Sentința nr. 319/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)*
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 319/2012
Ședința camerei de consiliu de la 26 A. 2012
Completul compus din: P. : C. I.
GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol - în rejudecare - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. F. în contradictoriu cu pârâții R. Ș. Z., M. E., C., T. ȘI S., A. N. PENTRU S. ȘI T. PRIN R. L. D. O. M., D. O. M. - P. AL A. N. PENTRU S. ȘI T. având ca obiect amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești (art.24 din Legea nr.554/2004 ).
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 aprilie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 18 martie 2011, reclamantul C. F. a chemat în judecată pe pârâții R. Ș. Z., în calitate de director executiv și M. T. ȘI S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aplice pârâtului de rândul 1, în calitate de conducător al D. J. pentru S. și T. B.-Năsăud, o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de (...), data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și până la executarea integrală și efectivă a acesteia; precum și să fie obligat pârâtul de rândul 2 la plata sumei de 3000 lei reprezentând despăgubiri pentru întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.101/(...) pronunțata de către Curtea de A. C., Secția comerciala si de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. (...), rămasa irevocabila prin D. nr. 5228/(...) pronunțata de către Î. Curte de C. si Justiție in același dosar, a fost admisa in parte acțiunea subsemnatului, in sensul in care a fost anulat O. nr. 517/(...) emis de către M. T. si S., s-a dispus reintegrarea subsemnatului in funcția deținuta si a fost obligat M. T. si S. la plata, in favoarea reclamantului, a drepturilor salariale, începând cu data de (...) si pana la data reintegrării in funcție.
La data de (...), prin "cererea nr.685/2010, reclamantul a solicitat executarea obligațiilor stabilite prin hotărârile judecătorești anterior menționate, motiv pentru care a fost întocmit O. nr. 2456/(...) prin care reclamantul a fost reintegrat in funcția de director executiv, pentru ca, la aceeași data, prin O. nr. 2457/(...), respectiv in aceeași zi la 4 minute după reintegrare, sa fiu destituit din aceeași funcție.
Insa, pana in prezent, obligația achitării către reclamant a drepturilor salariale începând cu data de (...) si pana la data reintegrării in funcție nu a fost îndeplinita de către pârâta.
A expus starea de fapt, dovedita, de altfel, cu actele anexe, in mod exclusiv pentru a sublinia reaua - credința a pârâților in îndeplinirea operațiunilor stabilite in mod irevocabil prin hotărârile judecătorești amintite. Aceasta cu atât mai mult cu cat, de la data formulării cererii si pana in prezent, au trecut mai bine de 12 luni.
P. art.24 al. 1 din Legea nr. 554/2004, termenul in care autoritatea publica este obligata sa execute o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila este de maxim 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, termen care, in situația reclamantului, a expirat.
Totodată, al. 2 al aceluiași temei juridic reglementează sancțiunea care se aplica in situația nerespectării termenului prevăzut la al. 1, demn de remarcat fiind aspectul ca se găsește in prezenta unei dispoziții imperative, legiuitorul specificând in mod clar ca SE A. conducătorului unității o amenda stabilita la nivelul solicitat de către reclamant în primul capăt de cerere.
In raport de cele anterior expuse, opinam ca soluția judicioașa care se impune in cauza este cea de admitere a primului capăt de cerere ca fiind fondat si întemeiat, aspect pentru care solicită a se proceda in consecința.
In ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, consideră ca si acesta este pe deplin admisibil prin prisma tezei finale a al. 2 din art. 24 al Legii nr. 554/2004. Evident ca drepturile salariale datorate de către parata de rând 2 subsemnatului aferente unui întreg an calendaristic reprezintă o suma considerabila de care subsemnatul am fost privat. In acest sens, este demna de reținut concluzia Curții Europene a Drepturilor Omului care s-a pronunțat in mod repetat ca, atunci când printr-o hotărâre judecătoreasca s-a acordat unei persoane un drept pecuniar, se poate vorbi despre un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol la C. N. unei hotărâri judecătorești, mai arata instanța europeana, echivalează cu nefinalizarea procedurii judiciare, persoana prejudiciata având dreptul la repararea prejudiciului creat.
Este real aspectul ca legiuitorul nu a stabilit criterii clare de determinare a despăgubirilor ori a modului de calcul a acestor despăgubiri, acordarea acestora fiind lăsata la suverana apreciere a instanței de judecata, insa abuzurile repetate si șicanatorii la adresa reclamantului, precum si privarea acestuia de dreptul de a beneficia de sumele de bani cuvenite îndrituiesc instanța la admiterea acestui capăt de cerere.
Ca atare, având in vedere aspectul ca este pe deplin dovedita in cauza reaua - credința in exercitarea obligațiilor care le revin in temeiul hotărârilor judecătorești anterior menționate, precum si in raport de aspectul evident ca reclamantul a fost prejudiciat pe durata a doi ani întregi de drepturile salariale care mi se cuvin, suferind in mod indiscutabil cel puțin sub aspectul dreptului de a se bucura de sumele de bani cuvenite, consider ca si cel de al doilea capăt de cerere este legal și temeinic, aspect pentru care solicită admiterea acestei cereri ca fiind legală și temeinică.
Prin notele de ședință înregistrate la data de 1 iunie 2011, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii formulată și extinsă, solicitând aplicarea in principal pârâtului de rând 1 din acțiunea introductiva, in calitate de conducător al D. J. pentru S. si T., a unei amenzi in cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de (...), data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești si pana la executarea integrala si efectiva a acesteia, iar IN SUBSIDIAR, sa se aplice sancțiunea anterior solicitata paratei din extinderea de acțiune, in calitate de președinte al A. N. pentru S. si T., obligarea pârâtului de rând 2 la plata sumei de 3000 lei reprezentând despăgubiri pentru întârziere și cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru, timbrul judiciar si onorariul avocațial in conformitate cu chitanțele justificative de plata pe care le-am depus la dosar, pentru considerentele de fapt si de drept pe care le vom expune in mod detaliat in cele ce urmează.
In momentul de fata, instanța este investita de către părțile litigante cu excepția lipsei calității procesuale pasive invocata prin întâmpinare de către pârâtul de rând 1 din acțiunea introductiva, cu cererea privind aplicarea amenzii conducătorului unității care se face vinovat de neplata către reclamant salariilor aferente perioadei (...) - (...), respectiv data reintegrării reclamantului in funcție si obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cauzate pentru ne executarea in termenul legal a hotărârii.
Totodată, prin extinderea de acțiune formulata in cauza, reclamantul, in temeiul principiului disponibilității, a înțeles sa cheme in judecata si conducătorul A. N. pentru S. si T. exclusiv pentru soluționarea primului capăt de cerere din acțiunea introductiva.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocata in cauza, reclamantul a solicitat unirea acesteia cu fondul cauzei, opinând ca pentru judicioasa soluționare a acesteia se impune administrarea unor probe scriptice pe care in mod exclusiv instanța de judecata poate sa le administreze, subsemnatul neavând acces la acestea.
A., urmare a reorganizării amintite si de către parat prin întâmpinare, prin HG nr. 7., respectiv art. 1 al. 1, Direcțiile județene pentru sport si tineret dobândesc personalitate juridica. Prin art. 4 al. 3 din aceeași hotărâre, directorii executivi ai acestor direcții sunt ordonatori terțiari de credite, iar in al. 4 din același articol se prevede ca aceștia sunt subordonați președintelui A. N. pentru S. si T..
Al. 5 din art. 3 stipulează, totodată, ca directorii executivi îndeplinesc atribuțiile stabilite prin fisa postului aprobata de către președintelui autorității naționale pentru sport si tineret, sens in care aceștia sunt obligați sa emită decizii.
De asemenea, potrivit art. 22 al. 1 si 2 din legea nr. 500/2002, ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare numai pentru realizarea sarcinilor si potrivit destinațiilor aprobate, cu formularea prealabila a proiectului de buget de către ordonatorul terțiar către ordonatorul superior de credite.
Așadar, începând cu data emiterii O. nr. 2457/(...), data reintegrării reclamantului in funcție in temeiul sentinței civile nr. 101/(...), ordonatorul terțiar, respectiv pârâtul de rând 1 din acțiunea introductiva, avea obligația de a cuprinde in proiectul de buget, in termen de 30 zile potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, suma reprezentând contravaloarea drepturilor salariale aferente perioadei (...) - (...) la care reclamantul era îndrituit. In schimb, directorul executiv a rămas in pasivitate fata de obligațiile care ii incumbau cu motivarea ca nu a fost parte in proces, deși direcția este subordonata A. N. pentru S. si T. si susținând ca nu poate efectua aceasta plata, deși nici măcar nu a cuprins-o in proiectul de buget.
Așa după cum a arătat in acțiunea introductiva, potrivit art. 24 al. 1 din Legea nr. 554/2004, termenul in care autoritatea publica este obligata sa execute o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila este de maxim
30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, termen care, in situația reclamantului, a expirat.
Totodată, al. 2 al aceluiași temei juridic reglementează sancțiunea care se aplica in situația nerespectării termenului prevăzut la al. 1, demn de remarcat fiind aspectul ca ne găsim în prezenta unei dispoziții imperative, legiuitorul specificând in mod clar ca se aplica conducătorului unității o amenda stabilita la nivelul solicitat de către reclamant in primul capăt de cerere. A., având in vedere aspectul ca directorul executiv ca instituție este subordonat președintelui A. N. pentru S. si T. care, la rândul sau este subordonat pârâtului de rând 2 din acțiunea introductiva, obligația executării hotărârii, respectiv a plații către reclamant a drepturilor salariale incumba pârâtului de rând 1 din acțiunea introductiva. Evident ca, în situația în care acesta va dovedi ca a îndeplinit obligațiile care îl priveau, respectiv cuprindere a in proiectul de buget ori ca o atare atribuție nu îi incumba în ciuda prevederilor legale anterior enunțate, vinovat de neîndeplinirea acestei obligații se va face președintele A. N. pentru S. si T..
Mai trebuie avut in vedere si aspectul ca aceasta procedura este una speciala, reclamantul neavând la dispoziție o alta procedura de executare în materia contenciosului administrativ, aspect care, o data in plus, conduce înspre necesitatea admiterii acestui capăt de cerere.
In fine, nu este lipsit de importanta nici aspectul ca președintele A. N. pentru S. si T. s-a conformat dispozițiilor sentinței civile 101/(...), emițând O. nr. 2457/(...) prin care a dispus reintegrarea subsemnatului în funcție, chiar daca numai pentru un minut. Prin aceasta prisma, apare cu evidenta aspectul ca pârâtul de rând 1 din acțiunea introductiva a nesocotit implicit și acest Ordin care îi conferea baza legala de cuprindere in proiectul de buget a drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
In privința capătului secundar de cerere, primul aspect care este de remarcat se regăsește in faptul ca dispozițiile sentinței civile nr. 101/(...) nu obligă ministerul la plata salariilor indexate si nu acorda niciun fel de despăgubire reclamantului pentru a se putea converge înspre ideea ca acesta a obținut nu doar o satisfacție echitabila, ci și o reparare efectiva a prejudiciului suferit.
Așa cum a arătat în acțiunea introductiva, drepturile salariale datorate reclamantului aferente unui întreg an calendaristic reprezintă o suma considerabila de care acesta a fost privat. In acest sens, este demna de reținut concluzia Curții Europene a Drepturilor Omului care s-a pronunțat in mod repetat ca, atunci când printr-o hotărâre judecătoreasca s-a acordat unei persoane un drept pecuniar, se poate vorbi despre un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol la C. N. unei hotărâri judecătorești, mai arata instanța europeana, echivalează cu nefinalizarea procedurii judiciare, persoana prejudiciata având dreptul la repararea prejudiciului creat. Ori, fata de reclamant nu s-a executat aceasta obligație nici pana in prezent, in mod benevol sau prin forța coercitiva a reprezentanților statului.
Pe de alta parte, prin notele de ședința a explicitat care sunt considerentele de drept pentru care acordarea acestor despăgubiri în favoarea reclamantului se impune prin prisma conduitei adoptata de către pârâtul de rând 2 din acțiune, parata care a fost parte in procesul in care s- a pronunțat sentința civila nr. 101/(...) si care nu si-a îndeplinit obligația de a supraveghea punerea in executare efectiva a acestei hotărâri, continuând sa mențină starea de prejudiciare a reclamantului.
Așadar, în raport de toate ceste aspecte, precum și în raport de cele expuse in scriptele depuse la dosar, consideră ca se impune admiterea si a acestui capăt de cerere ca fiind temeinic si fondat.
Prin întâmpinare, pârâtul Z. Ș. R. în calitate de conducător al D. J. pentru S. și T. al județului B.-Năsăud a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză pe considerentul că prin sentința ce reprezintă titlul executoriu nu figurează nici direct obligat și nici autoritatea public pe care o conduce nu este obligată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 septembrie 2011, pârâtele
D. O. M. - P. A. N. PENTRU S. ȘI T. (A.) B. a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant.
În motivare pârâta arată că față de acțiunea reclamantului înțelege să ridice excepția tardivei precizări a acțiunii.
În ceea ce privește excepția ridicată se apreciază că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Din prevederile art. 132 alin. 1 din codul de procedură civilă rezultă că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau în cadrul termenului acordat de instanță în acest scop. Orice modificare făcută după această dată nu poate fi primită de instanță, decât în urma achiesării pârâtului la această modificare.
Consideră că reclamantul avea posibilitatea să-și modifice acțiunea până la prima zi de înfățișare, respectiv până la termenul de judecată din data de (...), ori modificarea s-a solicitat la cel de-al doilea termen respectiv în data de (...), modificare la care pârâta, D. O. M., nu a achiesat.
P. art.l32 alin. 1 Cod proc.civ., la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru înregistrarea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța la primul termen de judecată din data de (...) a dispus amânarea cauzei.
Pentru a verifica dacă modificarea adusă de reclamant cererii formulată inițial, modificare ce constă în introducerea pârâtei în prezenta cauză, a fost sau nu făcută în termenul legal trebuie, așadar, să se raporteze la definiția dată instituției primei zile de înfățișare. P. art. 134
Cod proc. civ., este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. De acest moment se leagă posibilitatea efectuării unor acte procesuale menite a întregi cadrul procesual și de a complini anumite deficiențe, de a invoca anumite excepții, neefectuarea acestora până la termenul considerat prima zi de înfățișare atrăgând sancțiunea decăderii din dreptul de a le mai putea îndeplini ulterior.
În speța de față, prima zi de înfățișare a reprezentat-o termenul din data de (...).
Această precizarea s-a făcut în cadrul unui răspuns la întâmpinare, act procedural care nu este reglementat de codul de procedură civilă.
Mai mult decât atât precizarea prin care a fost citată în prezenta cauză, nu are o încadrare în drept și nici o motivare în ceea ce privește introducerea în cauză a pârâtei.
De asemenea precizările de la termenul din (...) care îmbracă forma notelor de ședință, exced prevederilor art. 132 Cod proc.civ. fiind de asemenea tardive. Reclamantul încercând să-și modifice petitul cererii inițiale, în cadrul unei acțiuni care are ca obiect aplicarea unei amenzi în baza art. 24 din Legea 554/2004. Reclamantul trebuie să precizeze și să indice în mod expres persoana căreia i se poate aplica o astfel de amendă fără a exista vreun dubiu că există o persoană răspunzătoare în principal și alta în subsidiar așa cum a formulat reclamantul prin precizarea de la termenul din data de (...).
Pe fondul cauzei arată că, reclamantul nu-și poate invoca propria culpă în ceea ce privește necunoașterea persoanei direct răspunzătoare din punctul domniei sale de vedere, cu privire la punerea în executare a hotărârii nr. 1011(...) rămasă irevocabilă, acesta îndreptându-se în mod greșit împotriva pârâtei D. O. M. în calitate de P. al A. N. pentru S. și T. (A.), a A. N. pentru S. și T. (A.), cât și împotriva D. J. pentru S. și T. B..
Singurul în măsură să stabilească procedura de efectuare a plății drepturilor salariale ce rezultă din titlurile executorii, este conform art. 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ordonatorul principal de credite, iar în speța de față calitatea de ordonator principal de credite o are M. E., C., T. și S.
În speța de față, ne regăsim în fața unui abuz de drept pe care îl exercită reclamantul prin promovarea unei astfel de acțiune, în care nu evocă o situație de fapt reală ci una confuză. prin chiar neindicarea în concret a persoanei care s-ar face răspunzătoare de nerespectarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, precizează faptul că A. N. pentru S. și T. (A.), reprezentată de președinte, D. O. M., pârâtă în prezenta cauză, a făcut toate demersurile ce se impuneau, pentru punerea în aplicare a sentinței civile nr. 10 1..03 .20 10 deși, conform prevederilor art. 269 executorie hotărârea.
Pârâta mai solicită să se observe că așa cum reiese din adresele anexate prezentei întâmpinări, pârâta, D. O. M. în calitatea sa de P. al A. a transmis către M. C. T. și S. adresa privind stabilirea procedurii de efectuare a plății titlurilor executorii, de asemenea a formulat prin D. R. U., L. și S. notă de fundamentare privind suplimentarea bugetului D. J. pentru S. și T. B. Năsăud cu suma de 26.074 lei reprezentând diferențele salariale cuvenite domnului C. F. pentru perioada (...)-28.12.201.
În situația în care hotărârea despre care se face vorbire în prezenta cauză ar fi fost investită cu formulă executorie de către reclamant, conform obligațiilor ce-i incumbă reclamantului sau reprezentantului acestuia, conform art. 269 alin. 2 cod proc. civ., procedura de executare privind hotărâri le judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de (...), începe conform prevederile art. 1 din OUG
71/2010 astfel:
- in anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
Mai solicită să se observe că au fost făcute toate demersurile de către aceasta, în calitatea de președinte al A., nefiind vorba despre un refuz de a pune în executare o hotărâre judecătorească, așa cum considera reclamantul și nici de rea-credință din partea vreuneia dintre pârâtele din prezenta cauză.
Cât privește capătul al doilea din cererea de chemare în judecată apreciază că și acesta este tardiv formulat, raportat la dispozițiile art. 132 cod proc. civ. și la termenul când a fost formulat respectiv (...), acesta fiind cel de-al doilea termen acordat în prezenta cauză.
De asemenea reclamantul, C. F., nu face nicio dovadă în privința cuantificării prejudiciului în valoare de 3000 lei, el făcând doar simple afirmații privind faptul că ar fi suferit un prejudiciu de ordin moral.
Din analiza petitului doi din cererea de chemare în judecată, unde reclamantul definește suma de 3000 lei ca reprezentând despăgubiri de întârziere și motivarea expusă prin notele de ședință de la termenul din (...), reiese că reclamantul își modifică poziția procesuală, acesta arătând că de fapt ar fi suferit un prejudiciu prin vătămarea morală la care ar fi fost supus prin nepunerea în executare a hotărârii judecătorești.
Din acest punct de vedere, reclamantul dă dovadă încă o dată de o culpă procesuală, prin care arată că nu cunoaște și nu este în măsură să-și motiveze constant și temeinic pretențiile.
Totodată culpa procesuală constă și în faptul că reclamantul nu a prezentat A. N. pentru S. și T. (A.) un titlu executoriu care să poată fi pus în executare, precum și faptul ca, și-a îndreptata cererea împotriva, M. T. și S., minister ce a fost desființat astfel cum reiese din art. 6 al OUG
115/2009.
În această situație, față de considerațiile expuse, solicită instanței, să constatate culpa procesuală a reclamantului C. F. privind formularea acțiunii de chemare în judecată, să admită excepția tardivei precizări a acțiunii, iar in subsidiar să respingă acțiunea reclamantului C. F. ca netemeinică și nelegală.
Curtea de A. C. a admis acțiunea reclamantului pronunțând sentința civilă nr.458 din 15 sept.2011 care însă a fost casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe prin D. nr.5811 din 2 dec.2011 a I. - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune astfel instanța de recurs a reținut că soluționarea litigiilor în faza punerii în executare a hotărârilor pronunțate în contencios administrativ, prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 este dată în competența instanței de executare, adică instanța care a soluționat fondul litigiului însă legiuitorul a statuat în mod imperativ prin art.25 alin.1 teza a II-a din același act normativ că hotărârea se ia în Cameră de consiliu, de urgență, cu citarea părților. În cauza de față I. a reținut faptul că judecata s-a realizat în ședință publică, prin nesocotirea normei speciale, care are caracter imperativ și derogatoriu de la dreptul comun în materie așa încât hotărârea dată în aceste condiții este lovită de nulitate absolută.
Analizând cererea în rejudecare, cu respectarea deciziei de îndrumare , respectiv prin soluționarea acesteia în cameră de consiliu așa cum a fost precizată și extinsă, Curtea reține următoarele:
În plus, față de cele arătate, în rejudecare reclamantul a formulat note de ședință (f.18-27) prin care a reiterat cele invocate cu ocazia primei judecăți, iar pârâtul M. E. cercetării, T. și S. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În materia executării hotărârilor pronunțate de instanța de contencios administrativ Legea contenciosului are în vedere posibilitatea înfrângerii debitorului obligat să facă ceva conform art. 24 alin. 1 din Legea nr.
554/2004 prin constrângerea la aplicarea unei sancțiuni a amenzii cominatorii și a despăgubirilor pentru întârziere.
Din economia dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 25 din aceeași lege reiese fără tăgadă că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată altcuiva decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prev. la art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004 ori persoanei obligate prin respectiva hotărâre judecătorească.
Este în afara oricărei discuții faptul că acest text legal instituie un mijloc de presiune pus la îndemâna particularului atunci când trebuie să execute o obligație de a face, personală, a administrației. Tocmai de aceea, pentru ca un subiect de drept să poată fi obligat la plata acestei amenzi trebuie, să îndeplinească cumulativ două condiții: să aibă competența (respectiv posibilitatea concretă) de a executa (ori asigura executarea) personal a hotărârii judecătorești irevocabile și respectiv să fie vorba despre o persoană (fizică sau, mai rar, juridică) privată.
În speță, Curtea observă că prin sentința nr. 101 din 3 martie 2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr. în dos. nr. (...), definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului ca urmare a deciziei nr. 5228 din
(...) pronunțată de Î.-S., a fost anulat O. nr. 517 din (...) emis la acea vreme de pârâtul M. T. și S. și a fost obligat acesta din urmă la reintegrarea în funcție a reclamantului și la plata drepturilor salariale începând cu data de
(...) și până la reîncadrarea în funcție.
Prin O. nr. 2456 din (...) emis de pârâta A. N. pentru S. și T. (A.) semnat de pârâta D. O. M. (f. 14) a fost executată sentința mai sus menționată în sensul reintegrării reclamantului în funcția publică de director executiv la D. pentru S. a Jud. B.-Năsăud.
La aceeași dată cu nr. următor al actului, respectiv prin O. nr.
2457/(...) (f. 15), pârâtele anterior menționate emit al doilea ordin prin care reclamantului îi încetează raportul de serviciu din funcția de director executiv ca urmare a desființării serviciului public deconcentrat, respectiv D. pentru S. a Jud. B.-Năsăud, conform OG nr. 1..
Din cele ce precedă, rezultă că pârâtul R. Ș. Z. în calitate de director executiv în funcție al D. J. pentru S. și T. nu are calitatea și capacitatea de drept administrativ de a pune în executarea sentința mai sus evidențiată, această prerogativă revenind pârâtelor A. prin conducătorul acesteia D. O. M..
Și este așa, deoarece prin art. 6 din OUG nr. 115 din 23 decembrie
2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale se înființează M. E., C., T. și S. prin reorganizarea M. E., C.
și I. și prin preluarea activității privind tineretul și sportul și a structurilor specializate în aceste domenii de la M. T. și S., care se desființează.
În acest context, conform art. 16 alin. 2 lit. j) din același act normativ, în cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri se înlocuiesc în mod corespunzător prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, între altele după , după cum urmează: "M. T. și S." cu "M. E., C., T. și S.".
În temeiul acestei Ordonanțe de urgență se adoptă HG nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea M. E., C., T. și S.
Ulterior prin OG nr. 1. privind unele măsuri de reorganizare a activităților de tineret și sport se înființează direcțiile județene pentru sport și tineret, respectiv D. pentru S. și T. a Municipiului B. ca urmare a comasării prin fuziune a direcțiilor pentru tineret județene, respectiv a municipiului B. cu direcțiile pentru sport județene, respectiv a municipiului B., servicii publice deconcentrate ale A. N. pentru S. și T., cu personalitate juridică, finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat iar conform art. 4 alin. 1 din aceeași ordonanță Conducerea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a D. pentru S. și T. a
Municipiului B. este asigurată de un director executiv numit în condițiile legii prin ordin al președintelui A. N. pentru S. și T..
În baza OG nr. 1. se adoptă HG nr. 7. privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a D. pentru S. și T. a Municipiului B. iar conform art. 4 alin. 4-5 din acest act normativ directorii executivi ai direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv al D. pentru S. și T. a Municipiului B. se subordonează președintelui A. N. pentru S. și T.. De asemenea,directorii executivi și, după caz, directorii executivi adjuncți îndeplinesc atribuțiile stabilite prin fișa postului aprobată de către președintele A. N. pentru S. și T..
Din succesiunea de evenimente legislative în materia organizării structurilor administrative din domeniul sportului rezultă că prerogativa executării sentinței pronunțate de Curtea de A. C. nu aparținea pârâtului R. Ș. Z. astfel încât în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 excepția lipsei calității procesuale pasive va fi admisă cu consecința respingerii cererii reclamantului față de acest pârât.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A. invocată prin întâmpinare (f. 171), Curtea reține cu trimitere la considerentele mai sus evidențiate că această autoritate publică este autoritatea publică succesoare în drepturi în urma reorganizării M. T. și S. care este obligată la executarea sentinței.
De altfel, așa cum rezultă din cele ce precedă aceasta a și încercat punerea în executare a sentinței întocmind acte administrative în acest sens.
Mai mult, prin adresa nr. 210/DJCRU/(...) reclamantului i se comunică faptul că sentința va fi pusă în aplicare de această autoritate după ce va rămâne irevocabilă, menționându-se totodată că ANTS va declara recurs împotriva sentinței, recurs care într-adevăr s-a și respins pe fond de către Î.-S. prin decizia nr. 5228/(...).
Față de cele ce preced, se reține fără teama de a greși că ANTS este autoritatea publică care avea și are competența și capacitatea de drept administrativ de a proceda la punerea efectivă în executare a sentinței nr.
101 din 3 martie 2010 a Curții de A. C.
Din această perspectivă excepția lipsei calității procesuale pasive prind-o pe această pârâtă se va respinge ca neîntemeiată.
Aceleași considerente cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive sunt valabile și în ceea ce privește pârâtul M. E., C., T. și S.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii și a precizărilor reclamantului, Curtea remarcă faptul că dincolo de precizarea dispozițiilor art. 132 C.pr.civ. pârâtele nu au invocat care ar fi vătămarea ce li s-ar aduce printr-o astfel de conduită procesuală a reclamantului.
Curtea reține că atragerea pârâtelor s-a făcut nu prin cererea introductivă de instanță ci ulterior prin mai multe precizări orale și scrise care au configurat și completat cadrul procesual al litigiului generat în bună măsură și din configurarea pe alte coordonate a administrării activității de sport atât la nivel național cât și prin structurile deconcentrate.
Or, o atare modificare substanțială de organizare și reorganizare într- o unitate de timp relativ mică nu poate fi imputată reclamantului pentru a-i paraliza demersul judiciar și accesul efectiv la justiție cu atât mai mult cu cât nu s-a evidențiat care ar fi elementele concrete legale și factuale din care ar reieși că conduita sa se află în afara regimului legal așa cum este configurat de dispozițiile art. 129 alin. 1, art. 132 alin. 1 și art. 723
C.pr.civ.
Din această perspectivă, raportat la motivele de fapt și de drept expuse în precedent, se va respinge și excepția tardivității precizării cererii de chemare în judecată invocată de cele două pârâte.
Pe fondul cererii, Curtea reține că cererea reclamantului este întemeiată.
Prin maniera în care pârâtele au pus în executare sentința au golit-o de conținut și au nesocotit dreptul recunoscut în favoarea reclamantului, paralizând efectivitatea dreptului de acces la justiție ce implică în mod necesar și dreptul de a obține executarea silită a hotărârilor unei instanțe, conduită ce nu concordă cu ordinea de drept într-un stat democratic european.
Cele două ordine emise la data de 28 decembrie 2010 de către conducătorul A. nu reprezintă altceva decât un simulacru și o aparență a executării obligațiilor impuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată de instanța de contencios administrativ și deci ignorarea flagrantă a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Curtea remarcă în context faptul că O. nr. 2457 din (...)a fost integral anulat prin sentința nr. 336 din 3 iunie 2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr. (...) (f. 201-204).
Așa cum a arătat Curtea în această sentință, prin emiterea O. nr. 2. autoritatea publică nu a urmărit să pună efectiv în executare sentința civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. și astfel să procedeze la o reîncadrare efectivă a reclamantului în funcția deținută anterior, executarea fiind evident una formală. Mai mult, s-a reținut că prin conduita sa autoritatea a abandonat principiile care trebuie să guverneze decizia administrativă, manifestându-se cu exces de putere.
A. fiind, în situația dată Curtea reține că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 25 din Legea nr. 554/2004 urmând a aplica conducătorului ANTS, respectiv pârâtei D. O. M. amenda în cuantum de
20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de (...) și până la executarea integrală și efectivă a sentinței civile nr. 101 din 3 martie 2010, pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...) definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 5228/(...), pronunțată de S. a Î.
Cât privește cererea de despăgubiri Curtea are în vedere că asupra acestei cereri se poate pronunța și față de autoritatea administrativ debitoare a obligației afirmată ca fiind neexecutată deoarece textul legal nu distinge chiar dacă conducătorul acesteia a fost chemat personal în judecată.
Într-o atare ipoteză persoana de drept public obligată prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu poate fi ținută la despăgubiri pentru întârzierea executării alături de persoana fizică cu atribuții de conducere.
Cu privire la datele speței, Curtea reține că neexecutarea sentinței în termenul de 30 de zile instituit de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu a fost puternic justificată de pârâte.
În primul rând, neexecutarea obligației de reintegrare efectivă în funcția deținută anterior pe motivul că între timp aceasta a fost desființată
și paralizarea eficacității hotărârii judecătorești nu se constituie într-un motiv justificat și obiectiv.
Apoi, în ceea ce privește executarea creanțelor restante la plată cu titlu de salarii și îndemnizații, deși pârâtele au încercat să producă probe din care rezultă efectuarea unor astfel de demersuri , se constată că acestea au fost demarate după intentarea cererii de chemare în judecată și oricum mult după data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței nr. 101/(...).
Din această perspectivă, Curtea reține, aplicând principiile echității, că prejudiciul în sumă de 3.000 lei încercat de reclamant ca urmare a neexecutării sentinței este justificat sens în care în temeiul art. 25 din Legea nr. 554/2004 va obliga pârâtele A. N. pentru S. și T. și D. O. M. să plătească în solidar, reclamantului suma de 3000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii judecătorești.
În ceea ce privește cererea de plată a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul R. Ș. Z., Curtea reține că față de soluția pronunțată reclamantul se află în culpă procesuală, sens în care în temeiul art. 274
C.pr.civ. urmează a fi obligat la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (f. 194).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului R. Ș. Z. și în consecință respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. F. față de acesta.
Respinge excepțiile invocate de pârâții A. N. PENTRU S. ȘI T., M. T. ȘI
S. și D. O. M. - președinte a A. N. PENTRU S. ȘI T.
Admite cererea reclamantului C. F. formulată, precizată și extinsă împotriva pârâților A. N. PENTRU S. ȘI T. și D. O. M. - președinte a
A.N.S.T. și în consecință :
A. pârâtei D. O. M. în calitate de P. a A. N. PENTRU S. ȘI T. amenda în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de (...) și până la executarea efectivă și integrală a sentinței civile nr. 101 din 3 martie 2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) rămasă irevocabilă prin decizia nr.5228/(...) pronunțată de Î.
Obligă pârâtele A. N. PENTRU S. ȘI T. și D. O. M. să plătească în solidar, reclamantului C. F. cu titlu de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii judecătorești sus menționate suma de 3000 lei.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului R. Ș. Z. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2012.
P. GREFIER C. I. M. N. ȚÂR
Red.CI Dact.SzM/8ex. (...)
