Sentința nr. 272/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

S. C. Nr. 272/2012

Ședința publică de la 05 A. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. U.

Grefier M. T.

{ F. | }

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. F. - S., în contradictoriu cu pârâtul C. N. DE C. A D., având ca obiect anulare act administrativ hot. emisă de C.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant, soția acestuia, M. E. M., cu procură judiciară la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este timbrată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), respectiv (...), reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtului.

Întrebată fiind, reprezentanta reclamantului arată că are studii juridice, fiindabsolventa facultății de D. ". C., aspect de altfel verificat și de către notarul public, cu ocazia legalizării procurii.

Curtea pune în vedere mandatarei reclamantului să depună la dosar copia certificatului de căsătorie și a diplomei de licență și, sub această rezervă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii reținând și prevederile art. 68, alin. 5 C. pr. Civ.

Reprezentanta reclamantului solicită admiterea celor două excepții, a tardivității adoptării hotărârii atacate, respective a tardivității comunicării hotărârii.

Raportat la acest aspect, Curtea pune în vedere părții să precizeze care anume sunt consecințele juridice în raport de excepțiile invocate.

Reprezentanta reclamantului arată că legiuitorul nu prevede vreo sancțiune

și admiterea acestora nu afectează legalitatea pe fond a hotărârii. Arată că datorită funcției pubblice exercitată de soțul său, acesta a fost expus la o serie de presiuni, iar cuantumul despăgubirilor în sumă de 43.000 lei este determinat atât în raport de nelegalitatea hotărârii, cât și sub aspectul întârzierii adoptării acesteia. Arată că există o legătură între aceste elemente, având în vedere presiunile la care au fost supuși, atât reclamantul, cât și ea, personal, în special de către I. P. A. afirmații sunt susținute și de ansamblul probator existent la dosar.

Arată că a existat un tratament diferențiat cu privire la participarea la concursul pentru funcția publică. Impunerea cunoașterii limbii maghiare nu este o cerință ocupațională, motiv pentru care, sub acest aspect a existat o discriminare.

Funcția de secretar la comunei/. este un post public de conducere. S. nu face parte din aparatul de specialitate al primarului.

Solicită deci admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transportului.

Curtea reține cauza îân pronunțare.

CURTEA

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 15 februarie

2012, reclamantul M. F. - S. a chemat în judecată pe pârâtul C. N. DE C. A D. B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1. anularea H. nr.471/(...) emisă în dosarul nr.184/2011 al C.

2. să se constate că prin conditia specifică de cunoaștere a limbii maghiare impusă de A. N. a F. P., la propunerea P. comunei P., judetul S., la concursul pentru ocuparea functiei publice de conducere de secretar al comunei P., judetul S., s-a săvârșit o faptă de discriminare în întelesul art.2 alin.l și 2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare fată de mine, cetătean român de nationalitate română, care nu sunt cunoscător al limbii maghiare, candidat la concursul de mai sus

3. să se constate că prin subiectul nr.6 - varianta II dat la proba scrisă din data de 27 aprilie 2011 la concursul de mai sus cu următorul continut: "Traduceti următorul text din limba românâ în limba maghiară" s-a săvârșit o faptă de discriminare în întelesul art.2 alin.l și 2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare

4. să se constate că faptele de mai sus constituie contraventii în întelesul art.7 alin.2 din OG nr.137/2000, republicată și să se oblige pârâtul la aplicarea sanctiunilor prevăzute de art. 27 din același act normativ A. N. a F. P. și P. comunei P., judetul S., B. C.

5. obligarea pârâtului la repararea pagubei efectiv cauzate prin obliga rea acestuia la plata de despăgubiri pentru daune morale, în cuantum de 43.000 lei în favoarea reclamantului

6. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de solutionarea prezentei cauze.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în data de 21 mai 2011 am transmis la C. N. de C. a D. o petiție cu scrisoarea recomandată cu confirmare de primire nr. AR49942681648/(...), care a fost înregistrată cu nr.3184123.05.20 11 și a tăcut obiectul dosarului nr.184/2011.

În data de (...) a primit o citație prin care era citat să se prezinte la C. în vederea audierii pentru data de (...), apoi în data de (...) a primit o adresă prin care i s-a solicitat să depună concluzii scrise la dosarul de mai sus pentru termenul din 9 august 2011.

C. scrise le-a transmis prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire nr.AR49938457399/02.08.20 11 primită la C. în data de (...).

De la adresa de mai sus și până la data de (...) nu a primit nicio altă citatie, adresă ori hotărârea C.ui director al C. cu privire la modul de solutionare al petiției mele deși potrivit art.20 alin.7 din oa nr.137/2000, republicată, deși hotărârea C. director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării, ori astfel cum se poate ușor constata acest termen a expirat la data de 23 august 2011.

La data de (...) a primit prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire H. nr.471/(...) a C. director al C., act admnistrativ care trebuia să-i fie comunicat în termen de 15 zile de la adoptare, potrivit art.20 alin.8 din OG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.

În data de (...) A. N. a F. P. a publicat pe site-ul propriu, precum și în Monitorul

Oficial - Partea a III-a anunțul de concurs pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de secretar al comunei P., județul S.. Urmare a anunțului de mai sus s-a înscris la concursul de recrutare pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al comunei P., județul S., iar în urma selecției dosarelor a fost admis să particip la concurs.

Proba scrisă a avut loc în data de 27 aprilie 2011, începând cu ora 10,00 la sediul A. N. a F. P. această probă a fost extrasă varianta II de către unul dintre candidați. Ultimul subiect dat la proba scrisă a avut următorul conținut: "Traduceti următorul text din limba română în limba maghiară", constând în traducerea unui extras din art.36 din L. nr.215/2001 a administrației publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În anunțul de concurs s-au prevăzut și următoarele condiții specifice: cunoașterea unei limbi de circulație internațională (engleză sau franceză) - nivel mediu și cunoașterea limbii maghiare, fără să se specifice nivelul de cunoaștere al acesteia.

După susținerea probei scrise a formulat contestație la A. N. a F. P., care i-a fost respinsă, motiv pentru care m-am adresat C. de A. C. cu o plângere care a tăcut obiectul dosarului nr.(...) prin care a solicitat anularea concursului organizat de A. pentru ocuparea funcției de conducere de secretar al comunei P. de fond a dispus anularea Ordinelor Președintelui A. de aprobare a condițiilor de participare la concurs, de numire a comisiei de concurs și a comisiei de soluționare a contestațiilor, anularea concursului organizat în perioada 27-29 aprilie 2011, precum și a actelor subsecvente.

Prin S. civilă nr.696/(...) a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr.(...) s-a admis în parte acțiunea, s-au anulat Ordinele nr. 782/(...) și 1086/(...) ale Președintelui A., concursul organizat în perioada 27-29 aprilie 2011 pentru ocuparea funcției publice vacante de secretar al comunei P., precum și actele subsecvente, respingându-se capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale.

Este de subliniat faptul că în mod intentionat C. a tergiversat solutionarea petitiei mele până la data de (...), dată la care Curtea de A. C. s-a pronuntat asupra cererii prin care a solicitat anularea concursului pentru ocuparea functiei publice de conducere de secretar al comunei P.

H. nr.471/(...) a C. director al C.N.C.D este netemeinică și nelegală din următoarele motive:

În primul rând Colegiul director a considerat în mod vădit ilegal că faptele sesizate nu constituie discriminare, deoarece au fost îndeplinite toate condițiile cumulative prevăzute de O. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare în prezența cărora faptele sesizate pot fi calificate ca fiind discriminatorii.

A., există un tratament diferențiat, respectiv o practică neunitară a A. N. a F. P. în stabilirea și aprobarea condițiilor specifice de participare la concursul pentru ocuparea funcției publice de secretar al unității administrativ -teritoriale din localitățile în care ponderea minorităților naționale este de peste 20% - (a se vedea anunțul privind organizarea concursului de recrutare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de secretar al comunei G., județul Covasna și datele oficiale de la recensământul populației din 2002 din această comună, precum și anunțul A. privind organizarea concursului de recrutare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de secretar al comunei M., județul Harghita și datele oficiale de la recensărnântul populației din 2002 din această comună) - în unitățile administrativ-teritoriale din județele cu populație majoritară maghiară- Harghita, Covasna ori Mureș (97,40 %, 78,93 %) nu s-a prevăzut condiția specifică a cunoașterii limbii maghiare, dar în comuna P. care are 54,68% maghiari s-a prevăzut această condiției.

Menționează că în prezent ocup funcția publică de conducere de secretar al comunei C., județul S. în care structura etnică este următoarea: români: 9,20%, maghiari: 90,11% și romi:0,68%.La concursul pe care l-am susținut pentru ocuparea acestei funcții publice în anul 2005 nu a fost prevăzută condiția specifică a cunoașterii limbii maghiare, nici măcar nivelul minim de cunoaștere, mai mult, această condiție specifică nu a fost prevăzută nici la concursurile organizate de către A. pentru ocuparea funcțiilor publice de secretar u.a.t. în județele Mureș, Covasna sau Harghita, astfel cum rezultă din anunțuri le postate pe site-ul A. la secțiunea concursuri.

Acest tratament diferențiat practicat de A. cât și de P. comunei P. nu este justificat de un scop legitim și nici metodele de atingere a acestui scop nu sunt adecvate și necesare (ex. subiectul dat la proba scrisă prin care s-a dat de tradus un text din limba română în limba maghiară).

Dealtfel, același tratament diferentiat îl aplică și C. în solutionarea petitiilor cu același obiect: anuntarea unor posturi pentru functionarii publici cu conditia specifică de cunoaștere a limbii maghiare. A. în H. nr.43/(...) a C. se constată că impunerea acestei conditii specifice la concursul pentru ocuparea unor functii publice în cadrul Directiei Generale a Finantelor P.e Harghita este discriminare și se încadrează în prevederile art.7 alin.2 din OG nr.137/2000, republicată și sanctionează institutia cu amendă contraventională, iar în cazul reclamantului, fiind vorba despre aceeași conditie specifică impusă la un concurs pentru ocuparea unei functii publice se constată cu 5 voturi pentru și 1 vot împotrivă că nu este discriminare !!!. În acest context, organismul pus să vegheze și să apere nediscriminarea și egalitatea de șanse - C. - ridică la rang de "lege" discriminarea, favorizând inițiatorii "fărădelegii" - P. comunei P. și A. Î. retoric oare de ce?Cu siguranță nu pentru faptul că Președintele C. se numește A. C. F., primarul cu pricina se numește B. C., iar Președintele A. se numește S. A.-Z., deoarece, dacă această ipoteză ar fi adevarată, lucrurile ar fi mult mai grave.

Condiția cunoașterii limbii maghiare, precum și subiectul de la proba scrisă prin care s-a dat de tradus un text din limba română în limba maghiară sunt criterii care au încălcat în mod flagrant atât exercitarea dreptului de a avea acces la o funcție publică fără privilegii și discriminări între cetățeni, respectiv a dreptului de acces la un loc de muncă într-o autoritate publică în condițiile în care trăim într-o țară în care limba oficială a statului este limba română, drepturi recunoscute de lege, cât și egalitatea de șanse, principiu potrivit căruia este recunoscută vocația la carieră în funcția publică a oricărei persoane care îndeplinește condițiile stabilite potrivit legii.

La pct.5.12 din H. nr.471/2011 se precizează că din punctul de vedere al modului în care se poate utiliza limba minorității maghiare, situația nu este analoagă și comparabilă între instituțiile publice din regiunile cu o populație semnificativă maghiară și instituțiile publice din regiunile în care minoritățile naționale depășesc cu puțin pragul de 20%. Din acest paragraf se naște o întrebare: De ce nu este o situație analoagă sau comparabilă? C. aparținând minorității maghiare din localitățile în care ponderea lor este cu puțin peste 20% au aceleași drepturi la fel ca și cei din localitățile în care ponderea lor este 80-90%, astfel cum rezultă din HG nr.l206/2001, angajarea a cel puțin unei persoane care cunoaște limba minorității naționale în cadrul compartimentului relații cu publicul fiind obligatorie pentru toate instituțiile publice aflate în asemenea situații.

În speța de față nu poate fi invocat dreptul cetățenilor aparținând minorităților naționale de a se adresa autorităților și instituțiilor publice în limba minorității ca și bază legală pentru solicitarea cunoașterii limbii maghiare de către secretarul comunei P., o asemenea susținere fiind total lipsită de fundament juridic, deoarece principiile de drept statuează întinderea dreptului propriu până la încălcarea dreptului celuilalt. Obligativitatea asigurării posibilităților de a se adresa în limba minorității revine autorităților și instituțiilor publice și nu fiecărui funcționar public în parte, asigurarea acestui drept fiind făcută prin traducători specializați și un număr de funcționari publici care activează la compartimentele de relații cu publicul.

Din jurisprudenta C. Europene a D. O. referitoare la art.14 - I. discriminării al

C.i Europene a D. O., ratificată de R. prin L. nr.30/1994 rezultă că această instanță a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 din C., atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.lnstanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distinctie nu își găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă."

În hotărârea dată în cazul THLlMMENOS contra Greciei din 6 aprilie 2000,

Curtea a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de C., este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".

A. persoanelor din rândul comunităților minoritare are și o latură afirmativă față de comunitatea respectivă.Această măsură poate fi menținută doar până la atingerea scopurilor, nu și după. În situația în care procentul angajaților dintr-o comunitate la o autoritate sau instituție publică corespunde aproximativ cu procentul comunității respective din zona în care aceasta își are sediul, măsurile afirmative nu pot fi menținute, altfel ar crea, ele însele, o situație de inegalitate. P. posturile care nu implică activitate de relații cu publicul conditia specială de cunoaștere a limbii maghiare nu are o justificare obiectivă. A. unor persoane în funcții publice din rândul minorităților naționale poate avea caracter de măsură afirmativă, conform art.2 alin.2 din OG nr.137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totuși, această măsură afirmativă nu se poate menține după realizarea scopurilor pentru care a fost adoptată, conform prevederilor C.i-cadru pentru protecția minorităților naționale.

Potrivit art.9 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, nu se poate restrânge dreptul angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerințelor ocupaționale în domeniu, dacă aceste cerințe de angajare impuse sunt justificate obiectiv de un scop legitim și metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

La pct.5.13. din H. nr.47112011 se precizează că situațiile din zonele cu populație preponderent maghiară crează necesitatea de a proteja comunitatea românească, ca o comunitate numeric minoritară în aceste regiuni.

Din afirmati a de mai sus a C. director se naste o altă întrebare: Cum este protejată comunitatea românească minoritară în comuna P., în conditiile în care în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei P., judetul S., există doar un singur functionar public de etnie română, toti ceilalti functionari publici și angajati ca personal contractual sunt de etnie maghiară, deși populatia de etnie maghiară din comună este în procent de doar 54,68 %, astfel că impunerea condiției specifice de cunoaștere a limbii maghiare pentru postul de secretar al comunei nu are nicio bază legală și nici nu are o justificare obiectivă, încălcând astfel prevederile art. 7 alin.2 al OG nr.137/2000, republicată.

S. u.a.t. este funcționar public de conducere și nu face parte din aparatul de specialitate al primarului, astfel cum rezultă din art.77 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare - "P., vice primarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei [ ... ].Dealtfel, nu există nici un act normativ în vigoare În care să se prevadă obligativitatea cunoașterii limbii minorității nationale de către secretarul u.a.t. în localitățile în care cetățenii aparținând unei minorități nationale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor!. Este total lipsită de fundament juridic impunerea condiției specifice de cunoaștere a limbii minorității naționale în localitățile în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în condițiile în care acest lucru nu este prevăzut în atribuțiile secretarului u.a.t. din L. nr.215/2001, în prevederile HG nr.1206/200

1, ori în obligațiile funcționarilor publici prevăzute de L. nr.18811999 privind

Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare

În aparatul de specialitate al primarului trebuie să fie organizate compartimente pentru relații cu publicul, iar pe posturile din cadrul acestui compartiment vor fi încadrate și persoane care cunosc limba maternă a cetățenilor aparținând minorităților naționale (art.76 alin.3 din L. nr.215/2001, republicată)Potrivit art.15 din HG nr.1206/2001, "În unitățile administrativ- teritoriale în care cetătenii aparținând unei minorități au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în cadrul aparatului propriu al consiliilor loca le sau județene, în compartimentele care au atributii privind relatii cu publicul vor fi încadrate și persoane care cunosc limba maternă a cetățenilor aparținând minoritătii respective. A. se face prin concurs organizat în conditiile legii."

Conform art.91 din L. privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile administrativ-teritoriale în care persoanele aparținând unei minorități?" naționale dețin o pondere de peste 20% unii functionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetătenii vor cunoaște și limba minoritătii nationale respective.

L. nr.215/2001 a administratiei publice loca le, republicată, cu modificările și completările ulterioare, are următoarele prevederi relevante:

"Art.19. În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi si ale tratatelor internaționale la care R. este parte.

[ ... ]

Art. 76.(1) În raporturile dintre cetățeni și autoritățile administrației publice locale se folosește limba română.

(2)În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autoritățile administrației publice locale, cu aparatul de specialitate și organismele subordonate consiliului local, aceștia se pot adresa, oral sau în scris, și în limba lor maternă și vor primi răspunsul atât în limba română, cât și în limba maternă.

(3)În condițiile prevăzute la alin. (2), în posturile care au atributii privind relatii cu publicul vor fi Încadrate și persoane care cunosc limba maternă a cetăteniior apartinând minoritătii respective." .

Din cele expuse mai sus rezultă în mod foarte evident faptul că doar în cadrul aparatului de specialitate, în compartimentele de relatii cu publicul vor fi încadrate și persoane care cunosc limba minorității nationale, ori, secretarul u.a.t. NU face parte din aparatul de specialitate, el fiind în conducerea unității administrativ-teritoriale alături de primar și viceprimar.

A., la cap.X, art.116-117 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este reglementat statutul și atribuțiile secretarului unității administrativ-teritoriale: "Art.116.(1) Fiecare unitate administrativ-teritorială și subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar salarizat din bugetul local.S. comunei, orașului, municipiului, județului și al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. S. se bucură de stabilitate în funcție.[ ... ]

Art.117.S. unității administrativ-teritoriale îndeplineste, în condițiile legii, următoarele atribuții: a) avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului și ale președintelui consiliului județean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului județean; b) participă la ședințele consiliului local, respectiv ale consiliului județean; c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind relația dintre consiliul local și primar, respectiv consiliul județean și președintele acestuia, precum

și între aceștia și prefect; d) organizează arhiva și evidența statistică a hotărâri lor consiliului local și a dispozițiilor primarului, respectiva hotărâri lor consiliului județean și a dispozițiilor președintelui consiliului județean; e) asigură transparența și comunicarea către autoritățile, instituțiile publice și persoanele interesate a actelor prevăzute la lit. a), în condițiile Legii nr. 5. privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare; f) asigură procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului județean, și efectuarea lucrărilor de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmește procesul-verbal al ședințelor consiliului local, respectiv ale consiliului județean, și redactează hotărâri le consiliului local, respectiv ale consiliului județean; g) pregătește lucrările supuse dezbaterii consiliului local, respectiva consiliului județean, și comisiilor de specialitate ale acestuia; h) alte atribuții prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local, de primar, de consiliul județean sau de președintele consiliului județean, după caz."

De asemenea, nici HG nr.1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispozitiilor privitoare la dreptul cetăteniior apartinând unei minorităti nationale de a folosi limba maternă în administratia publică locală, cuprinse în L. administratiei publice loca le nr.215/2001 nu prevede obligativitatea cunoașterii limbii minoritătii nationale de către secretarul unitătii administrativ-teritoriale în localitătile în care cetătenii aparținând unei minorităti nationale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, ci, din contră, se impun o serie de obligatii în sarcina primarilor: de a asigura traducerea integrală și concomitentă a dezbaterilor ședințelor de consiliu din limba minorității nationale respective în limba română, iar traducerea va fi realizată de persoane care cunosc bine și foarte bine atât limba română, cât și limba maternă a minorității respective de a asigura traducerea din limba română în limba maternă a proiectelor de hotărâri ale consiliului local sau județean și a celorlalte documente supuse dezbaterii și aprobării, precum și a textelor finale ale hotărârilor și celorlalte documente supuse deliberării.

La art.7 din HG nr.1206/2001 sunt prevăzute În mod expres obligațiile secretarilor unităților administrativ-teritoriale în aplicarea dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități nationale de a folosi limba maternă în administrația publică locală, cuprinse în L. administrației publice loca le nr.21S/2001.A., secretarii u.a.t. au următoarele obligații: să ia toate măsurile tehnice și de orice altă natură pentru a asigura aducerea la cunoștintă publică a hotărâriior cu caracter normativ ale consiliului local sau judetean, precum și comunicarea către cetătenii apartinând unei minorităti nationale care au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor a hotărârilor cu caracter individual și în limba maternă a acestora, dacă s-a facut o solicitare scrisă în acest senssă aducă la cunoștință publică, în limba maternă, hotărâriie cu caracter normativ ale consiliului local să comunice către cetățenii aparținând unei minorități naționale care au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor hotărâriie cu caracter individual și în limba maternă a acestora, care se va realiza prin aceleași mijloace și în același termen cu cele ale difuzării în limba română.

Redă mai jos prevederile art.6 și 7 din HG nr.1206/2001:

"Art.6.(1) În consiliile locale sau județene in care consilierii aparținând unei minorități nationale reprezintă cel puțin o treime din numărul total al consilierilor în functie, la lucrările ședințelor ordinare și extraordinare ale consiliului se poate folosi

și limba maternă.În toate cazurile documentele ședințelor consiliului local sau județean se întocmesc în limba română, limba oficială a statului.

(2) În astfel de cazuri primarii și președinții consiliilor județene au obligația să asigure traducerea integrală și concomitentă a dezbaterilor în limba română. Traducerea va fi realizată de persoane care cunosc bine și foarte bine atât limba română, cât și limba maternă a minorității respective.În cazuri excepționale, dacă traducerea nu poate fi realizată datorită lipsei traducătorului și acesta nu poate fi înlocuit cu o altă persoană în măsură să asigure traducerea, lucrările ședinței consiliului local sau județean se vor desfășura în limba română. Daca situația se repetă și la ședința următoare, lucrările acesteia vor fi amânate, După o a treia amânare devin aplicabile prevederile art.58 din L. nr. 215/2001.

(3) Potrivit legii documentele ședințelor consiliului local sau județean se vor întocmi numai în limba română, limba oficială a statului. Procesul-verbal al ședinței se va redacta direct în limba română, pe baza traducerii din timpul ședinței.

(4) Proiectele de hotărâri ale consiliului local sau județean și celelalte documente supuse dezbaterii și aprobării acestuia vor fi redactate, în toate cazurile, în limba română și vor fi însoțite de traducerea în limba maternă a minorității indreptățite.

(5) Textele finale ale hotărârilor și celorlalte documente supuse deliberării și aprobării consiliului local sau județean vor fi redactate în limba română și vor fi traduse în limba minorității naționale.

(6) Folosirea limbii materne la lucrările ședinței consiliului local sau județean se consemnează, în toate cazurile, în procesul-verbal al ședinței.

Art.7.(1) S., respectiv secretarul general al unității administrativ-teritoriale, este obligat să ia toate măsurile tehnice și de orice altă natură pentru a asigura aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ ale consiliului local sau județean, precum și comunicarea către cetățenii prevăzuți la art.l a hotărârilor cu caracter individual și în limba maternă a acestora, dacă s-a facut o solicitare scrisă în acest sens.

(2) Aducerea la cunoștință publică, în limba maternă, a hotărâri lor cu caracter normativ ale consiliului local sau județean, precum și comunicarea către cetățenii prevăzuți la art. 1 a hotărârilor cu caracter individual și în limba maternă a acestora se realizează prin aceleași mijloace și în același termen cu cele ale difuzării în limba română."

Potrivit art.15 din HG nr.1206/2001, "În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale sau județene, în compartimentele care au atribuții privind relații cu publicul vor fi încadrate și persoane care cunosc limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective.

A. se face prin concurs organizat în condițiile legii."

La art.16 din același act normativ se prevede în mod expres cine realizează traducerea din limba română în limba maternă a documentelor, precum și a lucrărilor ședințelor consiliului local sau județean:

Art.16. (I)Traducerea din limba română în limba maternă a documentelor, precum și a lucrărilor ședințelor consiliului local sau județean se asigură prin grija primarului, respectiva președintelui consiliului județean.

(2)Traducerea se realizează de către functionarii prevăzuti la art. 15, precum și, după caz, de către colaboratori externi."

Dealtfel, modul în care obligația autorităților sau instituțiilor publice de a asigura dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale care au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor unității administrativ-teritoriale de a utiliza limba lor maternă în raport cu autoritățile poate fi transpusă în practică nu este prevăzut de lege.

Consideră că în mod eronat Colegiul director a reținut pe fondul cauzei că secretarul de comună este post care are activități cu publicul, iar angajarea unui translator lângă acesta nu este o soluție practică. A. este funcționar public de conducere și are audiențe la fel ca și primarul sau viceprimarul comunei, ori alte persoane cu funcții de conducere, fără să existe vreo lege care să oblige secretarul u.a.t. ori alte persoane care ocupă funcții de conducere să cunoască limba minorității naționale în localitățile unde acestea au o pondere de peste 20% din numărul total al populației.O asemenea obligativitate s-ar impune atunci și primarului, viceprimarului ori altor persoane cu funcții de conducere care au activități cu publicul.

Referitor la subiectul de la proba scrisă, respectiv traducerea unui text din limba română în limba maghiară, subliniez că este faptă de discriminare, având în vedere că ceilalți doi candidați participanți la concurs sunt cetățeni români de etnie maghiară, având din start un avantaj față de mine.P. traducerea din limba română în limba maghiară a unui asemenea text este necesar un nivel foarte avansat de cunoaștere a limbii maghiare, care ar putea pune în dificultate și pe un cetățean de etnie maghiară.

Prin această faptă de discriminare, care constituie contraventie mi-a fost afectat astfel dreptul de acces la un loc de muncă într-o autoritate publică în conditiile în care trăim într-o tară În care limba oficială a statului este limba română.

Conform art.4 alin.l pct. V din Strategia națională de implementare a măsurilor de prevenire și combatere a discriminării 2007-2013, prevenirea faptelor de discriminare trebuie să se realizeze prin aplicarea unui 2rad de tolerantă zero fată de manifestările discriminatorii din societatea românească.

Prin art.16 alin.l, Constituția R. garantează dreptul la egalitate: "C. sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", iar potrivit art.20 alin.l "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate cu care R. este parte".

Art.14 din C. E. a D. O. prevede: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională și socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."

Protocolul nr.12 la C. E. a D. O., art.l prevede interzicerea generală a discriminării: "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată pe în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională și socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."

La art.l alin.l din C. internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială este definită discriminarea rasială: "În prezenta convenție, expresia "discriminare rasială" are în vedere orice deosebire, excludere, restricție sau preferință întemeiată pe rasă, culoare, ascendență sau origine națională sau etnică care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoașterea, folosința sau exercitarea în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alt domeniu al vieții publice.", dar alin.4 exclude însă măsurile speciale din sfera discriminării: "Măsurile speciale luate cu singurul scop de a se asigura cum se cuvine progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau unor indivizi având nevoie de protecția care poate fi necesară pentru a le garanta folosința și exercitarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în condiții de egalitate nu sunt considerate ca măsuri de discriminare rasială, cu condiția totuși ca ele să nu aibă drept efect menținerea de drepturi distincte pentru grupuri rasiale diferite și ca ele să nu fie menținute în vigoare după realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate."

Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, în forma adoptată de Parlamentul României în domeniul "Autoritățile administrative si serviciile publice" (art.10) asigură următoarele drepturi pentru persoanele aparținând comunității maghiare:

"În circumscripțiile administrative ale statului locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare, care justifică măsurile specificate mai jos, și în funcție de situația fiecărei limbi, Părtile se angajează, în măsura în care este posibil: a. i. să vegheze ca autoritățile administrative să utilizeze limbile regionale sau minoritare; sau ii. să vegheze ca funcționarii autorităților administrative care asigură relația cu publicul să folosească limbile regionale sau minori tare în raporturile lor cu persoanele care li se adresează în aceste limbi; sau iii. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale sau scrise și să primească răspunsuri în aceste limbi; sau iv. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale sau scrise in aceste limbi; v. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta ca valabil un document întocmit în aceste limbi; b. să pună la dispoziție formulare și texte administrative de uz curent pentru populație în limbile regionale sau minoritare, sau în versiuni bilingve; c. să permită autorităților administrative să întocmească documente într-o limbă regională sau minoritară.

2. În ceea ce privește autoritățile locale și regionale din zonele locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare în care se justifică măsurile specificate mai jos, Părțile se angajează să permită și/sau să încurajeze: a. folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul administrației regionale sau locale; b. posibilitatea pentru vorbitorii de limbi regionale sau minoritare de a prezenta cereri orale sau scrise în aceste limbi; c. publicarea de către autoritățile regionale a textelor oficiale și în limbile regionale sau minoritare; d. publicarea de către autoritățile locale a textelor oficiale și în limbile regionale sau minoritare; e. folosirea de către autoritățile regionale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din

Consiliile lor, fără a exclude, totuși, folosirea limbii (-lor) oficiale a (ale) statului; f. folosirea de către autoritățile locale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din Consiliile lor, fără a exclude, totuși, folosirea limbii (-ilor) oficiale a

(ale) statului; g. folosirea sau adoptarea, dacă este cazul alături de denumirea în limba ( -ile) oficială (-ale), a formelor tradiționale și corecte ale toponimiei în limbile regionale sau minoritare.

3. În ceea ce privește serviciile publice asigurate de către autoritățile administrative sau de către alte persoane care acționează în cadrul competenței acestora Părțile contractante se angajează, în zonele în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite, în funcție de situația fiecărei limbi și în măsura în care acest lucru este posibil: a. să vegheze ca limbile regionale sau minori tare sa fie folosite în cadrul serviciilor publice; sau b. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri și să primească răspunsul în aceste limbi; sau c. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri în aceste limbi.

4. În vederea aplicării dispozițiilor paragrafelor 1, 2 si 3 pe care le-au acceptat,

Părțile se angajează să ia una sau mai multe dintre măsurile ce urmează: a. traducerea sau interpretarea eventual solicitate; b. alegerea și, dacă este cazul, formarea unui număr suficient de funcționari și alți agenți publici; c. satisfacerea, în măsura în care este posibil, a cererilor agenților publici care cunosc o limbă regională sau minoritară de a fi repartizați În zona În care această limbă este folosită.

5. Părțile se angajează să permită, la cererea celor interesați, folosirea sau adoptarea de patronime în limbile regionale sau minoritare."

C.-cadru pentru protecția minorităților naționale, la art.l0 alin.2 prevede: "În ariile locuite tradițional sau în număr substanțial de persoane aparținând minorităților naționale, dacă aceste persoane solicită acest lucru și acolo unde această cerere corespunde unei nevoi reale, părțile se vor strădui să asigure, în măsura posibilului, condiții care să permită folosirea limbii minoritare în raporturile dintre aceste persoane și autoritățile administrative".

La art.2 alin.l din OG nr.137/2000, republicată, este dată definiția noțiunii de discrimnare.A., prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrânge rea, înlăturarea recunoașțterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."

Conform art.2 alin.4 din OG nr.13712000, republicată, "orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale."

În domeniul angajării, OG nr.13712000, republicată, prevede următoarele: "ART.5.C. contravenție, conform prezentei ordonanțe, condiționarea participării la o acnvitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenență sau la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexuală, de vârsta sau de apartenența sa la o categorie defavorizată.

ART.6.C. contravenție, conform prezentei ordonanțe, discriminarea unei persoane pentru motivul ca aparține unei anumite rase, nationalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă; b) stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului; c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul; d) formarea, perfecționarea, reconversia si promovarea profesională; e) aplicarea măsurilor disciplinare; f) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitățile acordate de acesta; g) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare. ART.7.(l )C. contravenție, conform prezentei ordonanțe, refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja În muncă o persoană pentru motivul ca aceasta aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

(2)C. contravenție, conform prezentei ordonanțe, condiționarea ocupării unui post prin anunț sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, de vârsta, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv de convingerile candidaților, cu excepția situației prevăzute la art. 2 alin. (9).

(3)Persoanele fizice si juridice cu atribuții în medierea și repartizarea în muncă vor aplica un tratament egal tuturor celor aflați în căutarea unui loc de muncă, vor asigura tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă accesul liber și egal la consultarea cererii și ofertei de pe piața muncii, la consultanța cu privire la posibilitățile de ocupare a unui loc de muncă și de obținere a unei calificări și vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaților.Angajatorii vor asigura confidențialitatea datelor privitoare la rasa, naționalitatea, etnia, religia,sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat care privesc persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.

ART.8.C. contravenție, conform prezentei ordonanțe, discriminarea angajaților de către angajatori, în raport cu prestațiile sociale acordate, din cauza apartenenței angajaților la o anumită rasă, naționalitate, origine etnică, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori pe baza vârstei, sexului, orientării sexuale sau convingerilor promovate de ei.

ART.9.Prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerințelor ocupaționale în domeniul respectiv, atât timp cât refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul prezentei ordonanțe, iar aceste măsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim și metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."

Referitor la capătul de cerere privind acordarea de daune morale:

Dauna morală a fost denumită pe rând în doctrina dreptului "orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane" (Rene Savatier, "La theorie des obligations. Vision juridique et economique" Dalloz, Paris,

1969, p 344) sau "prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morală pe care le resimte victima"(Pierre Tercier "Contribution a l"etude du tort moral et de sa reparation en droit suisse", Editions Universitaires, Fribourg, Suisse, 1971, P 14 ).Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale daca fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.

În literatura juridică, s-a conchis că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Prin condiția cunoașterii limbii maghiare la concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al comunei P., cât și prin subiectul nr.6 dat la proba scrisă prin care trebuia tradus un text de o jumătate de pagină în format A4 din limba română în limba maghiară, am fost discriminat în propria-i țară în care limba oficială este limba română, fiind astfel împiedicat să mă exprim în limba oficială a statului, dar și împiedicat să particip la concurs de pe poziții egale cu celelalte candidate de etnie maghiară, care au fost favorizate prin acest subiect, a fost încălcat unul dintre principiile ce stau la baza organizării și dezvoltării carierei funcționarului public prevăzute de artA lit.c din HG nr.611/2008, respectiv egalitatea de șanse, principiu potrivit căruia este recunoscută vocația la carieră în funcția publică a oricărei persoane care îndeplinește condițiile stabilite potrivit legii.

Faptul că a îndrăznit să actionez în instanță A. N. a F. P. și P. comunei P. cerând anularea concursului din 27-29 aprilie 2011, anularea ordinelor Președintelui A. de numire a comisiei de concurs și a comisiei de solutionare a contestatiilor, anularea tuturor actelor subsecvente, obliga rea pârâtelor la organizarea unui nou concurs și acordarea de daune morale pe motiv de discriminare a produs ecou în televiziune (ex. Realitatea TV, Realitatea.net, Transilvania TV, S.eanul TV), precum și în presa scrisă de la nivel national, cât și judetean, totodată producând scandal de presă la nivelul judetelor C. și S. (articolele publicate "în "Ziua de C." - 20 octombrie

2011, "Graiul S.ului" din 21,27 octombrie și 25 noiembrie 2011, "Magazin Sălăjean" din 21 octombrie 2011, articolul de pe site-ul napocanews.ro, care au provocat numeroase comentarii din partea cititorilor la adresa mea și a familiei mele).

A., în data de 20 octombrie 2011, cotidianul .Ziua de C." publică pe prima pagină articolul "Împiedicat să se angajeze la stat pentru că nu știa maghiară".În data de 21 octombrie 2011 ziarele săIăjene "Graiul S.ului" și "Magazin SăIăjean" publică pe prima pagină articoleler..Un sălăjean se plânge de discriminare pentru că nu știe ungurește" și respectiv "Se întâmplă în S.ul anului 2011 !Respins la un concurs pentru că nu știa limba maghiară".Aceste articole au provocat un adevărat scandal de presă la nivelul judetului S. care s-a soldat cu un atac direct la persoana mea prin articolul publicat în cotidianul "Graiul S.ului" din 27 octombrie 2011 intitulatv UDMR îl desființează pe secretarul comunei C."!!!.În data de 25 noiembrie

2011 același cotidian publică știrea potrivit căreia Curtea de A. C. i-a dat câștig de cauză în dosarul nr.(...).Totodată, știrea a fost preluată și de alte cotidiane din țară: ziarul Timpul, Z. de I., Z. de V., B. de C., precum și de o serie de site-uri de știri: napocanews.ro,zpl.ro,qbox.ro,allpress.ro, știripescurt.ro, știriazi.ro, știrideultimaoră.net, știridinziare.ro, paginadeștiri.ro, ziarelive.ro, ro.news.yahoo.com., etc.

După primul termen de judecată din dosarul nr.l(...) al C. de A. cluj știrea din presa scrisă a fost preluată și de către televiziuni:Realitatea TV, Realitatea.net, Transilvania TV, SăIăjeanul TV.

Toate aceste articole și știri live au produs un adevărat scandal public În judetul S. unde a fost tinta atacurilor în presă ale UDMR, dar din păcate atât eu cât și familia mea am devenit și ținta multor persoane din rândul populației orașului Ș. S., a comunei C., în condițiile în care și soția mea este funcționar public fiind secretarul orașului Ș. S., dar nu în ultimul rând și ținta populației întregului județ, numeroase persoane de identitate necunoscută scriind comentarii mizerabile la adresa mea și a familiei mele pe site-urile publice ale ziarelor "Graiul S.ului" și "Magazin SăIăjean", fapt care a adus o atingere gravă a imaginii mele publice, a prestigiului meu profesional și social, cu consecințe negative pe plan profesional atât pentru mine cât și pentru soția mea.

Acest ultim raționament este discutabil în contextul art.14 din C., care, conform jurisprudenței C., garantează exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de C. fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, prevederi care se regăsesc și în Protocolul nr.l2 la C., încheiat în scopul luării de noi măsuri pentru promovarea egalității tuturor persoanelor din garantarea colectivă a unei interziceri generale a discriminării.Potrivit art.I paragraful 2 din acest Protocol, nimeni nu va fi discrimnat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1.

Este vorba despre principiul fundamental în virtutea căruia toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul la o protecție egală din partea legii și potrivit căruia încălcarea unui drept al unei persoane produce în mod natural și un prejudiciu moral, dovada acestuia neputând fi tăcută altfel decât prin prezumții. Mai mult, impunerea unui alt mijloc de probă ar implica încălcarea C.i europene privind drepturile omului cu privire la asigurarea un proces echitabil.

În speța de față consider că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, producerea prejudiciului moral deducându-se din simpla existență a faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

Stressul psihic și frustrarea provocate de subiectul nr.6 dat la proba scrisă mi- au creat o stare psihică ce l-a împiedicat să-și concentrez atenția pe celelalte subiecte.

Toate acestea i-au adus un prejudiciu moral, datorat stressului psihic determinat de discriminarea produsă, de inegalitatea de șanse, de încălcarea libertății de exprimare, care mi-au atins demnitatea, onoarea, reputația profesională și imaginea publică fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.1357-1359 din

C.Civ.(art.998-999 din vechiul Cod civil).

Fapta ilicită de mai sus a produs consecinte negative pe planul meu profesional

și social și au adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale cât și prestigiului meu profesional și imaginii mele publice raportat la functia publică pe care o detin.

În concluzie, din considerentele expuse mai sus, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 martie 2012 (f.291-302) pârâta C. N. P. C. D., a solicitat respingerea excepției tardivitătii adoptării Hotirârii C. ar.

4711(...); respingerea excepției tardivității comunicării H. C. nr. 4711(...);

Pe fond, respingerea actiunii formulate de către reci amantul Motan F. S., ca fiind neîntemeiată și menținerea H. C. nr. 471/(...) emisă in dosarul C. nr, 184/2011 ca fiind temeinică și legală.

Prin petiția înregistrată la C. N. pentru C. Discrimării sub nr. 3184/(...) completată prin C. scrise; "registrate C. N. pentru C. D. sub nr: 4629/(...), petentul M. F. S. a sesizat C. în vederea constatării unui potential tratament discriminatoriu. de către A. N. a F. P.

- prin impunerea conditiei cunoașterii limbii maghiare în vederea ocupării prin concurs a unei funcții publice de conducere, respectiv funcția de secretar al comunei P., jud. Să1aj;

- prin impunerea unuia dintre subiectele de examen care a constat în traducerea unui text din limba română în limba maghiară,au fost săvârșite fapte de discriminare atât la adresa sa cât și la adresa a patru membri ai comisiei de examen, cetățeni români de naționalitate română, necunoscători ai limbii maghiare.

Prin H. nr. 471/(...), C. N. pentru C. D. a stabilit că faptele prezentate în petiția rec1amantului M. F. S., înregistrată la C. N. pentru C. D. sub nr, 3184/(...) completată prin C. scrise înregistrate la C. N. pentru C. D. sub nr. 4629/(...), nu reprezinti fapte de discriminare in înțelesul prevederilor art. 1 alin. (1) din O. nr. 137 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Prin actiunea formulată. reclamantul M. F. S. a chemat in judecată C. N. pentru C. D., solicitând instanței de judecată să dispună:

• anularea H. C. ne. 471/(...) emisă în dosarul C. nr. 184/2011;

• constatarea săvârșirii unei fapte de discriminare prin introducerea de către A. N. a F. P. a condiției specifice de cunoaștere a limbii maghiare la concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al comunei P., jud. S.;

• constatarea săvârșirii unei fapte de discriminare prin introducerea de către A. N. a F. P. a subiectului nr. 6 - varianta Il constând in traducerea unui text de specialitate din limba română in limba maghiară, la concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al comunei P., jud. S.;

• constatarea faptelor menționate la punctele 2 și 3 ca fiind contravenții și obligarea C. la aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 27 din același act normativ;

• obligarea C. la repararea pagubei efectiv cauzate prin plata de despăgubiri pentru daune morale, În cuantum de 43.000 lei în favoarea rec1amantului;

• obligarea C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Solicită respingerea excepției taridivității adoptării H. C.N.C.D nr. 471/(...) emisă în dosarul C. nr. 184/2011, pentru următoarele motive:

Conform prevederilor ari. 20 alin. (7) din O. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discrimiuare: "hotărârea C. director de soluționare a unei sesizări, se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor C. director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt fi de drept care au star la baza hotărârii C. director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita ".

Este adevărat că legiuitorul prin textul de lege, indică un temei de adoptare a unei hotărâri C. Dar, examinând natura termenelor in cauză, se desprinde Intelesul ci acestea sunt termene de recomandare și nu unele de ordin imperativ. Caracterul normei rezultă din chiar modul în care sunt construire sintactic și morfologic textele alin. (7), sintagmele folosite în constructia frazelor: "se adoptă in termen de 90 de zile ", inlăturând natura "poruncitoare" a normei (dacă legiuitorul ar fi dorit să ofere caracter imperativ textului de lege, ar fi folosit enunțul „se va adopta").

De altfel, o astfel de interpretare gramaticală a textului de lege în cauză a fost deha primită de către instanțele de judecată, prin nenumărate sentințe civile (ex: S. C. nr. 1702/(...) pronuntată de Curtea de A. B. S. C. m. 2951/(...) pronuntată de Curtea de A. B. S. C. nr. 292/(...) pronunțată de Curtea de A. C., S. civilă ne.

892/(...) pronuntatA de Curtea de A. B. D. Î. C. de C. și J. nr. 1839/(...) precum și alte hotărâri judecătoresti).

Pe cale de consecință. nerespectarea termenului prevăzut de ari. 20 alin. (7) din O. nr, 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu are ca efect oelePalitatea si desfiintarea botădrii emis" de C.

II. Solicită respingerea exceotiei tardivititii comunicării H. C. nr. 471/(...) emisă în dosarul C. nr. 184/2011, pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor an. 20 alin. (8) din O. nr, 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: "H. se comunică părților în termen de

15 zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării".

Reținând aceleași considerente ca la punctul 1 din prezenta întâmpinare, apreciază faptul că termenul de comunicare a unei hotărâri C. reprezintă un termen de recomandare și nu unul de ordin imperativ. Caracterul normei rezultă din chiar modul în care este construit sintactic și morfologic textul alin, (8), sintagma folosită în construcția expresiei în termen de 15 zile", înlătură natura "poruncitoare" a normei

(dacă legiuitorul ar fi dorit să ofere caracter imperativ textului de lege, ar fi folosit enunțul "se va comunica "),

Pe cale de consecință, nerespectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (8) din O. nr. 137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare nu are ca efect nelegalitatea si desfiintarea hotărârii emise de C.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca neîntemeiată și menținerea H. C.N.C.D nr.471/(...) emisîn în dosarul nr.184/2011, ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele considerente:

• Constatarea săvârsirii unei fapte de discriminare prin introducerea de către A. N. a F. P. a conditiei specifice de cunoastere și limbii maghiare la concursul pentru ocuparea funetiei pubublice de conducere de secretar al comunei P., jud. S..

Prin raportare la prevederile an. 2 alin. (1), (2) și (4) din O. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, o faptă poate fi calificată ca fiind faptă de discriminare dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

• Existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența. unor persoane sau situații aflate in poziții comparabile);

• Existența unui criteriu de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. A., potrivit art. 2 alin. (1), criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică neconsagioasă, infectarea cu virusul HIV, apartenența la o categorie defavorizaiă precum și orice alt criteriu;

• Tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege;

În analiza cauzei, C. a stabilit că, în conformitate cu definiția legală. discrimlnarea reprezintă o diferențiere bazată pe un criteriu care atinge un drept fără să existe o justificare obiectivă.

În conformitate cu jurisprudenta C. Europene a D. O. în domeniu, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găseste nici o justificare obiectivă sau rezonabilă".

De altfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din O. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturer formelor de discriminare: "C. contraventie, conform prezentei ordonanțe, refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în muncă o persoană pentru motivul că aceasta apartine unei anumite rase, naționalități, etnli, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Însă, dispozițiile an. 9 din O. nr, 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevăd faptul că prevederile art. 5 - 8 nu pot fi imerpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerințelor ocupaționale în domeniul resepectiv, atât timp cât refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul prezentei ordonanțe, iar aceste măsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim și metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

În conformitate cu dispozițiile art. 19 din L. nr. 215/2001 privind administratia publică locali în unitățile administrativ-teritoriale în care cetătenu apqrtinlind minorititilor nationale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea în raporturile cu aceștia, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale tratatelor la care R. este parte.

Pârâta mai invocă și dispozițiile art.76 din L. nr.215/2001 privind administrația publică.

De asemenea, potrivit dispozițiilor arte 7 alin. (1) și (1) din H.G. nr. 1206/2001 pentu aprobarea Normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul cetățeniior aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locali, cuprinse în L. nr. 215/2001 "secretarul, respectiv secretaru/ general al unititătii administrativ-teritoriale, este obligat să ia toate măsurile tehnice și de orice natură pentru a asigura aducerea la cunostinta publică a hotărârilor cu caracter normativ ale consiliului local sau județean. precum și comunicarea către cetățenii prevăzuți la art. 1 al hotărârilor cu caracter individual și în limba maternă a acestora, dacă s-a făcut o solicitare scrisă în acest sens" respectiv "aducerea la cunoștința publică, în limba maternă, a hotărârilor cu caracter normativ ale consiliului local sau județean, precum și comunicarea către cetățenii prevăzuți la art. 1 a hotărârilor cu caracter individual și în limba maternă a acestora, se realizează pri naceleași mijloace și în același termen cu cele ale difuzării in limba română".

În înțelesul prevederilor art. 9 din O. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nu se poate restrânge dreptul angajatomlui de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerințelor ocupaționale în domeniu, daci aceste cerințe de angajare impuse sunt justificate obiectiv de un scop legitim si metodei de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.

În anumite conditii angajarea unor persoane în calitate de functionar public cu conditia cunoasterii limbii comunititii în care îsi desfișoară activitatea este justificat obiectiv, iar metoda este adecvată si necesară.

Atribuțiile secretarului unităților administrativ-teritoriala reies din cuprinsul prevederilor art. 117 din L. nr. 215/2001 privind administrația publică locală și anume lit. a-f din lege.

Potrivit dispozițiilor art, 1357 alin. (1) din L. nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil: "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare".

Conform prevederilor art. 1358 din L. nr. 287/2009 privind noul Cod civil: "P. aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum și, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

Potrivit prevederilor an:. 1359 din L. nr. 287/2009 privind noul Cod civil: "A. faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat și, când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios și; prin felul în care se manifestă, creează aparența unui drept subiectiv".

Din prevederile legale mai sus-menționare rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta. proprie a C.N.C.D se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții și anume: a) Existența unui prejudiciu; b) Existența unei fapte ilicite; c) Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) Existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

În baza prevederilor art. 1169 din vechiul cod civil (articol in vigoare până la intrarea in vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Noul Cod de procedură civilă), reclamantul M. F. S. era obligat să dovedească prejudiciul material si moral suferit, fapta ilicită săvârșită de către C., raportul de cauzalitate între fapta ilicită si preiudiciu și de asemenea existența vinovitiei C. in adoptarea H. nr. 471/(...), lucru care însă nu s-a întâmplat.

Mai mult decât atât, nu există dovezi care să vină în sprijinul veridicitătii sumei stipulate de situ reclamant, oricum suma invocată neavând justificare pentru simplul motiv că nu există daune.

Dacă, prin absurd, s-ar putea presupune existența unui prejudiciu cauzat reclamantului M. F. S., ne întrebăm următoarele: "Care faptă a cauzat consecințe negative pe plan profesional și social și a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale reclamaniului?

Care fapta a adus atingere alai presugtului profesional al reclamantului cât și imaginii publice a acestuia raportat la funcția publică pe care o deține?

A., în cererea de chemare in judecată a C., reclamantul M. F. S. precizează: "Faptul că am îndrăznit să actionez in instantă A. si P. comunei P. cerând anularea concursului din 27- 29 aprilie anularea ordinelor Președintelui A. de numire a comisiei de concurs și a comisiei de soluționare a contestatiilor, anularea tuturor actelor subsecvente, obligaraa pârâtelor la organizarea unui nou concurs și acordarea de daune morale pe motiv de discriminare a produs ecou în televiziune precum și în presa scrisă de la nivel național cât și județean, totodată producând scandal în presă la nivelul județelor C. și S. (articole publicase în presă care au provocat numeroase comentarii din partea cititorilor la adresa mea și a familiei mele). Aceste articole au provocat un adevărat scandal de presă la nivelul județultâ S. care s-a soldat cu un atac direct la persoana acestuia printr-un articol publicat în cotidian.

Mai mult decât atât, prin S. civilă nr. 696/(...) emisă în dosarul nr. (...), Curtea de A. C. a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale pentru reelamantul M. F. S. considerind că nu au fost îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta A.N.F.P și a P. comunei P., jud. S..

Pârâta mai arată că solicitarea despăgubirilor, în cauză, se bazează pe simpe aserțiuni, nici măcar prezumții, în condițiile în care este posibilă o probațiune obiectivă.

Pe cale de consecință, solicită respingerea acțiunii formulată de către reclamant ca fiind neîntemeiată și menținerea H. C.N.C.D nr. 471/(...) emisă în dosarul nr. 184/2011 a acestuia, ca fiind temeinică și legală.

Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtului, înregistrat la data de 2 aprilie 2012 (f.

6-10. vol.II), reclamantul M. F.-S. a arătat cu refere la excepția tardivității adoptării hotărârii atacate, menționează că potrivit art.20 alin.7 din OG nr.l3712000, republicată, "hotărârea C. director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării" (înregistrată la C. la data de (...)). Sesizarea depusă de mine a fost soluționată cu depășirea duratei rezonabile a procedurii administrative, care a fost finalizată la (...), data adoptării hotărârii nr.

471/2011.Consider că acest termen este un termen imperativ și nu unul de recomandare, chiar dacă legiuitorul nu prevede o sancțiune pentru întârzierea soluționării sesizări lor, caracter care rezultă tocmai din modul în care este construit sintactic și morfologic textul alin.7 din art.20, prin sintagma "se adoptă". Dacă legiuitorul ar fi dorit să ofere caracterul unui termen de recomandare ar fi utilizat enunțul "se pot adopta".

2. Referitor la excepția tardivității comunicării hotărârii atacate, menționez că potrivit art.20 alin.8 din OG nr.13712000, republicată, hotărârea se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării", cu depășirea duratei rezonabile a procedurii administrative, care a fost finalizată la (...), data adoptării hotărârii nr.471/2011. Consideră că acest termen este un termen imperativ și nu unul de recomandare, chiar dacă legiuitorul nu prevede o sancțiune pentru întârzierea soluționării sesizări lor, caracter care rezultă tocmai din modul în care este construit sintactic și morfologic textul alin.8 din art.20, prin sintagma "se comunică".Dacă legiuitorul ar fi dorit să ofere caracterul unui termen de recomandare ar fi utilizat enunțul "se pot comunica".

Prin calificarea termenelor de 90 zile și respectiv 15 zile prevăzute de art.20 alin.7 și 8 din OG nr.137/2000 ca termene de recomandare se încalcă regulile statului de drept și se face discriminare între alte autorități sau instituții publice și C.. Dacă pentru autoritățile și instituțiile publice termenul general de răspuns la petiții de 30 de zile este un termen imperativ, pentru C. niciunul din termene nu este imperativ, ci sunt termene de recomandare.

3. Referitor la apărările pârâtului pe fondul cauzei doresc să subliniez următoarele aspecte:

Impunerea condiției cunoașterii limbii maghiare la concursul pentru ocuparea postului de secretar al comunei P. corespunde în totalitate definiției date discriminării din art.2 al OG nr.137/2000, republicată, întrucât, introducând drept criteriu de selecție pentru un concurs de ocupare a unei funcții publice de conducere o limbă - în speță limba maghiară - care este vorbită de aproximativ 54,68 % din populația comunei P., conform datelor recensământului populației din anul 2002, respectiv populația maghiară, a avut drept efect restrângerea drepturilor populației române care în acea comună este minoritară.

A. accesul persoanelor care nu erau de etnie maghiară la concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al comunei P. a fost blocat printr- o diferență de tratament care nu era rezonabilă, întrucât, presupunând că nu avea în vedere populația de etnie maghiară, pretindea concurenților români să cunoască limba maghiară într-un stat în care limba oficială este limba română, conform art.13 din Constituția R..Fiind nerezonabil, un astfel de criteriu de selecție nu poate avea pretenția de a fi obiectiv. Este evident faptul că astfel cum a fost formulat enunțul - "cunoașterea limbii maghiare" anunțul opera o selecție discriminatorie, concurenții- țintă fiind numai cei de etnie maghiară care cunoșteau acea limbă ca limbă maternă.

Prin aceasta se induc distincții nerezonabile în situații analoage, primarul comunei P. la audierea sa la sediul pârâtului susținând că solicitarea cunoașterii limbii maghiare se justifică având în vedere componența etnică a comunei, ori dacă această argumentare ar fi operantă într-un stat a cărui limbă oficială este român a, populației românești minoritare într-o zonă trebuie să i se recunoască aceeași "necunoaștere suficientă" a limbii maghiare, în afara voinței sale, într-un stat în care limba maghiară nu este limbă oficială, încălcându-se astfel principiul egalității de tratament, în speță fiind aplicabile principiile Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare raportat la populația de etnie română din comuna P.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a stabilit prin D. nr. 1460 din 17 martie 2009 pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect anularea H. nr.43/2008 a C., faptul că în sensul art. 2 din O. nr.137/2000, constituie discriminare introducerea drept criteriu de selecție la un concurs pentru ocuparea unei funcții în administrația publică, a condiției referitoare la cunoașterea limbii vorbite de circa 85% din populația unui județ, în speță limba maghiară, întrucât are ca efect restrângerea drepturilor populației române care, în acel județ, este minoritară. Diferența de tratament nu are caracter rezonabil, întrucât pretinde concurenților români să cunoască limba maghiară într-un stat în care limba oficială conform art.13 din Constituție este limba română.

Însuși pârâtul recunoaște în hotărârea atacată, la pct.5.13. faptul că "situația din zonele cu o populație preponderent maghiară crează necesitatea de a proteja comunitatea românească, ca o comunitate numeric minoritară în aceste regiuni".

A. N. a F. P. și primarul comunei P., publicând anunțul de concurs pentru ocuparea postului de secretar al comunei P. atât în Monitorul Oficial- Partea a III-a, pe site-ul A. cât și în presa scrisă, anunț care conținea și condiția cunoașterii limbii maghiare, au încălcat prevederile Instrucțiunilor nr.1/2003 ale C. referitoare la obligațiile angajatorilor sau reprezentanților acestora, precum și ale autorilor, realizatorilor de anunțuri publicitare și reprezentanților acestora cu privire la condiționarea prin anunț și/sau concurs a ocupării unui post, precum și publicarea acestor anunțuri, conform cărora "angajatorii sau reprezentanții acestora care anunță ocuparea unui post prin material publicitar și/sau mesaj publicitar, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informației, au obligația, potrivit principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, de a asigura liberul acces la toate etapele procesului de angajare tuturor persoanelor, fără nici o deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială sau apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, sex sau orientare sexuală, respectiv de convingerile candidaților".

În mod vădit ilegal pârâtul a afirmat că postul de secretar al comunei este post de relații cu publicul și că atribuțiile acestuia nu pot fi împărțite între mai multe persoane nici nu pot fi delegate, iar angajarea unui translator lângă secretar nu este o soluție practică, considerând totodată în mod greșit că impunerea condiției cunoașterii limbii maghiare este o cerință ocupațională conform art.9 din OG nr.l37/2000 și nu reprezintă faptă de discriminare.

Cunoașterea limbii maghiare pentru a fi calificată drept cerință ocupațională determinantă trebuie să fie esențială ținând seama de natura activității ocupaționale particulare sau a contextului în care se manifestă, iar obiectivul urmărit să fie legitim și cerința să fie proporțională.Aplicarea exceptiei cerintei ocupationale determinante având în vedere un criteriu nu justifică savârșirea unei discriminări pe un alt criteriu. În conformitate cu Articolul 2(1) si (2) din Directiva C.ui 2000/43IEC din 29 iunie 2000, "statele membre pot prevedea ca diferența de tratament bazat pe caracteristici legate de originea rasială sau etnică să nu constituie caz de discriminare, atunci cînd, datorită naturii activităților ocupaționale particulare sau a contextului în care se manifestă, o asemenea caracteristică constituie un caz special și determină o cerință ocupațională, demonstrând că obiectivul este legitim iar cerința este proporțională. "

Subliniază că speta de fată nu se încadrează și nici nu îi sunt aplicabile prevederile de mai sus, nefiind vorba despre un caz special, nefiind demonstrat de către pârât, primarul comunei P. ori de către A. faptul că postul de secretar al comunei P. este un caz special, aparte fată de alte posturi de secretar din alte localităti cu populatie preponderent maghiară, ori că obiectivul urmărit este legitim și cerinta cunoașterii limbii maghiare este proportională.

Dealtfel, condiția cunoașterii limbii maghiare la concursul de ocupare a postului de secretar al comunei P. este un caz tipic de discriminare directă astfel cum este definit în Directiva C.ui 2000/43/EC din 29 iunie 2000 pentru implementarea principiului egalității de tratament a persoanelor, indiferent de originea rasială sau etnică și în Directiva C.ui 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, documente care statuează principiul egalității de tratament între persoane indiferent de rasă sau origine etnică, precum și în domeniul angajării și instruirii, a accesului la locuri de muncă și profesie, și totodată prevăd și asigurarea protecției împotriva discriminării în domeniul angajării și instruirii, educației, securității sociale, sănătății și accesul la bunuri și servicii.

Din aceleași motive, consideră că impunerea condiției cunoașterii limbii maghiare este discriminare în înțelesul art.2 din OG nr.137/2000, republicată, care, nefiind o cerință ocupațională, nu există justificare obiectivă pentru verificarea cunoștințelor necesare îndeplinirii atribuțiilor de secretar de comună prin subiectul dat la proba scrisă constând în traducerea unui text din limba română în limba maghiară!

Însuși pârâtul în hotărârea atacată a constatat la pct.5.19, că analizând textul în limba română care urma să fie tradus în limba maghiară, și-a exprimat părerea că un astfel de text, în condițiile unui examen complex ce s-a desfășurat în timp limitat ar fi ridicat greutăți chiar și unui traducător autorizat, sens în care s-a recomandat reclamaților, A. și primarul comunei P. să adapteze mai bine aceste texte la cerințele ocupaționale și la condițiile unui concurs pentru ocuparea unui post.

Întrebările care se nasc din aceste afirmații sunt următoarele:

- de ce în comuna C. unde ocup funcția de secretar al comunei începând din anul (...), unde populația maghiară este în proporție de 90,11 %, nu s-a cerut la concurs condiția cunoașterii limbii maghiare ?

- de ce în comuna C. nu a fost necesară angajarea unui translator lângă secretar, deși exercit și atribuțiile de stare civilă care mi-au fost delegate încă de la numirea în funcție?

Potrivit art.50 HG nr.64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, oficierea căsătoriei se face în limba română de către ofițerul de stare civilă. Ceremonia se poate desfăsura, la cerere, și în limba maternă a persoanelor care urmează să se căsătorească, dacă ofițerul de stare civilă cunoaște limba respectivă.Din analiza acestui text legal rezultă că ofiterul de stare civilă nu este obligat să cunoască limba maternă a persoanelor care urmează să se căsătorească, ceremonia putându-se desfășura în mod facultativ, la cerere, și în limba maternă a acestora, doar în ipoteza în care ofițerul de stare civilă cunoaște această limbă! Pe de altă parte, conform art.3 alin.3 din L. nr.119/1996 cu privire la stare civilă, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, primarul comunei P., în calitate de ofițer de stare civilă, poate delega atribuțiile de stare civilă viceprimarului, secrecarului sau altui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, astfel că nu se poate impune obligativitatea cunoașterii limbii maghiare de către secretarul comunei P. pe motiv că acesta este singurul ofițer de stare civilă delegat din momentul în care legiuitorul prevede posibilitatea delegării atribuțiilor de stare civilă atât viceprimarului comunei P. cei (care este de etnie maghiară) cât și altor functionari publici (din care doar unul singur este român iar ceilalți sunt toți maghiari).

În cererea introductivă a prezentat pe larg normele legale care prevăd atribuțiile secretarului unității administrativ-teritoriale și obligațiile sale în aplicarea dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală.

Din economia prevederilor art.77 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă în mod evident că secretarul unității administrativ-teritoriale este functionar public de conducere care nu face parte din aparatul de specialitate al primarului.

Potrivit art.15 din HG nr.1206/2001, "în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale, în compartimentele care au atribuții privind relații cu publicul vor fi încadrate și persoane care cunosc limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective".

Art.16. (1) Traducerea din limba română în limba maternă a documentelor, precum și a lucrărilor ședințelor consiliului local sau județean se asigură prin grija primarului.

(2)Traducerea se realizează de către funcționarii prevăzuți la art. 15, precum și, după caz, de către colaboratori externi."

Conform HG nr.1206/200l pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispozitiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală, cuprinse în L. administrației publice locale nr.215/200l nu prevede obligativitatea cunoasterii limbii minorității naționale de către secretarul unității administrativ-teritoriale în localitătile în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, ci, din contră, se impun o serie de obligații în sarcina primari lor:

- de a asigura traducerea integrală și concomitentă a dezbaterilor ședințelor de consiliu din limba minorității naționale respective în limba română, iar traducerea va fi realizată de persoane care cunosc bine și foarte bine atât limba română, cât și limba maternă a minorității respective

- de a asigura traducerea din limba română în limba maternă a proiectelor de hotărâri ale consiliului local sau județean și a celorlalte documente supuse dezbaterii și aprobării, precum și a textelor finale ale hotărâri lor și celorlalte documente supuse deliberării.

La art.7 din HG nr.1206/2001 sunt prevăzute în mod expres obligațiile secretarilor unităților administrativ-teritoriale în aplicarea dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală, cuprinse în L. administrației publice locale nr.215/2001.A., secretarii u.a.t. au următoarele obligații:

- să ia toate măsurile tehnice și de orice altă natură pentru a asigura aducerea la cunoștință publică a hotărâri lor cu caracter normativ ale consiliului local sau județean, precum și comunicarea către cetățenii aparținând unei minorități naționale care au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor a hotărâri lor cu caracter individual și în limba maternă a acestora, dacă s-a facut o solicitare scrisă în acest sens

- să aducă la cunoștință publică, în limba maternă, hotărârile cu caracter normativ ale consiliului local

- să comunice către cetățenii aparținând unei minorități naționale care au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor hotărâri le cu caracter individual și în limba maternă a acestora, care se va realiza prin aceleași mijloace și în același termen cu cele ale difuzării în limba română.

Faptul că în fișa postului secretarului comunei P. se precizează că secretarul asigură comunicarea către autoritățile, instituțiile și persoanele interesate a actelor adoptate de consiliul local sau emise de primar nu înseamnă că el este obligat să traducă textele actelor administrative din limba română în limba maghiară. Asigurarea aducerii la cunoștință publică ori asigurarea comunicării actelor administrative de către secretar, prin luarea măsurilor tehnice ori de altă natură constă în: verificarea modului în care funcționarii publici de execuție din subordinea sa, care au ca atribuții în fișa postului să publice actele administrative în termenele legale fie prin afișaj la sediul instituției, fie prin publicarea pe site-ul propriu, ori în mass-media, precum și în verificarea modului în care acești funcționari publici au comunicat efectiv actele administrative la: I. Prefectului în vederea exercitării controlului de legalitate, la autoritățile și instituțiile publice ori la alte persoane juridice ori persoane fizice interesate, au îndeplinit aceste proceduri de comunicare cu toate entitățile de mai sus și dacă au respectat termenele legale de comunicare prevăzute de L. nr.215/2001.Totodată secretarul trebuie să verifice dacă aceste acte administrative au fost traduse din limba română în limba maghiară de către funcționarii din cadrul compartimentului de relații cu publicul ori de către traducătorii autorizați asigurați prin grija primarului în cazul în care este necesară comunicarea hotărârilor cu caracter individual către cetățenii de etnie maghiară, dacă s-a făcut solicitare în acest sens !!!

Funcția publică de conducere de secretar al unității administrativ-teritoriale nu trebuie confundată cu o funcție publică de execuție, ori cu o funcție ce implică activități de secretariat, dactilografiere, cum se întâmplă de cele mai multe ori, din diverse motive mai ales în ultimii ani, după trecerea acestora din subordinea prefecților în subordine a primarilor, întrucât secretarul este cel care asigură elementul de legalitate, stabilitate și de continuitate în administrația publică locală.

4. Referitor la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale:

În prezentul litigiu consideră că proba faptei ilicite este suficientă. urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate. producerea prejudiciului moral deducându-se din simpla existentă a faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu. solutia fiind determinată de caracterul subiectiv. intern al prejudiciului moral. proba sa directă fiind practic imposibilă.

Cum obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți este o obligație de rezultat, este evident că atunci când se săvârșește o astfel de faptă, vinovăția există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral rezultând expres din însăși săvârșirea faptei. Acest ultim raționament este discutabil în contextul art.14 din C., care, conform jurisprudenței C., garantează exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de C. fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, prevederi care se regăsesc și în Protocolul nr.12 la C., încheiat în scopul luării de noi măsuri pentru promovarea egalității tuturor persoanelor din garantarea colectivă a unei interziceri generale a discriminării. Potrivit art.l paragraful 2 din acest Protocol, nimeni nu va fi discrimnat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1.

Este vorba despre principiul fundamental în virtutea căruia toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul la o protecție egală din partea legii și potrivit căruia încălcarea unui drept al unei persoane produce în mod natural și un prejudiciu moral, dovada acestuia neputând fi făcută altfel decât prin prezumții. Mai mult, impunerea unui alt mijloc de probă ar implica încălcarea C.i europene privind drepturile omului cu privire la asigurarea un proces echitabil.

Cazul reclamantului a intrat în atenția mai multor autorități ale statului cu atribuții în apărarea statului de drept cât și în atenția opiniei publice prin intermediul mass-media, presa scrisă și cea vorbită atât din județul S. cât și la nivel național, care urmăresc cu interes modul în care va fi soluționat litigiul, acesta aflându-se într-un stress continuu determinat de discriminarea produsă, care mi-a atins demnitatea, onoarea, reputația profesională și imaginea publică cât și datorită presiunilor care se fac asupra lui și a familiei acestuia, mai ales după ce cazul a intrat în atenția organelor statului și a mass-media, care s-au sesizat din oficiu !l!

Din considerentele expuse mai sus, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Analizând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

1.Cât privește excepțiile de nulitate a actului contestat, respectiv excepția tardivității hotărârii atacate și a tardivității comunicării acesteia, Curtea reține că reclamantul n u a indicat explicit un motiv legal de nulitate pentru nerespectarea de către pârât a exigențelor legale privind respectarea termenului de adoptare a hotărârii și comunicarea acesteia.

Este real că potrivit art. 20 alin. 7 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea C. director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării iar conform alin. 8 din același text legal hotărârea se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării.

În ceea ce privește natura juridică a termenelor utilizate de legiuitor în cele două texte legale trebuie să reținem că, în lipsa unei calificrăi juridice exprese, în lipsa prevederii unei sancțiuni exprese pentru situația nerespectării acestora, calificarea pe cale judecătorească a naturii termenelor trebuie sp plece de la rațiunea instituirii acestora și eventual dreptul care ar putea fi afectat prin nerespectarea acestora.

În esență, Curtea reține că activitatea desfășurată de pârât este o activitate administrativă de investigare și sancționare administrativă a cazurilor și situațiilor în care se constată discrimări, sens în care instituirea unor astfel de termene are menirea de a dinamiza și eficientiza acest tip de activitate.

Pe cale de conseință, Curtea reține că termenele deși expres prevăzute de lege au caracater de recomandare, nerespectarea acestora neducând automat la sancționarea actului întocmit cu neobservarea acestor norme legale ci de la caz la caz în funcție de dreptul eventual afecta prin activitatea defectuosdă a administrației se poate evalua în ce măsură se poate aplica o sancțiune, inclusiv dacă afectează valabilitatea actului.

În speță, Curtea observă că în ceea xce privește termenul de 90 de zile legea dă practic o comanndă autorității ca în acest termen să adopte hotărârea și nu lasă la aprecierea acesteia o astfle de consuită, prin urmare, termenul este imperativ. Cu toate acestea, nu s-a dovedit care ar fi interesul ori dreptul lezat față de împrejurarea că pârâtul a depășit, e adevărat fără nicio justificare termenul legal de soluționare a sesizării.

Contenciosul administrativ de drept comun, reglementează posibilitatea persoanei care se pretinde vătămată prin nesoluționarea în termen legal a unei cererei vizând recunoașterea unui drept sau interes legitim să intenteze o acțiune prin care administrația să fie sancționată prin obligarea la soluționarea acesteia într- un termen fixat de instanță sub sancționea penalităților prevăzute de lege și eventual antrenării răspunderii patrimoniale în caz de prejudiciu (art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. h), art. 2 alin. 2, art. 8 alin. 1, art. 18 alin. 1, alin. 3, alin. 5 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004).

Curtea observă că deși reclamantul a fosmulat sesizarea la data de 21 mai

2011 (f.15, f. 223-234 vol. I) și a urmat procedură administrativă cu depășirea termenului de 90 de zile de la sesizare, mai ales că ultimul act a fost depus la pârâtă sub forma concluziilor scrise la 9 august 2011 nu a intentat vreun demers pe cale judecătorească privind sancționarea pârâtului pentru lentoarea soluționării sesizării, așa încât eventuala tergiversare pe considerentul că pârâtul a adoptat hotărârea abia la data de (...) nu poate fi sancționată în prezentul cadru procesual și cu procedura de față, căci contenciosul administrativ activat prin contestația împotriva acestei hotărâri, în lipsa altor elemente concrete certe și verificabile sub aspectul dreptului lezat, nu dă posibilitatea instanței de a da satisfacție reclamantului sub aspectul critici privind adoptarea cu întârziere a hotărârii ci doar sub aspectul legalității și temeiniiei acesteia.

Din această perspectivă excepția tardivității adoptării hotărârii se va respinge. Cât privește necomunicarea în termen legal a hotărârii adoptate de pârât ,

Curtea reține că deși alegația reclamantului se confirmă, mai precis pârâtul a încălcat și dispoziția prevăzută la art. 20 alin. 8 din OUG nr. 137/2000, în sensul că deși hotărârea a fost adoptată la data de (...) a fost comunicată reclamantului abia la data (...), acestuia nu i-a fost afectat dreptul la plângere căci în cauză Curtea nu a constat vreo neregularitate cu privire la demersul la instanță al reclamantului.

E adevărat că și în ceea ce privește instituirea acestui termen, legiuitorul a urmărit ca activitatea de comunicare a actelor respective cu solcitanții care au făcut sesizări la pârât să se desfășoare cu celeritate tocmai pentru ca problema în discuție să fie rezolvat definitiv și irevocabil cât mai grabnic.

Însă încălcarea acestei dispoziții legale nu afectează valabilitatea și regularitatea adoptării hotărârii contestate după cum nici cu acest prilej nu s-a relevat care ar fi dreptul prezumat vătămat ori interesul legitim afectat exhibat de reclamant.

Din această perspectivă și această crtitică nu este fondată.

Pe cale de consecință, excepțiile invocate se vor respinge, Curtea urmând a proceda la jdecarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamant.

2. Curtea observă că starea de fapt dedusă judecății, relevată pe larg atât de reclamantr cât și de pârât, nu este contestată în cauză, așa încât din această perpectivă instanța va trimite la actul de sesizare și la starea de fapt evocată în actul contestat.

Principala problemă a speței este aceea dacă pârâtul a evaluat corect și legal sub aspectul interpretării și aplicării dispozițiilor legale pertinente incidente în materie dacă în cazul sesizat de reclamant s-a săvârșit o faptă de discriminare.

Curtea rețien că pârâtul a justificat că o atare faptă nu constituie discrimnare pe considerentul că secretarul de comună are activități cu publicul , inclusiv cu populația minorității maghiare, care depășește procentul de 20% în comuna P. și din această perspectivă impunerea de către A. N. A F. P. a condiției cunoașterii limbii maghiare , pentru ocuparea prin concurs a unei funcții publice de conducere, respectiv secretar al comunei P. din județul S., nu se consideră a fi discriminatorie pentru cetățenii români care vor să aplice pentru acel post.

În acest context pârâtul reține că postul de secretar de comună este un post unic, atribuțiile secretarului nu pot fi împărțite între mai multe persoane, nici nu pot fi delegate către o altă persoană iar angajarea unui translator lângă secretarul de comună nu este o soluție practică, sens în care s-a relevat că cerința privind cunoașterea limbii maghiare este o cerință ocupațională conform art. 9 din OUG nr. 137/2000 și nu reprezintă o faptă de discriminare. S-a mai arătat că această cerință nu aavut caracter de excludere deoarece la examinarea pentru cunoștințele de limbă maghiară au fost acordate 15 puncte dintr-un total de 100 cât puteau fi obținute în total la examenul scris.

Examinând aceste argumente prin prisma dispozițiilor legale și a apărărrilor reclamantului, Curtea constată că nu pot fi validate pentru7 următoarele considerente:

La nivelu secției de profil Î. s-a conturat practica în sensul că:

C. discriminare, în sensul art. 2 din O. nr.. 137/2000, introducerea drept criteriu de selecție la un concurs pentru ocuparea unei funcții în administrația publică, a condiției referitoare la cunoașterea limbii vorbite de circa 85% din populația unui județ, în speță limba maghiară, întrucât are ca efect restrângerea drepturilor populației române care, în acel județ, este minoritară. Diferența de tratament nu are caracter rezonabil, întrucât pretinde concurenților români să cunoască limba maghiară într-un stat în care limba oficială - conform art. 13 din Constituție este limba română. (A se vedea decizia nr. 1460 din 17 martie 2009 pe portalul instanței).

Mutatis mutandis se poate reține că este faptă de discrimnare introducerea unui criteriu de selecție la un concurs pentru ocuparea unui post de secretrar al unei unități administrativ teritoriale, respectiv comună, a condiției referitoare la cunoașterea limbii vorbite de 54,68 % din poulația comunei, în speță limba maghiară, întrucât are ca efect restrângerea drepturilor populației române care, în acea comună, este minoritară. Și din această perspectivă, diferența de tratament aplicată de autoritatea de resort nu are caracter rezonabil și nu este justificată obiectiv, deoarece pretinde concurenților români să cunoască limba maghiară într - un stat unde condorm Legii fundamentale limba oficială este limba română (art. 13 din Constituția R.).

Chiar și pârâtul nu numai în hotărârea atacată la parag. 5 pct. 13 dar și cu prilejul altor soluții a statuat că: situația din zonele cu o populație preponderent maghiară crează necesitatea de a proteza comunitatea românească, ca o comunitate numeric minoriotară a acestei regiuni.

Criteriul decisiv pentru care totuși pârâtul a apreciat că nu exustă o faptă de discriminare este regimul funcției publice pentru care era organizat respectivul concurs, mai precis s-a evocat, inclusiv prin întâmpinare, că postul de secretar este compatibil cu postul de relații cu publicul în acest context atribuțiile neputând fi împărțite între mai multe persoane și nici nu pot fi delegate, iar angajarea unui translator pe lângă secretarul de comună nu este o soluție practică.

Pe de altă parte nu s-a demonstart că în cazuri similare ori analoage A. N. a

F. P. ar fi aprobat drept criteriu pentru ocuparea funcției de secretar de comună îndeplinirea unei atari cerințe pentru a putea fi calificată astfel ca cerință ocupațională.

De altfel, după cum recunoaște și pârâtul, în fapt cerința impusă a fost de așa natură încât să excludăp efectiv o persoană care nu are ncic chiar cunoștințe solide de limba maghiară prin subiectul de consurs abordat ceea ce întărește teza conform căreia impunerea cunoașterii limbii maghiare în cazul dat constituie o faptă de discriminare.

Dar nici justificare impunerii acestei condiții nu a fost obiectiv și rezonabil justificată de vreme ce conform art. 77 rap. la art. 116 alin. 1 din L. administrației publice locale, scretarul comunei, orașului, municipiului, județului și al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative.

De asemenea, printre alte atribuții, legea prevede în art. 117 alin. 1 lit. e) în sarcina secretarului unității administrativ-teritoriale îndeplinește și aceea de a asigură transparența și comunicarea către autoritățile, instituțiile publice și persoanele interesate a actelor prevăzute la lit. a), în condițiile Legii nr. 5. privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, conform art. 15 din HG nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publica locală, cuprinse în L. administrației publice locale nr. 215/2001, în unitățile administrativ- teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale sau județene, în compartimentele care au atribuții privind relații cu publicul vor fi încadrate și persoane care cunosc limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective. A. se face prin concurs organizat în condițiile legii.

A. fiind, exercitarea atribuției prevăztute la art. 117 alin. 1 lit. d) din L. nr.

215/2001 exclusiv de secretarul în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor socotită decisivă de către pârât, nu este fondată dat fiind că într-o astfel de situație realția cu publicul ceea ce implică inclusiv atribuții legate de implementarea dispozițiilor impudse de L. nr. 5. se poate face prin încadarea pe bază de concuurs în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale sau județene, în compartimentele care au atribuții privind relații cu publicul de persoane care cunosc limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective fărpă ca să fie socotită că angajarea unui translator de limbă maghiară ar fi o măsură ineficientă, căci o atare măsură nici nu are acoperire legală.

Pe de altă parte nu există nicio dispoziție legală imperativă din care să rezulte obligativitatea cunoașterii limbii minorității naționale de către secretarul unității administrativ teritoriale în localitățile aparținând unei minorități naționale cu o pondere de 20% din numărul locuitorilor.

Pe cale de consecință, cerința impusă de primarul comunei P. J. S., aprobată de A. N. a F. P. nu este o măsură justificată obiectiv și rezonabil așa încât, pentru cele ce precedă, fapta se încadrează în art. 2 din OG nr. 137/2000.

Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 9 din OG nr. 137/2000 cu aplicarea art.29 și art. 18 alin. 2 din L. contenciosului administrativ va admite acțiunea cu consecința anușării H. nr. 471/(...) adoptată de C. N. DE C. A D. B. în dosarul nr. 184/2011.

3. Cât privește cererea de despăgubiri morale, Curtea reține următoarele: Conform art. 18 alin. 3 din L. nr. 554/2004, aplicabil în cauză prin prisma dispozițiilor art. 29 din aceeași lege, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Din această perspectivă cererea priivnd despăgubirile morale este admisibilă și va fi apreciată ca fondată sub rezerva eviențierii elementelor de fapt care au condus la conturarea unui atare prejudiciu.

Fapta ilicită cauzatore de un atare prejudiciu a fost dovedită prin ilegalitatea actului administrativ contestat.

Prejudiciul moral încercat de reclamant poate fi configurat prin alterarea drepturilor personal nepatrimoniale recunoscute de lege, respectiv afectarea reptației și a carierei profesionale având în vedere că situația sa genrată de discriminare a fost amplu relatată de presă care a furnizat publicului interesat informații ce pot afecta aceste atribute.

Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere, pe de o parte, că reclamantul a dobândit o relativă satisfacție implicit de ordin moral prin anulărea de către Curte a actului administrativ vătămător, că unele consecințe de ordin vătămător au fost cel puțin până în momentul de față înlăturate prin sanționarea cu nulitatea concursului printr-o hotărâre nedefinitivă, iar, pe de altă parte, se va avea în vedere că daunele morale prin nivelul sumei globale stabilite trebuie să imprime un caracter compensatoriu, nefiind admisibil ca aceasta să constituie nicio amendă excesivă pentru autorii faptelor ilicite și prejudiciabile și nici să constituie venituri nejustificate pentru victima acestora.

Față de toate aceste considerente, instanța urmează ca în temeiul art. 18 alin.

3 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu aplicarea art. 1349 și urm. și respectiv art. 1381 și urm. din Codul civil să admită doar parțial cererea de acordare a daunelor morale apreciind că nivelul solicitat la suma de 43.000 lei nu satisface considerentele mai sus evocate.

A. fiind, Curtea apreciază că suma de 1.000 lei este justă și oferă o satisfacție echitabilă reclamantului.

Pe cale de consecință, Curtea va obliga pârâții să plătească reclamantului, în solidar, suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

4. Restul pretențiilor reclamantului urmează a fi respinse de către Curte pe considerentul că excedează sferei contenciosului administrativ și competenței instanțeiu de contencios administrativ în astfle de litigii.

Se are în vedere, faptul că aspectele de fapt ce s-au solicitat a fi constate de

Curtea au făcut obiect de analiză implicit pe calea litigiului de față. Mai apoi, solictarea ca încăși Curtea să constate să califice și să aplice tratament ul contravențional a faptei de discriminare vine în contradicție cu dispozițiile de principiu ale OG nr. 2/2001 și ale OG nr. 137/2000.

5. În temeiul art. 274 C.pr.civ. pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 154,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reperezentând taxă judiciară de timbru, timbru mobil judiciar și cheltuieli de trasport ale mandatarului său convențional la termenul de astăzi (f. 23 vol. II).

P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

{ F. |HOTĂRĂȘTE}

1. Respinge excepțiile de procedură invocate.

2. Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. F. - S. domiciliat în Ș. S. str.A. nr.3/A jud. S., în contradictoriu cu pârâtul C. N. DE C. A D. B., cu sediul în P. V. M. nr. 1-3, sector 1, și ca o consecință: a) Anulează H. nr. 471/(...) adoptată de C. N. DE C. A D. B. în dosarul nr.

184/2011. b) Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de daune morale. c) Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 154,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Respinge restul pretențiilor.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 05 aprilie 2012.

PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.

Red.L.U./Dact.S.M

2 ex./(...)

Sentința nr. 272/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința nr. 272/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal