Sentința nr. 306/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 306/2012
Ședința { F. publică} de la 20 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârât C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform L. nr. 189/200.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul I.
I. personal și martorii M. G. identificat cu CI seria KX nr.7. și V. T. identificat cu
C.I. seria KX nr.5..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că judecarea prezentei cauze a fost amânată în vedere administrării probei testimoniale.
Curtea procedează la audierea celor doi martori, sub prestare de jurământ, depozițiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la filele 31 și 32 din dosar.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de lege.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de (...), reclamantul I. I. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 30.559 din (...) emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1., deoarece a fost nevoit să se refugieze din motive etnice, în perioada 1944 - 1945.
Pârâta C. J. DE P. C., prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu poate beneficia de prevederile L. nr. 1., întrucât aceasta în dovedirea susținerilor sale, nu a prezentat nici o dovadă cu acte și, mai mult, din adeverința școlară, din anii 1945 - 1946, rezultă că acesta a absolvit 4 clase în P., deci nu se aflase în acești ani în com. M.V., iar declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt sumare neconducând la concluzia existenței persecuției reclamantului și a familiei acesteia.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr. 73678, reclamantul I. I. a solicitat pârâtei C. J. de P. S. recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de L. nr. 1., depunând în probațiune acte de stare civilă, precum și declarațiile martorilor M. G. și V. T., autentificate la notarul public. (f. 19- 22).
Prin hotărârea nr. 30.559 din data de (...), pârâta respinge cererea reclamantului pe motiv că înscrisurile probatorii conțin date contradictorii. (f.12)
Potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 1. beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamantul se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999.
Fiind dovedită imposibilitatea de a depune înscrisuri cu caracter oficial, Curtea, prin încheierea din data de (...), a dispus audierea martorilor M. G. și V.
T. pentru a lămuri chestiuni legate de starea de fapt cu privire la refugiu.
În temeiul prev. art. 193 alin. 1 și 6 Cod pr.civ., sub prestare de jurământ,
Curtea a procedat la audierea martorilor M. G. și V. T.
Declarațiile celor doi martori se contrazic în ce privește intervalul de timp în care reclamantul s-ar fi refugiat în localitatea M. V. din jud. C.. Astfel, martorul
V. T. a declarat că reclamantul I. I. a locuit în M. V. aproximativ trei săptămâni-o lună în cursul anului 1944, iar martorul M. G. a afirmat că refugiul reclamantului în M. V. s-a extins pe durata mai multor ani respectiv din anul
1940 până în 1945, fără a fi în măsură să precizeze data exactă a plecării și a revenirii din refugiu.
De asemenea nu lipsit de relevanță este și faptul că nici măcar reclamantul nu a precizat în cuprinsul contestației adresate instanței perioada exactă a refugiului, referindu-se strict la un incident petrecut în toamna anului 1944.
Totodată, actele de studii primare de la filele 3-4, 14 probează că reclamantul a frecventat cursurile școlii din comuna P. exact în intervalul de timp în care acesta susține că a fost refugiat în M. V., foaia matricola de la fila 4 referindu-se în mod expres la anul școlar 1943-1944.
Toate aceste contradicții fac ca declarațiile martorilor în întregul lor să fie necredibile și denotă faptul că afirmațiile acestora sunt subiective și făcute pro cauza doar în scopul recunoașterii în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de L. nr. 1., motiv pentru care declarațiile celor doi martori vor fi înlăturate ca fiind irelevante.
Desi reclamantul avea sarcina probei conform art. 1169 Cod Civil, aceasta nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine cele invocate prin contestația formulată.
Prin urmare acțiunea acestuia urmează a fi respinsă întrucât statuările din actul administrativ atacat nu au fost combătute cu niciun mijloc de probă din care să rezulte că situația sa se încadrează în dispozițiile art. 1 din O.G. nr.
105/1999 în sensul că în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la (...) și până la (...) a avut de suferit persecuții din motive etnice care l-au determinat să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 din L. nr. 554/2004, prezenta contestație urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |H O T Ă R Ă Ș T E} :
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul I. I., cu domiciliul în Tritenii de Jos, sat P., nr. 172, jud. C. în contradictoriu cu C. J. DE P. C., cu sediul în mun. C.-N., str. G. C., nr. 2, jud. C..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./2 ex.
