Sentința nr. 271/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 271/2012
Ședința ata de 04 A. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. I. în contradictoriu cu pârâta A. N. P. R. P., având ca obiect
- obligare emitere act administrativ titlu de plată.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) reclamanta A. I. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, însoțite de îscrisuri.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 martie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea formulată la (...) de reclamanta A. I. în contradictoriu cu pârâta A. N. P. R. P. s-a solicitat ca, dupa indeplinirea formelor procedurale legale si administrarea intregului probatoriu, sa fie obligată intimata la emiterea titlului de plata si stabilirea unui termen scurt de efectuare a platii despagubirilor stabilite prin decizia nr. 5891/(...) a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor; sa fie obligată intimata la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului litigiu, in situatia in care se va opune admiterii prezentei cereri.
În motivare s-a arătat că:
Prin Dispozitia nr. 5891/(...) s-au acordat in favoarea subsemnatei despagubiri in cuantum de 236.405,38 lei, reprezentand valoarea consemnata in cuprinsul sentintei civile nr. 959/(...) pronuntata de T. S.
In urma ramanerii definitive a titlului de despagubire, reclamanta a procedat la intocmirea intregii documentatii, solicitand emiterea titlului de plata si acordarea efectiva a acestei sume, avand in vedere si varsta reclamantei si problemele de sanatate pe care le are.
La multiplele solicitari pe care le-a facut paratei, atat personal, cat si in scris, i-au fost aduse la cunoștinta prev. OUG nr. 6., care a suspendat plata despagubirilor acordate in temeiul L. nr. 2. pentru o perioada de 2 ani.
Dincolo de caracterul neconstitutional si discriminatoriu al acestui act normativ, se creaza un precedent, din punct de vedere legislativ, ca o parte litiganta, sa dispuna, in mod unilateral, suspendarea punerii in executare a dispozitiilor unor hotarari judecatoresti, creandu-se astfel, pentru aceasta, un regim juridic favorizat in detrimentul celeilalte parti. Astfel, s-a blocat in totalitate procesul de acordare a despagubirilor, fiind imposibil de valorificat drepturile obținute in instanta sau pe cale administrativ.
Raportat la obligatia legala de plata a despagubirilor, solicită instanței a dispune obligarea paratei la plata sumei de 236.405,38 lei si stabilirea unui termen limita pana la care sa isi indeplineasca aceasta obligatie.
Pârâta A. N. pentru R. P. a formulat întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, bazată pe incidența în cauză a prevederilor OUG nr. 6..
Având în vedere că aceeași poziție a fost adusă la cunoștința reclamantei, prin corespondența purtată anterior introducerii acțiunii, apărările din cuprinsul acesteia referindu-se deja la acest act normativ, Curtea a dispus amânarea pronunțării hotărârii, dând astfel posibilitate și petentei să ia cunoștință de toate cele relevate în apărare de către pârâtă, astfel încât, din partea acesteia, au fost depuse la dosar și concluzii scrise.
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată A. N. pentru R. Proprietățilar, solicitând obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată și stabilirea unui termen scurt de efectuare a plății despăgubirilor stabilite prin D. nr.
5891/(...) a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În cadrul procedurii administrative reglementate prin T. VII al L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în condițiile O. nr. 8., în baza D. nr. 5891/(...) a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, emise pentru suma de 236.405,38 lei, reclamanta, în calitate de titular, a formulat cererea de opțiune nr. 15168/(...), prin care a solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 236,405.38 lei, în numerar.
Pârâta relevă că cererea de optiune a reclamantei este înregistrată la data mai sus menționată, iar până în prezent plata despăgubirilor în numerar s-a efectuat, în limita disponibilitătilor financiare corespunzătoare primei transe, până la cererea de optiune înregistrată cu nr. 03967/(...).
Prin raportare la cele mai sus redate, precum și la modificările legislative în materie, Curtea apreciază este întemeiată excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta A., Curtea constatând că L. nr. 2. este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entităti diferite, cu atributii și responsabilități clar stabilite de lege. P. emiterea titlului de plată, actul normativ stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune și termenul de 15 de zile de la data existenței disponibilităților financiare, după ce, în prealabil, a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În acest sens, relevante sunt prevederile art. 18 indice 2 pct. 1 lit. a din H.G. nr. 128/2008 și art. 18 indice 2 lit. a, din T. VII al L. 2., cu modificările și completările aduse prin O. 8., potrivit cărora „emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptătite se va dispune în ordinea depunerii cererilor de opțiune, în termen de 15 zile de la existenta disponibilităților financiare în contul A.";.
Reclamanta susține, în esență, că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, născut ca urmare a recunoașterii îndreptățirii sale la despăgubiri, apreciind și că procedura instituită prin T. VII al legii nu este una care să-i asigure un remediu rapid și eficient.
Ca atare, Curtea este chemată să analizeze dacă refuzul autorității de a proceda la emiterea titlului de plată și la plata efectivă a despăgubirilor este justificat sau nu.
Dreptul de creanță născut prin emiterea D. 5891/(...), neatacată, reprezintă o valoare patrimonială și are prin urmare caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin.1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO care nu are caracter revocabil si care îi conferă reclamantei dreptul de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute de exercițiul dreptului de proprietate.
Pornind de la acest considerent, ținând și cont de practica administrativă constantă a emiterii titlurilor de plată doar după parcurgerea procedurilor judiciare, Curtea a apreciat că exercitarea unei acțiuni al cărui obiectiv final îl constituie tocmai recunoașterea și respectarea acestui drept într-un termen rezonabil, prin implicarea tuturor autorităților cu atribuții în domeniul acordării măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr. 2., nu este prematură, doar prin aceea că titlul de plată nu a fost încă emis.
Dar din perspectiva prevederilor art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., abordarea diferă.
Art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) stipulează că pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII
"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente, este suspendată ". De asemenea conform alin. 2 și 3 din art. 3 "valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.l".
Trebuie lămurit dacă termenul de 2 ani, adăugat la durata procedurilor urmate până în prezent, prin OUG 6., este sau nu este compatibil cu existența unui remediu rapid și eficient și dacă prin instituirea lui exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean sunt respectate. Dacă este ori nu îndeplinită cerința existenței unui just echilibru.
Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată de clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...).
Art. 6 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa ..... "
Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile" fiind consacrat astfel principiul forței juridice superioare a reglementării internaționale (în speță Convenția). De asemenea, potrivit art. 148 alin.2 din Constituție "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" .
Așa cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983 & 48, seria A nr.70; Slivenko împotriva Letoniei dec.MC nr.48.321/99 & 121, CEDO 2002-II și Jantner).
În schimb, art.1 din Protocolul nr.1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală (fostul rege al Greciei și alții împotriva Greciei (MC) nr.25.701/94, & 79, CEDO
2000-XII și Iatridis împotriva Greciei (MC) nr.31.107/96, & 58, CEDO 1999- II).
Principiul legalității presupune și existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Beveler împotriva Italiei (MC) nr.33.202/96, && 109-110, CEDO 2000-I).
În plus, orice ingerință în exercitarea unui drept sau a unei libertăți cunoscute de C. trebuie să urmărească un scop legitim. De asemenea, în cauzele care presupun o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru inacțiunea statului. Principiul „justului echilibru";, inerent însuși art.1 din Protocolul nr.1, presupune existența unui interes general al comunității.
Curtea a stabilit că datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de „. publică";.
În mecanismul de protecție instituit de C., acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile C.i.
În plus, noțiunea „. publică"; este amplă prin natura sa. În mod special, decizia de a adopta legi referitoare la privarea de proprietate sau care prevăd o despăgubire din fonduri publice pentru bunuri expropriate presupune, de obicei, analiza unor chestiuni politice, economice și sociale. Considerând că este normal ca legislatorul să dispună de o largă marjă în politica sa economică și socială, Curtea a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele „utilității publice";, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește a fi vădit lipsită de temei rezonabil (James și alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1986 & 46, seria A nr.98)
Atât atingerea adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la acțiune trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa.
Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski ).
În hotărârea din 12 octombrie 2010 dată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor omului a reținut următoarele:
„În materie de restituire de proprietăți, o legislație de mare anvergură, mai ales dacă execută un program de reformă economică și socială, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroase persoane în cauză. Este în primul rând obligația autorităților interne, în special a Parlamentului, de a cântări avantajele și dezavantajele inerente diferitelor soluții dintre care să se poată alege, știut fiind faptul că este vorba de o alegere politică (a se vedea James și alții, menționată mai sus, && 68-69 și mutatis mutandis, Olaru și alții împotriva Moldovei nr.476/07, 22.539/05, 17.911/08 și 13.136/07 & 55, 28 iulie 2009)...
Curtea a recunoscut deja că punerea în balanță a drepturilor în cauză
și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită…
În aceste circumstanțe, autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare….
Totuși, această marjă, oricât de mare ar fi ea, nu este nelimitată, iar exercitarea punerii discreționare a statului, chiar și în cadrul celei mai complexe reforme a statului, nu poate determina consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. (Broniowski menționată mai sus, & 182)…
Conform art.1 din Protocolul nr.1, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie „în mod rezonabil în raport"; cu valoarea bunului. O lipsă totală de despăgubire nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 decât în cazuri excepționale (Broniowski, menționată mai sus, &186)….
…Astfel, Curtea a admis în mod explicit în cauzele Broniowski și Wolkenberg că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, & 183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, &
63, CEDO 2007-XIV (extrase)…..
În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea, de exemplu, P. și P. împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, CEDO 2002-VIII)…";.
G. a relevat Curții că o serie de probleme dintre cele mai grave au condus la încetinirea procesului de restituire și de despăgubire pentru bunurile naționalizate.
El a precizat că se confruntă cu un mare număr de cereri de restituire sau de despăgubire provenite de la foști proprietari sau de la moștenitorii acestora, la numărul mare de cereri de despăgubire adăugându-se și cerința unei despăgubiri integrale impusă la legile în vigoare.
Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti aceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro. G. a precizat că că PIB- ul României pentru anul 2009 a fost de 120 de miliarde de euro. S. despăgubirilor plătite efectiv până în prezent este de circa 84 de milioane de euro.
Curtea, hotărând să suspende analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, pentru o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României a reținut că :"; Statul pârât trebuie, așadar, să garanteze prin măsuri legale și administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situație similară celei a reclamantelor, ținând cont de principiile enunțate în jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art.1 din Protocolul nr.1 (paragrafele 162-177 de mai sus). Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, și prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză (Viașu, menționată mai sus, & 83).
În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de C. și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale C.i, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, menționate mai sus). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o
per io ad ă mai lung ă ar pu te a s ă reprez in te, de ase mene a, măsur i c ap ab ile s ă p ăs treze un jus t e ch il ibru în tre in tere sele f oștilor propr ie tar i ș i in teresul gener al al colec tiv ităț ii.
Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T.ui VII din L.
2., generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat Ordonanța de U. nr. 6., prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Instanța constată că obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile CEDO, atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate acestea, în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde si fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, dar aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența CEDO privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul parților și miza procesului pentru cei interesați.
Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite si scopul urmărit.
Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante asupra ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri .
În raport de toate aceste considerente instanța apreciază că nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art.
3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...).
Prin măsura adoptată de executiv în baza OUG.6. s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, pe de o parte și între stat și populație, pe de altă parte.
P. aceste considerente instanța a va aprecia că suspendarea pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a OUG 6. a procedurii de emitere a titlurilor de plată prevăzute în titlul VII nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate.
În raport de premisele de fapt și de drept anterior expuse, apreciind că acțiunea exercitată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A. este prematură, va admite excepția prematurității invocată de această parte, în raport de prevederile art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6..
Având în vedere că, până la această dată, reclamanta nu a solicitat schimbarea cererii de opțiune din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acțiuni, urmează ca D. pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar să emită în favoarea reclamantei un titlu de plată, în ordinea cererilor de opțiune, după încetarea perioadei de suspendare prevăzută de O. nr.6..
Ca urmare a admiterii excepției, văzând și prev. art. 1,8 și 18 din LCA, acțiunea va fi respinsă, constatându-se că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
Admite excepția prematurității și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. I. cu domiciliul procesual ales în C.-N., C. Dorobaților, nr.112, bl.G1, ap.4, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. N. P. R. P. cu sediul în B., C. F., nr.202, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. D. C.
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
