Sentința nr. 246/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 246/2012
Ședința 29 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Grefier A. B.
M. public reprezentat de
Procuror A. S.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N. H., în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., cu participarea P.UI DE PE L.
CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă pentru pârât, consilier juridic M. L., cu delegație la dosar și reprezentanta M.ui P., procuror A. S.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului depune la dosar contractul de studii al reclamantului și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
C., după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile depuse de reclamant și, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și motivată, cu cheltuieli de judecată. Subliniază principiul neretroactivității legii, evidențiat în cuprinsul contestației și depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial.
Reprezentanta M.ui P., procuror A. S., solicită admiterea contestației, aceasta fiind întemeiată. Arată că O. a dat o interpretare greșită a textului legal aplicabil în cauză, întrucât dispozițiile art. 58 din OUG nr. 1. se aplică doar studenților care încep cursurile în anul universitar 2011-2012.
C. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată, reclamantul N. H., a chemat în judecată pe pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, anularea deciziei de returnare, obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul R. prin soluționarea cererii înaintate, cu emiterea permisului de ședere temporară în condițiile legii, având ca scop al șederii studiile.
În motivele contestației se arată că prin decizia emisă de pârât s-a dispus îndepărtarea reclamantului din R. în temeiul art.82 alin.3 lit.b pct.i din OUG 1.. Totodată, s-a avut în vedere faptul că cererea sa de prelungire a dreptului de ședere în R. a fost refuzată întrucât a încălcat dispozițiile art.58 din OUG 1. modificată, în sensul că a urmat cursurile anului III de studiu pe parcursul a doi ani universitari iar în prezent urmează cursurile anului IV în al III-lea an universitar, astfel încât durata necesară absolvirii studiilor va excede perioadei de studii aprobate inițial anilor de studii nu se încadrează în criteriile de performanță prevăzute pentru acest sistem de învățământ.
Menționează faptul că, este adevărat că în calitate de student la F. de F. din cadrul UMF C. a beneficiat de viza pentru perioada de 5 ani de studii însă, interdicția prevăzută de textul reținut în decizia de returnare a fost introdus în lege abia în luna iulie 2011, dată la care deja se afla în situația reținută ca motiv de returnare.
Arată că textul art.58 în redactarea anterioară modificării nu prevedea interdicția cuprinsă în textul actual despre a cărei respectare nu a avea cum să se asigure din moment ce a intervenit doar în acest an.
Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, consideră că dispozițiile mai severe ale art.58/1 alin. nou introdus nu-i pot fi aplicate decât dacă eventual pentru situațiile ce vor apărea de acum încolo.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul O. Român pentru I. - D. M. - S. pentru I. al jud.C. solicită respingerea contestației formulată de reclamant .
În fapt, învederează că la data de (...) reclamantul a depus la S. pentru I. al județului C. cererea sa de prelungire a dreptului de ședere în R. în scop de studii, înregistrată sub nr. 2829405, la care a anexat documentația necesară potrivit condițiilor legale și speciale prevăzute expres de O. nr. 1..
Cu ocazia analizei cererii, ofițerul de imigrări desemnat a constatat așa cum este detaliat în referatul întocmit cu acea ocazie și depus la dosar faptul că reclamantul se află sub incidența art. 58 alin. 11 din O. nr. 1. care stipulează următoarele: "străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an." În consecință, cererea de prelungire a dreptului de ședere în R. a fost refuzată, iar această operațiune a fost urmată de emitere D. de returnare de pe teritoriul R., în conformitate cu prevederile art. 52 din O. nr. 1.:
Decizia contestată este legală și temeinică, încadrarea reclamantului în rigorile actului normativ având următorul fundament:
Potrivit art. 174 alin. (1) lit. a) din L. educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011 (numită în continuare L. nr. 1.), durata prevăzută pentru studiile din domeniul medical aferente programului F. este de 5 ani.
Astfel, durata studiilor fiind un element determinant și principial în relația contractuală dintre student și instituția de învățământ, acest reper temporal trebuie luat în calcul și prevăzut în mod expres în contractul de studii, deoarece potrivit art. 5 și art. 968 din Codul Civil - versiunea aflată în vigoare la momentul încheierii contractului de studii între reclamant și U. C.
- stipulațiile contractuale contrare legii sunt nule.
Rezultă de aici că pe de o parte, neprevederea unei limite temporale în care reclamantul ar fi trebuit să își finalizeze studiile este o carență a contractului de studii, iar pe de altă parte, în consecință, poziția reclamantului nu este sustenabilă în ceea ce privește tentativa sa de a opune contractul său de studii autorității publice, care este un terț față de acel contract lovit oricum de nulitate parțială.
Legiuitorul dă dovadă de consecvență și identitate de raționament prin promovarea necesității respectării acestei durate acordată inițial pentru studii atunci când instituie necesitatea respectării acestei perioade în situația schimbării profilului de studiu - art. 59 din O. nr. 1.. Este așadar voința statului român suveran de a nu permite utilizarea frauduloasă a scopului de studii.
Recuperarea teoretică și virtuală de către reclamant a anilor universitari pierduți prin repetenție în timpul rămas până la împlinirea duratei de studii acordată inițial practic nu există, deoarece potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (3) din aceeași Lege nr. 1. această posibilitate este prohibită în cadrul instituțiilor de învățământ superior medical:
Potrivit dispozițiilor finale ale O. nr. 1. introduse prin L. nr. 5. de modificare și completare a acestei Ordonanțe, ,,- această lege a asigurat transpunerea în dreptul intern Directiva Consiliului nr. 114/2004 privind conditiile admisiei cetătenilor statelor terte în scop de studii, schimb de elevi, pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L.375 din 23 decembrie 2004.
Prevederile art. 12 alin. (2) din această Directivă nr. 114/2004 stipulează că fără a se aduce atingere articolului 16, reînnoirea unui permis de ședere poate fi refuzată sau permisul poate fi retras, în cazul în care titularul nu înregistrează un progres acceptabil în studiile sale în conformitate cu legislatia și practicile administrative naționale.
Raportând aceste prevederi la dispozițiile interne consacrate prin teza art. 174 alin. (1) lit. a) din L. nr. 1. se constată că reclamantul se regăsește exact în conul de umbră stabilit și sancționat de legiuitor, datorită atât lipsei sale de performanță cât și imposibilitătii reale de recuperare a anilor universitari pierduți din cauze imputabile doar lui.
Astfel, nu autoritatea publică este cea care îl plasează pe reclamant în această postură ci consecința actelor sale personale.
În concluzie, motivarea deciziei de returnare exprimă în mod sintetic consecința lipsei de "progres acceptabil în studiile sale în conformitate cu legislatia și practicile administrative nationale", stare de fapt imputabilă exclusiv reclamantului.
Astfel, actul administrativ este întemeiat pe dispozițiile legii speciale -
O. nr. 1. - iar în realizarea efectivă de către statul român suveran a controlului imigrației, autoritatea publică apelează și la alte acte normative incidente.
În ceea ce privește modalitatea de acordare a vizei de lungă ședere în scop de studii, reclamantul este în eroare: o viză de lungă ședere în scop de studii se obține în situația lui fără alte formalități, deoarece el nu este în situația celor care solicită pentru prima dată această autorizație.
În plus, solicită instanței să aprecieze corespunzător și următoarele argumente:
Legalitatea deciziei de returnare este indiscutabilă, din moment ce acest act administrativ este prevăzut ca atare în dispoziții exprese ale unui act normativ special, respectiv art. 52 și art. 82 alin. (1), iar în acest caz particular de refuzare a cererii, art. 82 alin. (2), lit. b) din O. nr. 1..
Forma și fondul deciziei de returnare sunt impuse în parte de lege, în parte de reglementari interne ale O.ui Român pentru I., tocmai pentru a se asigura o practică unitară la nivel național. În privința respectării cerințelor legale, solicită a se constata că acestea respectă întru totul dispozițiile cerute de art. 82 alin. (2) din O. nr. 1..
Competența autorității emitente este mai sus de orice îndoială, având în vedere textul art. 82 alin. (1) din O. nr. 1. privind regimul străinilor în R., republicată: "Decizia de returnare constituie actul administrativ al O.ui Român pentru I. sau al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la ari. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul R.."
De asemenea, finalitatea prevăzută de lege s-a realizat prin comunicarea sub semnătură a actului administrativ contestat.
L. nu recunoaște, în mod expres un drept al străinului de a i se prelungi șederea în R.: norma care reglementează acest aspect fiind permisivă și nu imperativă - art. 50 alin. (1) din O. nr. 1. arată că "străinilor care au intrat în R. în baza unei vize de lungă ședere, precum și celor care sunt exceptați de la obligativitatea obținerii vizei de lungă ședere li se poate prelungi dreptul de ședere temporară de către O. Român pentru I. sau de formațiunile sale teritoriale, în condițiile prevăzute în prezenta secțiune." Abordarea legiuitorului este de înțeles, mai ales dacă privim dreptul de a solicita și nu dreptul de a obține un drept de ședere în R. prin prisma D. Î.
C. de C. și Justiție nr. 3107 din 22 octombrie 2002: "L. română nu reglementează un drept al străinului de a i se prelungi șederea în R.. Un asemenea drept aparține exclusiv statului, care îl exercită prin organele sale de specialitate, investite cu o anumită libertate de apreciere a oportunității cererii de prelungire a vizei de ședere în țară."
De asemenea, finalitatea prevăzută de lege sub aspectul obligației legale a autorității publice de a comunica actul administrativ s-a realizat sub semnătură, în conformitate cu dispozițiile art. 83 din O. 1., reclamantului aducându-i-se la cunoștință măsurile dispuse.
Pentru toate aceste motive, apreciază că decizia de returnare contestată este legală și temeinică in extenso, a fost emisă în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, măsura luată fiind însoțită și de motivare a aferentă, în drept și în fapt.
Din actele și lucrările dosarului C. reține următoarele:
R. este student la F. de F. din cadrul UMF C. începând cu anul universitar 2005/2006 și a urmat cursurile anului III de studiu pe parcursul a doi ani universitari iar în prezent urmează cursurile anului IV în al III-lea an universitar.
La data de (...) reclamantul a depus la S. pentru I. al județului C. cererea sa de prelungire a dreptului de ședere în R. în scop de studii, înregistrată sub nr. 2829405, la care a anexat documentația necesară potrivit condițiilor legale și speciale prevăzute expres de O. nr. 1..
Cu ocazia analizei cererii, ofițerul de imigrări desemnat a constatat așa cum este detaliat în referatul întocmit cu acea ocazie și depus la dosar faptul că reclamantul se află sub incidența art. 58 alin. 1^1 din O. nr. 1. care stipulează următoarele: "străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an." C. neîndeplinite condițiile de prelungire a dreptului de ședere în R. cererea a fost refuzată, iar această operațiune a fost urmată de emitere D. de returnare de pe teritoriul R., în conformitate cu prevederile art. 52 din O. nr.
1..
În argumentarea soluției adoptate pârâtul O. Român pentru I. s-a prevalat de dispozițiile art.174 alin.1 lit.a din L. educației naționale potrivit căreia durata prevăzută pentru studiile din domeniul medical aferent programului farmacie este de 5 ani și prin urmare durata studiilor fiind un element principal și determinant în acordarea dreptului de ședere, reclamantul nu a îndeplinit criteriile de performanță prin repetarea anilor de studii așa încât i s-a refuzat dreptul de ședere.
Analizând decizia de returnare contestată prin prisma înscrisurilor depuse, precum și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Din interpretarea coroborată a art.24 alin.1 lit.e și alin.2 , 45, 50 și
58 din OUG 1. instanța constată că prevederile art.58 alin.1¹, invocate de pârât, nu sunt aplicabile situației reclamantului și nu subzistă ca fundament al respingerii cererii sale de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru studii.
Astfel, alineatul nou introdus are ca ipoteză de aplicare situația în care străinul nu a absolvit studiile în perioada acordată inițial și nu situația ipotetică în care, analizând cazul, serviciul pentru imigrări apreciază, chiar întemeiat pe un mod de calcul prevăzut de L. 1. (interdicția comasării mai multor ani de studiu în domeniul medical), că străinul nu va absolvi, în viitor, studiile în perioada acordată inițial. Această concluzie rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, care prevede cu claritate situația străinilor care nu au absolvit studiile, și nu a străinilor care nu vor absolvi studiile, fapt care nu permite autorității competente să speculeze asupra situației viitoare a persoanei solicitante.
În speță, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, perioada acordată inițial este de 5 ani, începând cu anul universitar 2005.
De asemenea, instanța observă că, în esență, astfel cum rezultă din referatul întocmit de ofițerul de imigrări desemnat, restul condițiilor prevăzute de OUG 1. erau îndeplinite la data analizării cererii, iar din decizia de returnare contestată rezultă că unicul motiv pentru care cererea a fost respinsă a fost aprecierea ca incident în speță a art.58 alin.1¹.
De altfel,C. va reține în privința acestui articol introdus prin L. 1., în vigoare începând cu data de (...) incidența prevederilor art.6 din codul civil conform căruia legea civilă este aplicabilă atât timp cât este în vigoare și nu are putere retroactivă iar actele și faptele juridice săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori producerii lor. Astfel ,prevederea legală stabilită în art. 58 al.11 din OUG 1. se poate aplica situațiilor apărute după intrarea sa în vigoare respectiv străinilor care încep studiile li se impune terminarea acestora într- o perioadă stabilită inițial sub sancțiunea refuzului prelungirii dreptului de ședere. R. nu avea obligația legală de a se încadra într-un anumit termen deoarece norma incidentă nu era adoptată iar adoptarea sa nu era previzibilă astfel că această cerință ar duce la luarea în considerare a unor fapte înainte de intrarea în vigoare și ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.84 din OUG 1., instanța va admite cererea de chemare în judecată, va anula decizia de returnare nr.2829405/(...) emisă de S. pentru I. al județului C., pe care îl va obliga la soluționarea favorabilă a cererii reclamantului de prelungire a dreptului de ședere temporară având ca scop studiile, înregistrată sub nr.
2829405 din (...) și la eliberarea permisului de ședere.
În conformitate cu prevederile art.274 C.proc.civ., va obliga S. pentru
I. a jud.C. la plata către reclamant a sumei de 1750 lei reprezentând cheltuieli de judecată cu onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite contestația formulată de reclamantul N. H., domiciliat în C.-N., str.D. nr.44, ap.13 în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. cu sediul în C.-N., str.A.V. V. - C. I. M., nr.51-
53, jud.C..
Dispune anularea D. de returnare nr.2829405 din (...) emisă de O. și obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1750 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 martie 2012.
JUDECĂTOR GREFIER
R. R. D. A. B. red.RRD/AC
2 ex. - (...)
