Sentința nr. 233/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)/a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 233/2012

Ședința de la 23 M. 2012

Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H. G. A. B.

S-a luat în examinare în vederea pronunțării - excepția de nelegalitate a prevederilor art. 35 din O. nr. 6. al Președintelui C. invocată de către reclamantul N. L. I. în contradictoriu cu pârâții P. C. N. DE A. DE S., pârât C. DE A. DE S. M..

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 16 martie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

INSTANȚA

Reclamantul N. L. I., a sesizat instanța de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a prevederilor din O. Președintelui C. nr.617/2006

Reclamantul nu contestă dreptul C., prin C. de S. T. de a emite titlu executoriu cu privire la contributiile datorate la F. si de a proceda la executarea silita a acestor creante, ci dreptul lor de a emite decizii de impunere prin care sa determine catimea contributiilor si a accesoriilor, cat timp, decizia de impunere, precum si celelalte acte administrativ-fiscale atacate, obiect al actiunii nu se constituie in titlu executoriu, ele avand o alta valoare si sorginte.

Solicită a se constata ca, insasi din structura codului de procedura fiscala, cele doua situatii invocate (competenta stabilirii impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat si competenta emiterii titlurilor executorii, precum si executarea silita propriu- zisa a creantelor bugetare ), au natura diferita si sunt inserate distinct in T. VI si respectiv T. V., C. S. 1.

Ceea ce pune in discutie nu este un titlu executoriu emis de CAS M., cat timp, un asemnea act administrativ-fiscal nici nu a fost emis si comunicat si nici executarea silita propriu-zisa care sa se fi declansat in temeiul acestuia, ci deciziile de impunere, avand drept temei legal disp.art.83 alin.4 din 00 nr.92/2003, ce se refera in mod exclusiv la "dreptul organului fiscal", calitate pe care C. nu o are, nu îi este conferita si recunoscuta de lege si nici delegata printr-un act normativ de forta acesteia. C. in temeiul legii, administreaza si gestioneaza contributiile la F., dupa cum, are dreptul de a proceda la incasarea acesteia in cadrul procedurii executarii silite, ca urmare a delegarii acestui drept prin cesiunea creantei bugetare respective, ca urmare a P. incheiat cu A.

Dispozitiile art.35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor ... etc., aprobat prin O. presedintelui C. nr.716/2007 prin care se pretinde ca, acesta este indrituit în a determina catimea contributiei datorate si de a emite decizii de impunere cu privire la aceasta obligatie bugetara, excedă legii.

Practic, prin extinderea atributiunilor ce-i revin C., aceaste prevederi adauga la lege.

Potrivit art. 85 C. proc. fisc., impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

Cu alte cuvinte, regula în materie fiscală o constituie stabilirea obligațiilor fiscale (principale sau accesorii) printr-o decizie de impunere, iar excepția o constituie stabilirea obligațiilor fiscale prin declarația fiscală, atunci când legea stabilește obligația contribuabilului de a calcula cuantumul obligației fiscale. Deciziile de impunere astfel emise trebuie să respecte exigențele prevăzute de art. 43 C. proc. fise, pentru orice act administrativ fiscal. Comunicarea deciziilor de impunere, indiferent dacă acestea privesc obligațiile fiscale principale sau accesorii, trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 44 C. proc. fisc., astfel încât să existe certitudinea că acesta a luat cunoștință de sumele de plată stabilite în sarcina sa.

În lipsa comunicării deciziilor de impunere, așa cum rezultă din art. 45 C. proc. fisc., deciziile de impunere nu sunt opozabile contribuabilului.

Această concluzie este întărită de prevederile pct. 44.1 din HO nr.

1050/2004 (Normele metodologice de aplicare a C. de procedură fiscală):

"Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii".

Tot la nivel teoretic, trebuie lămurit faptul că situațiile în care contribuabilul este obligat prin lege să determine cuantumul obligațiilor fiscale datorate sunt extrem de rare, din două motive: - pe de-o parte, contribuabilii nu au pregătire de specialitate în domeniul fiscal, fiind astfel posibil ca stabilirea propriilor obligații de plată să se facă eronat; - pe de altă parte, fiind vorba de venituri fiscale, trebuie evitată situația în care contribuabilul s-ar sustrage de la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor, prin determinarea unor sume de plată mai mici.

În orice situație însă, ținând cont de principiul previzibilității legii și de principiul securității juridice, contribuabilul trebuie să cunoască faptul că are obligația de a determina impozitele, taxele sau contribuțiile datorate. Trebuie de asemenea spus faptul că organele fiscale nu sunt singurele organe care pot stabili impozite, taxe, contribuții sau obligații fiscale accesorii acestora. În mod evident, regula este aceea potrivit căreia raportul juridic de drept fiscal se stabilește între stat și unitățile administrativ- teritoriale, pe de-o parte, și contribuabili sau alte categorii de persoane expres determinate de lege, pe de altă parte. Din lectura art. 17 alin. 5 C. proc. fise. rezultă faptul că "organele fiscale" sunt A. N. de A. F., organele subordonate acesteia și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale. Pe cale de consecință, de regulă, organele fiscale astfel determinate sunt competente să aplice dispozițiile T.ui VI,

Capitolul 1 (art. 85 - 90) din C. de procedură fiscală, consacrate stabilirii impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.

Prin excepție însă, în condițiile unei împuterniciri exprese a legii, competența de stabilire a impozitelor, taxelor și contribuții lor poate reveni și altor organe, care nu sunt "organe fiscale" în sensul art. 17 alin. 5 C. proc. fise. Un bun exemplu în acest sens îl constituie A. F. pentru Mediu, care în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. 2 din Ordonanța de urgență nr. 1. privind F. pentru Mediu[2] este împuternicită expres să stabilească contribuțiile la F. pentru Mediu "Activitatea privind declararea, stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind contribuțiile și taxele la F. pentru mediu datorate de către persoanele juridice și fizice, precum și îndeplinirea măsurilor asigurătorii și procedura de executare silită se realizează de către A. F., în condițiile Ordonanței G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. A. F. are calitatea de creditor bugetar".

Art. 35 din Normele metodologice aprobate prin O. președintelui C. N. de A. de S. nr. 6. conține următoarele dispoziții:

( 1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din C. de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărâri le judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.

(2) T. de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege".

Dispozițiile art. 215 alin. 3 din L. nr. 95/2006 [3], la care face trimitere actul administrativ cu caracter normativ, nu au nicio legătură cu problema pusă în discuție, trimiterea făcută de către actul normativ fiind greșită (ca de altfel și dispozițiile art. 81 C. proc. fisc.). În schimb, relevanță au dispozițiile art. 216 din L. nr. 95/2006: "În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumită în continuare A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței G. nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Reclamantul învederează că L. nr. 95/2006 nu prevede o procedură de stabilire a contribuției de asigurări sociale de sănătate, nici explicit și nici prin trimitere la procedura generală de stabilire a impozitelor, taxelor și contribuții lor prevăzută de C. de procedură fiscală. Singurele încercări ale legiuitorului de a aborda această temă sunt cuprinse în art. 261 din L. nr.

95/2006:

"(1) Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile C. de procedură fiscală.

(2) C. aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.

(4) În cazul neachitării în termen a contribuții lor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța G. nr.

92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui C., cu avizul consiliului de administrație.

(5) Persoanele prevăzute la art. 257 și 258 au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale A. sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond".

În mod evident, față de exigențele principiului securității juridice, redactarea art. 261 din L. nr. 95/2006 nu este în măsură să conducă la concluzia că legiuitorul ar fi conferit C. N. de A. de S. și organelor subordonate dreptul de a stabili contribuția de asigurări sociale de sănătate. A., pe de-o parte, în lumina art. 261 alin. 2 și 4, C. N. de A. de S. este împuternicită să elaboreze doar norme pentru executarea silită a creanțelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate și obligații fiscale accesorii și să procedeze la executarea silită, conform C. de procedură fiscală. Pe de altă parte, trimiterea din cuprinsul alin. 5 cu privire la obligația de a pune la dispoziția A. sau a caselor de asigurări documentele justificative "în vederea stabilirii obligațiilor la fond" este extrem de generală și insuficientă din punct de vedere juridic pentru a conferi C. N. de A. de S. dreptul de a stabili obligațiile de plată principale și accesorii la F. național unic de asigurări sociale de sănătate.

În același timp însă, există și un text care exclude orice urmă de îndoială și conferă dreptul de a stabili obligațiile de plată principale și accesorii menționate. Este vorba de textul art. 42 alin. 1 din aceleași Norme metodologice aprobate prin O. nr. 6., potrivit căruia: "Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 305 și

306 din lege, precum și constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuțiile datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator se realizează de M. E. și F. și de unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar". Este drept că această prevedere se referă doar la contribuțiile datorate de persoanele juridice și de persoanele fizice care au calitatea de angajator, nu și la persoanele fizice care au obligații de plată proprii către F. național unic de asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, raportat la aceste elemente, concluzia nu poate fi decât una singură: C. N. de A. de S. și casele teritoriale nu au competența stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere (mai recent dobânzi și penalități de întârziere) aferente. Această competență revine

- fie în temeiul art. 42 alin. 1 din Normele metodologice, fie în temeiul competenței lor generale de a stabili impozite, taxe și contribuții - organelor fiscale expres indicate de art. 17 alin. 5 C. proc. fise.

În lipsa competenței C. N. de A. de S. și a caselor teritoriale de a stabili obligațiile fiscale principale și accesorii către F. național unic de asigurări sociale de sănătate, se ridică problema de a ști dacă în prezent există vreo obligație fiscală legal stabilită în sarcina contribuabililor, având în vedere următoarele: - C. N. de A. de S. și casele teritoriale nu aveau competența emiterii vreunei decizii de impunere, ceea ce face ca orice acte de acest tip emise să fie nule absolut; - Organele fiscale, care aveau competența emiterii deciziilor de impunere pentru obligațiile fiscale principale și accesorii, nu au emis asemenea decizii de impunere; D. fiscale depuse de contribuabili nu pot fi asimilate unor decizii de impunere și nu produc efecte juridice, în lipsa emiterii unor decizii de impunere, întrucât legea nu a prevăzut expres faptul că aceștia au obligația de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate.

Sub acest ultim aspect, trebuie menționat faptul că potrivit art. 34 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin O. nr. 6., doar persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator au obligația de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate. În schimb, potrivit art. 32 alin. 4 din aceleași norme, persoanele fizice au doar obligația de a declara veniturile realizate prin depunerea unei declarații de asigurare.

În aceste condiții, în opinia noastră, forma actuală a reglementării în materia asigurărilor de sănătate ne îndreptățește la două concluzii: în cazul persoanelor fizice și a persoanelor juridice care au calitatea de angajator, declarațiile fiscale depuse stabilesc obligațiile de plată principale, fiind asimilate unor decizii de impunere. În schimb, orice obligații fiscale accesorii pot fi în mod legal stabilite doar prin decizii de impunere emise de "organe fiscale" în sensul art. 17 alin. 5 C. proc. fise.

În cazul persoanelor fizice care au obligații de plată proprii, declarațiile fiscale depuse nu pot fi asimilate unei decizii de impunere. Prin urmare, în cazul acestora, atât obligațiile fiscale principale, cât și obligațiile fiscale accesorii nu puteau și nu pot fi în mod legal stabilite decât prin decizii de impunere emise de "organe fiscale" în sensul art. 17 alin. 5 C. proc. fise,

Prin întâmpinările formulate intimatele C. N. de A. de S. și CAS M. au solicitat respingerea excepției de nelegalitate.

O primă apărare a vizat lipsei calității procesuale pasive a.

Președintelui C. - Of. N. L. Duță . În susținerea acestei excepții se arătă că în conformitate cu Decizia Primului Ministru nr. 774/(...) începând cu data intrării în vigoare a deciziei, dl. N. L. Duță a fost numit în funcția de membru al C. de administrație și de președinte al C. N. de A. de S., respectiv, începând cu data de 10 decembrie 2009.

Având în vedere data emiterii O.ui nr. 6.-pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate - 24 septembrie

2007, P. C. - D1. N. L. Duță nu este semnatarul acestui act administrativ cu caracter normativ, întrucât la aceea dată de emitere a actului normativ mai sus menționat nu a deținut funcția de membru al C. de administrație și de președinte al C. N. de A. de S.

În conformitate cu art. 4 alin. (2) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completări le ulterioare, instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, in ședință publică, cu citarea părților și a emitentului.

Textul de lege criticat instituie un mijloc procedural prin care partea interesată poate contesta legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual de care partea adversă înțelege să se prevaleze pentru a-

și demonstra pretențiile sau pentru a-și apăra ori valorifica un drept. Totodată, aceste prevederi reglementează regulile procedurale aplicabile soluționării de către instanța de contencios administrativa excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual. Prin urmare, instanța de judecată in mod greșit a dispus citarea președintelui C. în calitate de emitent al actului administrativ. P. C. este reprezentantul legal. al instituției emitente al actului administrativ cărui nelegalitate se invocă și are atribuțiile stabilite in mod expres la art. 281 din L. nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 280 din actul normativ mai sus invocat, președintele C. este ordonator principal de credite pentru administrarea și gestionarea fondului și reprezintă C. în relațiile cu terții și pe asigurați in raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate și îi sunt aplicabile prevederile legii responsabilității ministeriale. În consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și persoana care este titulară a drepturilor și obligațiilor în raportul juridic dedus judecății. Calitatea procesuală pasivă și implicit, calitatea de emitent al actului administrativ contestat în acest dosar o are C. N. de A. de S. în conformitate cu art. 266 din Lege" nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia C. este instituție publică, autonomă , de interes național, cu personalitate juridică, care are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitate și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din L. nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis dle o autoritate publică. în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii ( .. - ).

Față de aceste considerente, solicită a se constata că în cauza dedusă judecății calitatea de emitent al actului normativ contestat o are C. și pe cale de consecință solicită admiterea excepției invocare, astfel cum a fost formulată. De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada existenței identității între persoana pârâtului - persoană fizică și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, condiție obligatorie în justificarea calității procesuale pasive. Având în vedere că pentru a putea exercita acțiunea în justiție, calitatea cerută pentru acest fapt trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută și să aparțină subiectului activ al dreptului, deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului, prin similitudine de raționament și calitatea procesuală pasivă trebuie să aparțină subiectului pasiv al dreptului, condiție imperativă care nu a fost îndeplinită în prezenta cauză.

În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios intimatele au evocat următoarele apărări:

Articolul 208 din L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați, având ca și obiective: protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a F. național unic de asigurări sociale de sănătate (FNU ASS), având la bază unele principii, dintre care și cel al solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondului și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea acestuia.

În conformitate cu art. 209 alin. (2) și. (3) din actul normativ mai sus invocat, constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului C. N. de A. de S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.

Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin C. N. de A. de S., prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului B., prin C. A. de S. a A., O. P., S. N. și A. J. și prin C. A. de S. a M. T., C. și T. până la reorganizarea acesteia. In conformitate cu art. 215 și 216 din L. nr.

95/2006, cu modificările și completările ulterioare, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.

De asemenea, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, precum și persoanele care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese in mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.

În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializare, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere in condițiile G.G. nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată. cu modificările și completările ulterioare.

În accepțiunea reclamantului care a formulat sesizarea, dispozițiile ordinului contestat sunt nelegale întrucât casele de asigurări de sănătate nu sunt abilitate să recurgă la stabilirea contribuțiilor datorate la F., având în vedere faptul că dispozițiile Legii nr. 95/2006 abilitează C. și CAS numai pentru luarea măsurilor de executare silită, nu și pentru stabilirea contribuțiilor de asigurări de sănătate.

Prin art. 35 a din actul normativ a cărui nelegalitate se invocă, se reglementează că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația privind obligațiile la fond care se depun la casele de asigurări de sănătate de persoanele fizice asigurate cu care casele de asigurări de sănătate au încheiat contractul de asigurare, sau decizia de impunere emisă de organul competent al casei de asigurări de sănătate, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. În conformitate cu art. 79 din OG nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați. să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor normative in vigoare.

Între C. N. de A. de S. și A. N. de A. F. a fost încheiat un Protocol privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C. N. de A. de S.

Protocolul mai sus menționat a fost înregistrat în evidențele C. cu nr. P

5282/(...), iar în evidențele A. cu nr. 95896/(...).Obiectul acestui Protocol îl constituie furnizarea de date cu privire la: persoanele care fac parte din următoarele categorii : persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură care sunt impozitate conform Legii nr. 571./2003 privind C. Fiscal cu modificările și completările ulterioare, de către A. către C., în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestora plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F. național unic de asigurări sociale de sănătate (F.), pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat. A. date vor fi transmise de către A. către C., în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acesteia., respective în vederea stabilirii calității de asigurat a persoanelor.

A., A., prin intermediul structurilor de profil subordonare, furnizează în suport electronic baza de date cu privire la veniturile persoanelor care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură și plata contribuțiilor la F. de către angajatori, iar lunar actualizarea acestei baze de date, către C.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui C. este nefondată considerent pentru care urmează să fie respinsă. Pentru a dispune în acest sens Curtea reține următoarele:

Art. 281 din L. nr. 95/2006 prevede că atribuțiile principale ale președintelui C. sunt următoarele: a) exercita atribuțiile prevăzute de lege, în calitate de ordonator principal de credite, pentru administrarea și gestionarea fondului; b) organizează și coordonează activitatea de audit și control în sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit atribuțiilor specifice ale C. și ale caselor de asigurări; activitatea de audit se poate desfasura la nivel regional, în condițiile stabilite prin ordin al președintelui C., cu avizul C. de administrație al C. c) participa ca invitat la ședințele G. în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populației; d) numește, sancționează și eliberează din funcție personalul C. e) prezidează ședințele adunării reprezentanților; f) alte atribuții stabilite prin S. C. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum și pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație, președintele C. emite ordine care devin executorii după ce sunt aduse la cunostinta persoanelor interesate. O. cu caracter normativ, emise în aplicarea prezentei legi, se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ART. 7 din statutul C. stipulează că C. elaborează norme privind aplicarea măsurilor de executare silită și de urmărire a contribuțiilor datorate la F. pentru persoanele fizice, potrivit limitei de competență stabilite de lege, precum și norme tehnice privind constituirea și utilizarea fondului pentru acordarea de stimulente personalului din cadrul C. și caselor de asigurări, în condițiile stabilite de lege.

Conform art. ART. 17 din același act normativ președintele consiliului de administrație este președintele C. și are rang de secretar de stat.P. C. este ordonator principal de credite pentru administrarea și gestionarea bugetului

F..În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum și pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație, președintele C. emite ordine care devin executorii după ce sunt aduse la cunoștință persoanelor interesate.. C. îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art.18 pct. 36. din statutul C. una din atribuțiile principale ale președintelui C. este cea privitoare la aprobarea normelor privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate F. de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.

Dat fiind că actul administrativ cu caracter normativ a fost emis de președintele C. în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum și pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație care avea competența de a reglementa /elabora norme privind aplicarea măsurilor de executare silită și de urmărire a contribuțiilor datorate la F. pentru persoanele fizice președintele C. are calitate procesuală pasivă alături de C., nefiind relevantă identitatea persoanei fizice care exercită efectiv această funcție.

Excepția de nelegaliate este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.216 din L. nr.95/2006 în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OG nr.92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicat. A., norma legală cuprinsă în art.216 din L. nr.95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în C. de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale C. N. de A. de S.

Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art.35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în C. de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art.141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor C. de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. N. de A. de S.

În jurisprudența ÎCCJ s-a relevat că interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art.35 din O. Președintelui C. nr.617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin L. nr.95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către F. Național Unic de A. S. de S., în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în OG nr.92/2003( a se vedea în acest sens Dec. nr. 3878/(...) pron. în dos. (...) al ÎCCJ ). ÎCCJ a statuat că o astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care gestionarea fondului național unic de asigurări speciale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin C. ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art.141 din C. de procedură fiscală.

Elementele acestui silogism judiciar sunt în deplină concordanță cu opinia împărtășită de Curte în materia litigioasă dedusă judecății.

Prin dispozițiile art. 35 din O. Președintelui C. nr. 6. nu se realizează o substituire a C., prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate, în obligația de stabilire a taxelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat care incumbă în sarcina Agenției N. de A. F.. Potrivit art.141 din codul de procedură fiscală executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor C. de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. N. de A. de S. această din urmă competență fiindu-i recunoscută expres de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 216 din L. nr.95/2006.Prevedrile art. 35 din O. președintelui C. nr.

617/2006 se limitează strict la cadrul stabilit de actul de bază L. nr.95/2006, în executarea căruia a fost emis, și nu contravin legii ci doar o explicitează.

PENTRU A. MOTIVE

IN NUMELE LEGII D E C I D E

Respinge excepția de nelegalitate a prevederilor art. 35 din O. nr. 6. al

Președintelui C. invocată de către reclamantul N. L. I. dom.în B. M., str.C. nr.24, jud.M. în contradictoriu cu pârâții P. C. N. DE A. DE S. cu sediul în B., C. C. nr.248, bl.S.19, sector 3 și C. DE A. DE S. M. cu sediul în B. M., str.Gh.B. nr.22/A jud.M..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012.

PREȘEDINTE G.

S. AL H. A. B. res.S.Al H./A.C.

5 ex. - (...)

Sentința nr. 233/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința nr. 233/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal