Sentința nr. 147/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR.147/2012
Ședința data de 27 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC T. C. SRL prin administrator J. L. în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și C. DE C. A J. C., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...), reclamanta SC tours C. SRL, prin administratorul statutar J. L., a formulat plângere împotriva Încheierii
Comisiei de soluționare a contestațiilor constituite la nivelul C. de C. nr.
111/112/(...), prin care a solicitat anularea în parte a încheierii atacate, respectiv în ceea ce privește soluția dată punctului 2 din Contestația formulată în calitate de administrator al S. T. C. S. împotriva D.i nr. 39/2011 a Camerei de C. C. și în consecință admiterea Contestației formulate și în ceea ce privește punctul doi din D., prin care s-a dispus în privința sumelor încasate din prestații de transport efectuate către pensionari, beneficiari de reduceri acordate de stat pentru transportul intern și înlăturarea măsurilor dispuse prin D. în această privință.
În motivare, se arată că în urma controlului efectuat de C. de C. C., societatea reprezentată de reclamant s-a aflat în situația de a nu putea pune la dispoziția echipei de control o parte din documentele solicitate de aceasta datorită intervenției unui caz de forță majoră care a dus la distrugerea parțială a acestora.
Ulterior distrugerii parțiale a documentelor, a urmat întocmai procedura prevăzută de O. nr. 3., reușind reconstituirea unei părți a arhivei, însă Comisia de soluționare a contestațiilor a respins punctul 2 din contestația formulată reținând că societatea nu a făcut dovada cu documente emise de autoritatea competentă cazul de forță majoră invocat.
Pe de o parte, raportat la prev. art. 23 și 24 din Legea nr. 94/1992, reclamanta arată că C. de C., prin C. de C. C. nu este competentă să-și exercite atribuțiile stabilite de lege în ceea ce privește S. T. C. S. Raportat la calitatea reclamantului, respectiv aceea de persoană juridică de drept privat care nu se află în nici una din situațiile prevăzute de art. 23 și 24 din Lege, C. de C. nu este în măsură, neavând competență în acest sens, să dispună nici o măsură în ceea ce privește S. T. C. S.
Pe de altă parte, S. T. C. S. nu a putut prezenta parte din documentele solicitate, tocmai datorită unui caz de forță majoră care a determinat distrugerea acestora, deși s-au luat măsuri pentru păstrarea și arhivarea în condiții corespunzătoare a documentelor financiar contabile și implicit a cupoanelor statistice, borderourilor cupoanelor statistice pentru călătoria cu autobuzele și situația centralizatoare a borderourilor. Singura cauză pentru care reclamanta nu a putut pune la dispoziție documente justificative solicitate nu o constituie lipsa măsurilor pentru păstrarea și arhivarea acestora ci intervenția unui veritabil caz de forță majoră - în sensul de eveniment irezistibil si imprevizibil, neimputabil societății sau administratorului, care l-a pus în imposibilitatea obiectivă și invincibilă de a- și executa obligația de păstrare a documentelor în discuție.
Reclamanta a mai apreciat că auditorul în mod nelegal și nejustificat constată existența unui prejudiciu prin R. contestat. Prejudiciul nu poate exista independent de existența acțiunii ori inacțiunii contrare legii a persoanei cu atribuții în administrarea patrimoniului, iar reclamanta a respectat întocmai prescripțiile legale incidente în materie, împrejurarea imputată fiind în realitate o împrejurare invincibilă și imprevizibilă independentă societății, care se circumscrie noțiunii de forță majoră.
Reclamanta a arătat că a încasat justificat sumele în discuție, urmare a efectuării transportului de persoane având calitatea de pensionari. O. cu efectuarea curselor în care erau transportați pensionari pe bază de cupoane se întocmeau borderouri și situații centralizatoare în două exemplare dintre care un exemplar se comunica și rămânea după verificare și vizare la M. T. și I. și un exemplar rămânea la firmă. Încasarea sumelor în discuție s-a făcut cu respectarea procedurii legale, în baza documentelor justificative cerute de lege, documente care au fost verificate de organele abilitate - în speță M. T. și I. - fără a fi constatate nereguli.
Faptul că la data controlului, din motive obiective, societatea nu mai deținea documentele justificative în discuție nu înseamnă că societatea nu a încasat cuvenit sumele în discuție. Sumele în discuție au fost plătite și încasate abia după ce s-a verificat că cererea societății întrunește condițiile legale pentru încasarea acestor sume.
Prin întâmpinarea formulată, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nelegală a cererii introductive și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a Încheierii nr. III/112/(...) a Comisiei de S. a C. din cadrul C. de C. a R.
În motivare, arată că actiunea de control desfășurată la S. T. C. S. C.-N. s-a desfășurat în baza Programului de control pe anul 2011, ce a fost aprobat de P. C. de C. prin H. nr. 1. decembrie 2010 și a tematicii de control transmisă de D. coordonator al acțiunii din cadrul structurii centrale a C. de C.
C. de C. are obligația, potrivit art.21 - 37 din Legea 94/1992, de verifica legalitatea plăților referitoare la utilizarea fondurilor alocate de la bugetul de stat prin bugetul M. T. și I. pentru acordarea de facilități de transport unor categorii sociale de beneficiari, chiar dacă aceste fonduri provenite de la bugetul de stat au fost gestionate de o societate comercială cu capital privat.
Astfel, potrivit art. 33 alin. 3 din aceeași lege, în situația în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității controlate această stare de fapt. S. întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligatie a conducerii entității controlate.
Or, litigiul se circumscrie exact acestei dispoziții legale întrucât, în urma controlului financiar efectuat la S. T. C. S., s-a constatat existența unor abateri de la legalitate și regularitate, a căror remediere s-a dispus prin decizia atacată, conducerii societății comerciale verificate revenindu-i obligația de a stabili întinderea prejudiciului, precum și luarea măsurilor lega le pentru recuperarea acestuia.
D. cum se poate constata, C. de C. are competențe exclusive de a efectua auditul public extern asupra întrebuințării fondurilor publice, astfel că intimata este ținută să verifice legalitatea și regularitatea operațiunilor patrimoniale derulate de reclamantă, în ceea ce privește partea provenită de la bugetul de stat.
Potrivit prevederilor art.29 din H.G. nr. (...) privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000, operatorul de transport trebuie să întocmească deconturi lunare centralizatoare, în baza cupoanelor talon din luna respectivă. L., la data efectuării controlului, a cupoanelor talon, care au fost cuprinse în deconturile prestațiilor efectuate de reclamantă pentru călătoriile efectuate, cu mijloacele de transport proprii, de către pensionari, cu reducere de 50%, prin aplicarea prevederilor Legii nr.
147/2000 cu modificările ulterioare și cele ale O. U .G. nr. 71/2004, întocmite în perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, denotă că sumele încasate de la bugetul de stat nu îndeplinesc condițiile legale de încasare.
Pentru verificarea realității și legalității sumelor încasate de la bugetul de stat au fost solicitate documentele prevăzute de lege, reclamanta nefiind în măsură să le prezinte la data solicitată, motivând faptul că nu mai există, fiind distruse în urma unor inundații, ocazie cu care a întocmit procesul- verbal nr. 528/26 iulie 2011, așa după cum rezultă din anexa nr. 6 a raportului de control. L. la data controlului a cupoanelor talon, care au fost cuprinse în deconturile prestațiilor efectuate de S. T. C. S. din C.-N. pentru călătoriile efectuate, cu mijloacele de transport proprii, către pensionari, cu reducere de 50%, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 147/2000 cu modificările ulterioare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2004, întocmite în perioada 2009 și 2010, denotă că sumele încasate de la bugetul de stat nu îndeplinesc condițiile legale de încasare.
Până la data finalizării controlului, documentele aferente anului 2010, distruse în condițiile menționate anterior, nu au fost reconstituite în conformitate cu prevederile legale.
Având în vedere că reclamanta nu deține documente justificative, care să ateste realitatea și legalitatea sumelor încasate de la bugetul de stat, respectiv cupoane talon, deconturile lunare întocmite în baza cupoanelor talon, aferente perioadei 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, suma totală de
1.000.010,60 de lei este încasată nejustificat. Cauza acestei abateri a constat în faptul că administratorul societății nu a luat măsuri pentru păstrarea și arhivarea în condiții corespunzătoare a documentelor financiar-contabile și, implicit, a cupoanele talon și a deconturilor lunare întocmite în baza cupoanelor talon.
Arhivarea documentelor nu s-a făcut respectându-se prevederile pct. 56 din O.M.F.P. nr. 3., deoarece s-au luat măsuri pentru arhivarea și păstrarea în condiții corespunzătoare doar a unor documente financiar-contabile, așa cum rezultă chiar din susținerile reclamantei. D. distruse reprezintă tocmai documentele primare care stau la baza justificării sumelor încasate de la bugetul de stat, aferente tichetelor speciale de călătorie pentru pensionari.
Cazul de forță majoră invocat de reclamantă nu poate fi probat cu documente emise de către o autoritate competentă, fiind o apreciere proprie și nesusținută cu probe. Sub acest aspect trebuie avut in vedere faptul că arhivarea și păstrarea documentelor financiar contabile trebuie să se facă în mod adecvat în spații amenajate în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii, dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor.
De asemenea, nu s-au respectat nici prevederile art. 9 din Legea nr.
16/1996 a Arhivelor Naționale, unde se prevede că scoaterea documentelor din evidența arhivei se face numai cu aprobarea conducerii creatorilor sau deținătorilor de documente și cu avizul Arhivelor Naționale sau al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale, după caz, în funcție de creatorii la nivel central sau local, în urma selecționării, transferului în alt depozit de arhivă sau ca urmare a distrugerii provocate de calamități naturale ori de un eveniment exterior imprevizibil și de neînlăturat. T. documentele întocmite cu ocazia distrugerii arhivei poartă semnătura doar a angajaților reclamantei.
Administratorul societății comerciale nu a luat măsuri pentru păstrarea și arhivarea documentelor financiar-contabile, a cupoanelor talon conform normelor legale, pe perioada unui an calendaristic, care urmează anului în care a avut loc călătoria și a deconturilor lunare întocmite în baza acestora. Practic, reclamanta recunoaște faptul că societatea nu a respectat prevederile art. 28 din H.G. (...), privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000, privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern.
Drepturile de creanță asupra sumelor solicitate de la bugetul de stat nu au fost înregistrate în contabilitate la momentul derulării operațiunilor respective, înregistrările în contabilitate fiind efectuate doar la momentul încasării sumelor de la M. T. și I., pe baza extraselor de cont emise de T. M.
C.-N. Prin urmare, evidența contabilă a reclamantei nu reflectă drepturile de creanță aferente serviciilor prestate, ci doar sumele încasate din aceste operațiuni economice. Sumele neînregistrate în contabilitate se ridică la cuantumul de 4.994.547 lei.
L. la data controlului a cupoanelor talon, care au fost cuprinse în deconturile prestațiilor efectuate de reclamantă, pentru călătoriile efectuate, cu mijloacele de transport proprii, de către pensionari, cu reducere de 50%, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 147/2000 cu modificările ulterioare și O.U.G. nr. 7112004, întocmite în perioada 2009 și 2010, denotă că sumele încasate de la bugetul de stat nu îndeplinesc condițiile legale de încasare.
Control financiar derulat de C. de C. a constatat eludarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilității și a prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 71/2004 privind acordarea unor facilități familiilor de pensionari, așa după cum am argumentat anterior.
Încasarea necuvenită de la bugetul de stat a sumei de 1.000.010,60 de lei fără documente justificative, care să ateste realitatea și legalitatea sumei încasate, reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie acordate pensionarilor în baza prevederilor Legii nr. 147/2000, a condus la prejudicierea bugetului de stat.
În probațiune, au fost depuse actele care au stat la baza emiterii actelor contestate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale relevante, precum și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
În urma unui control tematic al Camerei de C. a județului C. la societatea reclamantă SC T. C. SRL, s-a emis decizia nr.39/(...), prin care s-a constatat, la punctul 2, că reclamanta a solicitat și încasat de la bugetul de stat prin M. T. și I. 50% din contravaloarea biletelor speciale de călătorie redusă cu 50% acordate pensionarilor în baza Legii 147/2000 fără a deține documente justificative (cupoane talon) care să ateste realitatea și legalitatea sumei încasate - 1.000.010,60 lei pe anul 2010. În consecință, s-a dispus stabilirea prejudiciului integral cauzat bugetului de stat și luarea măsurilor de restituire.
Primul argument invocat de reclamantă este faptul că autoritatea pârâtă nu-și poate exercita competențele în ceea ce privește o persoană juridică de drept privat, raportat la prevederile art.23 și 24 din Legea 94/1992.
Această critică nu subzistă, întrucât, potrivit art.24 lit.c din Legea
94/1992, C. de C. poate hotărî desfășurarea activităților stabilite de lege și la alte persoane decât cele prevăzute la art.23 (adică altele decât autoritățile publice), persoane care administrează și/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării și/sau utilizării acestor fonduri. Or, în speță, controlul s-a desfășurat cu privire la modul de utilizare a fondurilor acordate reclamantei de la bugetul de stat ca subvenții în temeiul Legii 147/2000 prin M. T. și I., iar situația se circumscrie domeniului de activitate prevăzut în textul legal menționat.
Mai departe, instanța reține că reclamanta a contestat măsurile dispuse de C. de C. C. cu privire la sumele încasate din prestații de transport efectuate către pensionarii beneficiari ai reducerilor acordate de stat pentru transportul intern, susținând că nu a fost în măsură a prezenta documentele justificative pentru dovedirea realității și legalității încasării acestor sume de bani datorită intervenției unui caz de forță majoră care a cauzat distrugerea lor parțială, respectiv o inundație produsă în imobilul unde aceste documente erau păstrate.
Contrar susținerilor reclamantei, instanța apreciază că societatea controlată nu a făcut dovada deținerii unor documente justificative pentru sumele de bani încasate și nu a făcut nici dovada că a deținut astfel de documente, dar acestea au fost distruse de intervenția unui caz de forță majoră, evenimentul invocat nefiind o împrejurare complet imprevizibilă și invincibilă.
Astfel, potrivit art.29 din HG 2403/2004, operatorul de transport întocmește lunar decontul centralizator, pe care îl transmite M. T., Construcțiilor și Turismului, acesta verificând numai condiția de formă impusă de art.29, precum și corectitudinea calculului aritmetic, întrucât acestea sunt singurele informații ce îi sunt comunicate. D. cum rezultă din conținutul tipizatului prezentat în Anexa 4 la normele metodologice (anexă care face parte integrată din norme, potrivit art.36), acest decont al prestațiilor efectuate de operatorul de transport auto se întocmește numai în baza cupoanelor talon, ca singure documente care dovedesc realitatea prestațiilor. Acesta este motivul pentru care art.28 impune ca aceste cupoane să rămână la unitatea emitentă a legitimației de călătorie, iar pe baza lor se va recupera diferența de 50% din tarif, de la data intrării în vigoare a OUG
71/2004 și se vor arhiva de către operatorul de transport pe perioada unui an calendaristic care urmează anului în care a avut loc călătoria, tocmai pentru a putea face obiectul unui control al C. de C. aferent acestui interval.
Organul de control a constatat și faptul că drepturile de creanță născute în temeiul Legii 147/2000 nu se înregistrează în contabilitate la momentul efectuării operațiunii, ci numai în momentul încasării subvenției de la M., astfel că evidența contabilă nu poate face dovada realității prestațiilor efectuate, ci reflectă numai sumele decontate.
Modul de îndeplinire a obligației de arhivare a acestor cupoane talon care constituie documente justificative este prevăzut la pct.56 din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor 3., precum și la art.12 din Legea
16/1996, din aceste texte legale rezultând că revine societății, prin persoana responsabilă cu păstrarea documentelor (în speță, administratorul statutar), obligația de a păstra documentele, inclusiv cupoanele talon, în condiții corespunzătoare, asigurându-le împotriva distrugerii și degradării. De reținut, în speță, este faptul că încăperea în care erau depozitate documentele se află parțial sub nivelul solului, potrivit propriilor declarații ale reprezentantului reclamantei, iar evenimentul produs în data de 19 iulie 2011 și pe care reclamanta îl invocă nu poate fi considerat ca fiind un caz de forță majoră, nefiind absolut imprevizibil și insurmontabil.
Mai mult, instanța reține că, întrucât cupoanele talon sunt documente nenominale, nu pot fi reconstituite - pct.46 din OMEF 3..
Prin urmare, singurele înscrisuri care puteau dovedi realitatea și legalitatea sumelor încasate de la bugetul de stat cu titlul de subvenții în temeiul Legii 147/2000 nu au putut fi prezentate din culpa reclamantei și nici nu pot fi reconstituite.
Reclamanta a mai invocat lipsa prejudiciului adus bugetului statului, acesta neputând exista independent de acțiunea sau inacțiunea contrară legii, însă, raportat la considerentele ce preced, acest argument nu poate fi reținut.
Având în vedere argumentele expuse, instanța apreciază că actele contestate sunt emise cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, instanța va respinge contestația formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta SC T. C. SRL, cu sediul în C.- N., S. M. I. A., nr. 8, ap.305, jud. C., prin administrator J. L., în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B., str. Lev T., nr.22-24, sector 1, și C. DE C. A J. C., cu sediul în C.-N., str. M. nr.18, ca neîntemeiată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER C. P. L. F.
Red. C.P./Dact. GC
5 ex/(...)
