avută în vedere și formularea din Directiva C. 2000/43/CE din (...) cu privire la implementarea principiului tratamentului egal intre persoane indiferent de originea etnică sau rasială, care statuează că nu vorbim despre discriminare atunci când diferența de tratament e motivată de natura activităților sau situațiilor particulare ori a contextului în care se manifestă, constituind o cerință cu obiectiv legitim, iar cerința este proporțională.
Se mai arată că reprezentanți ai M.ui Administrației și Internelor și ai M.ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale au efectuat o vizită în B. M. și au apreciat că realizarea unui cartier social, nu doar pentru romi ci pentru toți oameni defavorizați care locuiesc momentan în B. M., este o idee lăudabilă și, odată pusă în aplicare, poate fi luat drept model și de alte orașe.
În drept, s-au invocat prevederile art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, art. 3 pct. 1 cod proc. civilă și art. 2 alin. 3, art. 20 alin. 9 din O. 1. privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare republicată.
Pârâtul C. N. PENTRU C. D. A DEPUS întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 439/(...) emisă de
C. D. al C. N. pentru C. D..
În principal, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii dat fiind că reclamantul a executat benevol dispozitivul Hotărârii nr. 439/(...), achitând suma de 6.000 ron, demersul său judiciar fiind lipsit de un interes legitim și actual.
Pe fondul cauzei, se arată că opiniile exprimate de anumiți reprezentanți ai unor entități publice sunt lipsite de relevanță și pertinență deoarece se referă la un proiect de ansamblu demarat de către autoritatea publică locală din municipiul B. M., proiect care ar include măsuri sociale și pentru comunitatea romă din zonă.
În speța dedusă judecății, pârâtul susține că este vorba despre o formă a "hărtuirii publice", în materia nediscriminării, particularizată prin caracterul său public și materializată printr-o acțiune care simbolizează o veritabilă "emblemă a stigmatizării" unei comunități, în esență vulnerabilă social.
Reclamantul cauzei, în susținerea obiecției privind neîntrunirea elementelor constitutive ale faptei de hărțuire, învederează lipsa intenției în atingerea demnității și crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator.
În această privință se învederează că scopul declarat a fost acela de a proteja minorii care locuiesc în blocurile sociale de pe strada H. din B. M. față de traficul care se desfășoară pe artera de circulație auto. Deși zidul nu împrejmuiește complet locuințele sociale din strada H., închide practic singurul contact dintre comunitatea romă din locuintele sociale din strada H. și comunitatea majoritară care locuiește în casele învecinate. Pe celelalte laturi ale spatiului în care se află aceste locuinte sociale se află spatii industriale, cimitirul și alte zone locuite preponderent de romi.
Cu toate că scopul declarat pare legitim, în opinia pârâtului decizia construirii unui zid despărțitor nu este adecvată și nici proporționala. Sub acest aspect, relevă faptul că nu s-au probat cazurile de indisciplină a minorilor din zonă în respectarea regulilor de circulație și nici că acțiunile tematice efectuate în scopul disciplinării minorilor din zona respectivă ar fi eșuat.
Potrivit adresei nr. 152241/(...) a Inspectoratului de P. al J. M. - S. R., reiese că cele mai frecvente accidente rutiere în anul 2011, în care sunt implicați pietoni, s-au produs pe b-dul B. din municipiul B. M., adică artera principală a localității, ci nicidecum în zona în care s-a construit zidul respectiv.
Sub raportul analogiei și al simetriei ipotezelor, dacă ar fi să acceptăm că ridicarea unui zid delimitator cu înălțimea de 1,80 metri reprezintă o măsură aptă să protejeze pietonii, respectiv de reducere a accidentelor de circulație, atunci cu siguranță o asemenea măsură ar fi trebuit aplicată cu prioritate zonei cu cele mai multe accidentelor rutiere, conform statisticilor relevante în speță. Or, pe b-dul B. din mun. B. M., zona în care s-au produs cele mai multe nereguli/accidente rutiere, nu a fost dispusă o asemenea măsură, fiind amplasate doar garduri comune, obișnuite de protecție (și nu de dosire), din fier forjat la o înălțime admisibilă de 0,50 - 0,75 metri între aleea pietonală și artera de circulație, deci nu între blocuri și aleea pietonală, precum în str. H.
De asemenea, zidul în cauză delimitează curtea celor două blocuri sociale de aleea pietonală, iar nu de artera de circulație auto, astfel că pietonii, ca destinatari virtuali ai unui asemenea gard protector și utilizatori exclusivi ai aleii pietonale respective, rămân lipsiți de protecție față de artera de circulație auto.
Pârâtul întrevede alte soluții alternative pentru atingerea scopului declarat și anume realizarea unor garduri pentru protecția pietonilor, de tip standard, amplasarea unor limitatoare de viteză, înființarea mai multor treceri pentru pietoni; reducerea vitezei autoturismelor cu limitatoare de viteză; acțiuni concrete de educație rutieră.
Cât privește pretinsul acord al unor locatari din blocurile sociale de pe str.
H. pentru construcția zidului în cauză, acesta este lipsit de relevanță de vreme ce reclamantul nu a făcut dovada existenței unui consimțământ colectiv și unanim al membrilor comunității vulnerabile pentru construcția zidului.
În opinia pârâtului procedeul amplasării "zidului", între locuințele sociale ocupate predominant de romi, pe de o parte, și aleea pietonală, respectiv șoseaua destinată circulației autovehiculelor, pe de altă parte, cât și datele tehnice ale zidului respectiv (configurație și dimensiuni atipice unui gard protector standard, uzual "de circulație"), confirmă neechivoc destinația acestei construcții, anume de izolare și dosire a unei comunități defavorizate, a cărei caracteristică de vulnerabilitate socială derivă din însăși conditia de viețuire (în cartierul social).
Pe de altă parte, a considerat pârâtul, măsura izolării comunității etnice, în scopul eliminării și prevenirii săvârșirii unor fapte antisociale, plecând de la anumite antecedente în rândul comunității, creează impresia unei vinovății colective, provocând percepția corelației dintre fărădelege și apartenența etnică, cu efectul culpabilizării etniei însăși.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei Curtea reține următoarele:
Prin H. nr. 439 din (...), C. D. al C. N. pentru C. D. a decis că ridicarea unui zid despărțitor între locuințele sociale ocupate în majoritate de romii din strada H. din mun. B. M. și aleea pietonală, resoectiv șoseaua destinată circulației autovehiculelor reprezintă hărțuire conform art. 2 alin. 5 și încalcă dreptul la demnitate reglementat de art. 15 al OG nr. 1.. Ca măsură punitivă, s-a hotărât sancționarea autorității locale din B. M. prin primarul C. C. cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru fapta reglementată de art. 2 alin.
5, respectiv cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei pentru fapta prevăzută de art. 15 din OG nr. 1.. Totodată s-a recomandat primarului mun. B. M. să demoleze zidul despărțitor și să ia măsuri de îmbunătățire a condițiilor de locuire a romilor din strada H.
Pentru a decide în acest sens, C. D. al C. a reținut că ridicarea unui zid despărțitor între locuințele sociale situate în str. Horia din B. M., ocupate în majoritate de romi, și strada principală, fără o justificare obiectivă reprezintă un comportament pe criteriul apartenenței etnice care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant și prin urmare constituie hărțuire în sensul art. 2 alin. 5 din OG nr. 1.. Aceeași faptă a fost încadrată și în prevederile art. 15 din OG nr. 1., reprezentând un comportament care vizează crearea unei atmosfere de intimidare, ostile , degradante și umilitoare îndreptate împotriva comunității rome din locuințele sociale ale străzii H. din B. M. și legat de apartenența etnică a acesteia.
Conform prevederilor art. 2 alin. 5 din OG nr. 1. constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
De asemenea, constituie contravenție potrivit art. 15 din OG nr. 1. orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist- șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.
Din planșele foto depuse la dosarul cauzei reiese că cele trei blocuri ce adăpostesc locuințe sociale, situate pe strada H. din B. M., au fost împrejmuite cu un gard de către autoritatea municipală reprezentată prin primar C. C. Î. are o lungime de 89 m și o înălțime de 1,80 m și a fost executată în baza autorizației de construire nr. 277 din (...). Potrivit memoriului tehnic, zidul a fost edificat din bolțari de beton, cu stâlpi din beton armat la intervale de 2,75 m în vederea rigidizării acestuia.
De asemenea planșele foto relevă faptul că prin ridicarea acestui zid împrejmuitor, terenul aferent celor trei blocuri nu a fost separat complet de aleile pietonale situate în zona imediat adiacentă, ci au fost asigurate două căi de acces auto și pietonale atât spre strada H. cât și spre strada E. Mai trebuie menționat și faptul că o parte din proprietățile învecinate erau deja delimitate de terenul municipalității pe care sunt construite locuințele sociale tot prin garduri netransparente și de o înălțime similară. Ca atare, zidul incriminat s-a constituit într-o prelungire a gardurilor deja existente pe unele laturi ale terenului municipalității, zidul încadrându-se astfel în specificul zonei.
Având în vedere că edificarea gardului împrejmuitor nu împiedică în niciun caz comunicarea cu exteriorul și nici nu o face mai dificilă, fiind asigurate două căi de acces adecvate către ambele străzi cu care se învecinează ocupanții celor trei blocuri de locuințe, nu se poate vorbi de segregare etnică în scopul marginalizării grupului de romi ce ocupă în proporție majoritară clădirile respective.
Chestiunea care mai trebuie lămurită este aceea dacă prin ridicarea acestui gard s-a creat un cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv pentru comunitatea de romi din zonă, respectiv dacă acțiunea în sine de a împrejmui cele trei blocuri a adus atingere demnității ori a creat o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare pentru aceeași comunitate. În acest context trebuie subliniat faptul că împrejmuirea unui spațiu construit nu constituie în sine o măsură degradantă sau de natură a aduce atingere demnității umane.
Pentru a se pronunța cu privire la aceste aspecte, Curtea va porni de la rațiunea care a justificat edificarea acestui zid.
Potrivit susținerilor reclamantului, inițiativa construirii împrejmuirii a fost determinată de dorința de a reduce și preveni accidentele rutiere care se produceau în mod constant pe strada H.
Producerea frecventă a unor accidente de circulație pe strada H. din B. M. este confirmată prin adresa nr. 5923 din (...). Din cuprinsul acesteia reiese că în anul 2011 pe strada H., în zona locuințelor sociale s-au produs 5 accidente rutiere soldate cu rănirea gravă a trei persoane și rănirea ușoară a altor 2 persoane, toate având ca și cauză generatoare traversarea neregulamentară a pietonilor.
Așadar dorința autorităților locale de a proteja populația împotriva accidentelor rutiere prin delimitarea spațiului construibil în modalitatea edificării unui gard împrejmuitor reprezintă în mod incontestabil un scop legitim.
Analizând proporționalitatea acestei măsuri, Curtea optează pentru un punct de vedere contrar celui exprimat de C., reținând că decizia de a edifica gardul în litigiu este una proporțională. În acest sens sunt relevante explicațiile scrise comunicate C. de către P. mun. B. M. care evidențiază faptul că blocurile
46A și 46B de pe strada H. sunt ocupate de 317 persoane de etnie romă dintre care 159 sunt copii cu vârstă sub 18 ani, iar restul adulți. Această împrejurarea coroborată cu faptul că strada H. este intens circulată și că riscul unor accidente determinat de trecerea neregulamentară a pietonilor este unul crescut, justifică limitarea accesului pietonilor la șoseaua publică doar prin anumite zone bine delimitate. Înregistrarea unui număr de 159 de copii în cele două blocuri de locuințe sociale crește semnificativ riscul unor accidente auto dat fiind că supravegherea permanentă a acestora de către persoane adulte este aproape imposibilă. Întrucât acești copii ocupă doar două unități locative alăturate, împrejmuirea spațiului locativ permite un control mult mai mare asupra accesului copiilor la șoseaua publică decât amenajarea unor treceri de pietoni sau derularea unor activități de educație rutieră, cunoscut fiind faptul că minorii nu au întotdeauna reprezentarea consecințelor faptelor lor și nu conștientizează riscurile la care se expun prin trecerea neregulamentară a străzii.
De vreme ce nu s-a probat că pe B-dul B. din B. M. există o situație comparabilă cu cea de pe strada H. în privința numărului de minori care să locuiască în clădirile imediat adiacente arterei de circulație nu se poate susține că municipalitatea ar fi adoptat măsuri diferite în situații similare.
De asemenea în analiza proporționalității măsurii prezintă relevanță și faptul că beneficiarii direcți ai împrejmuirii nu au reclamat niciun moment că ar fi fost suspuși unui tratament degradant sau umilitor sau că le-ar fi fost lezată demnitatea prin edificarea zidului respectiv, astfel de acuze provenind doar de la asociații înființate pentru apărarea drepturilor romilor. Acestea nu au efectuat nici un demers concret pentru a verifica dacă măsura în sine adoptată de către autoritățile locale este percepută ca fiind benefică de către locatarii zonei respective sau dimpotrivă este de natură a-i umili și de a le afecta demnitatea.
Prin urmare, Curtea apreciază că fapta reclamată nu constituie hărțuire în sensul art. 2 alin. 5 din OG nr. 1. și nici nu a avut drept scop atingerea demnității sau crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, pe motive etnice, astfel că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 15 din același act normativ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite acțiunea formulată de reclamantul C. C. în calitate de primar al municipiului B. M., în contradictoriu cu pârâții C. N. PENTRU C. D., C. C. AL R. și M. D. R. ȘI T. și va dispune anularea hotărârii nr.439/(...) emisă de către pârâtul C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. C. în calitate de primar al municipiului B. M., cu sediul în B. M., str. Gh. Ș., nr. 37, et. 1, camera 9, loc. B. M., jud. M., în contradictoriu cu pârâții: C. N. PENTRU C. D., cu sediul în B., P-ța V. M. 1-3, sector 1, C. C. AL R., cu sediul în S., str. A. I., nr. 48, jud. S. și M. D. R. ȘI T., cu sediul în B., str. A., nr. 17, L. N., sector 5.
Dispune anularea hotărârii nr.439/(...) emisă de către pârâtul C.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./7 ex.
