Sentința nr. 370/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 370/2012
Ședința publică din data de 16 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții M. L. și M. M. în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P. - C. C. PENTRU S. D., având ca obiect - obligare emitere act administrativ numire expert evaluator.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de la data de (...) reclamanții au depus la dosarul cauzei note de ședință, în două exemplare, însoțite de înscrisuri.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare prin prisma apărărilor relevate de pârâtă prin întâmpinare, raportat la prevederile OUG nr. 4..
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) reclamanții M. L. și M. M. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. au solicitat să se admită prezenta și, drept consecință, prin hotărarea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei ca in termen de maximum 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, dar nu mai devreme de expirarea suspendării de 6 luni, prevăzută prin OUG nr.4 din (...) (respectiv (...)) sa procedeze la:
- numirea unui expert evaluator si transmiterea dosarului nr. 46422/CC la evaluatorul acreditat de către A. în vederea întocmirii raportului de evaluare, lucrare de specialitate care potrivit art. 16 din T. VII al L. nr. 2. stabileste cuantumul măsurilor reparatorii pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire menționat mai sus.
- solutionarea dosarului nr. 46422/CC prin emiterea T. de D. in cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.
În motivare s-a arătat că:
În fapt:
În conformitate cu dispozitiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate În mod abuziv În perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, republicată, si ale a T. VII din L. nr. 2. privind reforma În domeniile proprietății și justiției, Primăria Municipiului C.-N. a emis Dispoziția nr. 846/(...) in favoarea reclamanților, propunând acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren in suprafata de 781 mp, situat în C.-N., str. Fantanele, nr.39.
Urmare a acestui fapt, pârâta avea obligația să soluționeze dosarul de despăgubire înregistrat la S. C. C. pentru stabilirea D. sub nr. 46422/C, încă din anul 2008, adică de peste 3 ani !
Constatand ca pârâta nu si-a indeplinit in termen rezonabil aceasta obligatie legala a formulat memorii repetate adresate parâtei si în final o plângerea prealabilă din data de (...) solicitând soluționarea dosarului și emiterea T. de D.
Prin adresa de raspuns nr. 9414/RG/(...) adica dupa circa 4 ani de pasivitate si tergiversari, pârâta informează cu privire la faptul că dosarul reclamanților de despăgubire nu a fost analizat încă și că urmeză a fi analizat și nici nu a indicat o dată predictibilă când se va întâmpla acest lucru.
Apreciind că această atitudine a pârâtei este contrară prev. art. 6 paragraf
1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si cu cele ale art. 1 alin.1 din Protocolul aditional nr. 1 al CEDO, consideră că se impune admiterea cererii, în formularea petitelor fiind luată în considerare incidența OUG nr. 4..
Pârâta C. C. pentru S. D. a formulat întâmpinare, prin care relevă că în cauză sunt incidente prevederile OUG nr. 4., demersul formulat fiind prematur.
Aceste considerente sunt cu atât mai valabile în cauză cu cât documentația înaintată de entitatea notificată nu este completă, fiind necesară completarea ei, în sensul depunerii unor înscrisuri din care să rezulte dacă, spațiile verzi și parcarea situate pe terenul din str. Fântânele nr. 39, sunt incluse în planul urbanistic aprobat al municipiului C.-N., având în vedere faptul că, în caz contrar, s-ar impune restituirea în natură a acestora.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea excepției prematurității, pe considerentul că validarea acesteia ar echivala cu recunoașterea posibilității autorității de a institui o condiție suspensivă potestativă pură, neexistând nicio garanție că la expirarea termenului de șase luni, pârâta își va aduce la îndeplinire obligația, de bună voie. De asemenea, s-a subliniat că înțeleg să solicite ca instanța să oblige pârâta la îndeplinirea operațiunilor vizate prin cerere, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, dat nu mai devreme de șase luni.
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții M. L. și M. M. au chemat în judecată C. C. pentru S. D. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la numirea unui evaluator și la transmiterea dosarului nr. 46422/CC către acesta, in vederea realizării raportului de evaluare, precum și emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pe baza raportului de evaluare ce va fi realizat in dosarul mai sus amintit.
În susținerea demersului, s-a arătat că printr-o notificare formulată în temeiul L. nr. 10/2001, reclamanții M. L. și M. M. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul amplasat în municipiul C.-N., str. Fântânele nr. 39, județul C..
Prin Dispoziția nr. 846/2008, Primarul municipiului C.-N. a propus acordarea de despăgubiri în condițiile T. VII din L. nr. 2., pentru imobilul teren imposibil de restituit în natură.
Dosarul aferent dispoziției mai sus amintite a fost transmis S.ui C. C., fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 2..
Pârâta nu a contestat faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul reclamanților, fiind înregistrat la S. C. C. sub nr. 46422/CC.
Totodată, s-a arătat că a fost parcursă și etapa analizării acestuia, în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, ocazie cu care s-a constatat că se impune completarea dosarului de despăgubiri cu documente din care să rezulte situația juridică a imobilului (construcție demolată și teren), în suprafață de 781 mp.
În concret, pârâta a apreciat că dosarul mai sus menționat trebuie completat de către entitatea învestită cu soluționarea notificării reclamanților cu înscrisuri din care să rezulte dacă, spațiile verzi și parcarea situate pe terenul din str. Fântânele nr. 39, sunt incluse în planul urbanistic aprobat al municipiului C.-N., având în vedere faptul că, în caz contrar, s-ar impune restituirea în natură a acestuia.
Așa fiind, referitor la etapa evaluării, și implicit etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pârâta a subliniat faptul că acestea sunt condiționate de completarea dosarului cu documente din care să rezulte situatia juridică a imobilului notificat, sens în care S. C. C. pentru S. D. a întreprins demersurile legale necesare, aducând la cunoștința P. municipiului C.-N. necesitatea completării dosarului cu documentele la care a făcut referire.
În subsidiar, trebuie să se țină cont și de necesitatea respectării ordinii de înregistrare a dosarelor, asa cum s-a stabilit prin D. nr.2815/(...) a C. C. pentru
S. D..
Independent însă de aceste apărări, cu privire la care reclamanții au relevat că nu sunt fondate, dat fiind faptul că entitatea notificată a confirmat caracterul complet al dosarului constituit urmare a depunerii cererii de restituire a imobilului, Curtea constată că prevalență trebuie să se dea, independent de situația concretă a fiecărui dosar în parte, susținerilor conform cărora în cauză sunt incidente prevederile OUG nr. 4., demersul formulat fiind prematur.
Pentru a aprecia astfel, Curtea a aluat act de faptul că în cauzele similare celei de față, se poate vorbi de nesolutionarea unei cereri doar daca indeplinirea operatiunilor administrative si emiterea titlului de despagubire nu se realizeza intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciaza de la caz la caz la momentul solutionarii actiunii. Totodata, fiind vorba de o situatie continuă in timp, aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se solutioneaza, respectiv, se apreciază în raport cu legislatia in vigoare la data solutionarii de catre instanță a acțiunii.
Raportat la aceste considerente rezulta ca in speta pe langa prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al L. 2. sunt aplicabile si prevederile adoptate in aceasta materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4. conform carora la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de
6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "R. stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speta chiar daca s-ar putea retine ca la data pronuntarii solutiei de fata a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despagubire obligatia paratei de a emite acest titlu si de a îndeplini operatiunile administrative necesare nu a devenit exigibilă intrucit termenul de indeplinire a obligatiilor prevazute de titlul VII al L. 2. s-a prelungit cu inca 6 luni prin vointa leguitorului exprimata in actul normativ sus mentionat, act normativ care urmareste implementarea hotararii din cauza pilot M. Athanasiu si alții împotriva R. .
Astfel asa cum rezulta din expunerea de motive a acestui act normativ suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despagubire urmareste implementarea hotararii sus mentionate si a fost determinata si de imposibilitatea corelarii momentului epuizarii Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin aceasta suspendare nu s-a urmarit asadar doar amanarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor respectiv emiterea titlurilor de despagubiri ci prin aceasta suspendare s-a urmarit blocarea acestor operatiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislatiei in acest domeniu si pe de alta parte pentru gasirea resurselor financiare necesare platii acestor despagubiri.
In ce priveste gasirea resurselor financiare asa cum rezulta si din nota de fundamentare cit si din expunerea de motive a OUG 4. resursele financiare prevazute de L. 2. cu modificarile ulterioare pentru plata acestor despagubiri nu mai exista in prezent . Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proportie de peste
99%, iar plata in numerar a fost sistată timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare in acest sens. In aceste conditii emiterea titlurilor de despagubire nu ar avea o acoperire fiind necesara gasirea altor resurse financiare care sa asigure plata acestor despagubiri. Pentru plata despagubirilor in numerar ca urmare a suspendarii platii acestora timp de 2 ani prin OUG 6. practica judiciara a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plata apare ca prematura până la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de ratiune aceasta solutie poate fi aplicata si in spete de genul celei de fata pentru emiterea titlului de despagubire ca urmare a adoptarii OUG 4..
Pe de alta parte prin hotararea pronuntata în cauza pilot M. Athanasiu impotriva R. s-a recomandat o reformare a legislatiei in domeniu, atât în privinta despagubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situatia in care legislatia interna prevede o despagubire certa ,sigura si posibil a fi platita .Asa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4. si din expunerea sa de motive in acest interval de timp de 6 luni urmează a fi adoptat un act normativ in acest sens. Si din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despagubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numarului de persoane carora trebuie sa le fie platite despagubirile, persoane aflate in aceeasi situatie cu cea a reclamanților, asupra posibilelor resurse existente in acest sens si a cuantumului acestor despagubiri posibil a fi achitate in mod real asa cum recomanda hotararea CEDO sus mentionata. Stoparea acestor proceduri ar urmari asadar sa asigure tuturor persoanelor indreptatite si deci aflate in aceeasi situatie plata unei despagubiri .
In aceste conditii instanta apreciaza ca nu ar fi posibila in speta admiterea actiunii cu stabilirea indeplinirii obligatiei peste 6 luni, intrucât, asa cum s-a arătat mai sus, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri pana la reformarea legislatiei in domeniu astfel ca o hotarare de admitere ar fi in discordanta cu aceasta intentie exprimata in OUG 4.. Totodata prin instituirea acestui termen de 6 luni obligatiile prevazute de titlul VII al L. 2. in toate ipotezele si implicit dreptul afirmat de catre reclamant ca si conditie de exercitare a actiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv in curs de desfasurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil cit si sub imperiul noului cod civil creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligatiei corelative acestui drept inainte de implinirea termenului.
Raportat la motivele invocate în susținerea cererii, Curtea constată și că este necesar a se stabili și dacă măsura suspendării dispuse prin OUG nr.4. este compatibilă și asimilabilă noțiunii de remediu rapid și eficient și dacă prin instituirea ei exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean sunt respectate. Mai prezintă relevață și dacă dacă este ori nu este îndeplinită cerința existenței unui just echilibru.
Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată și de clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile OUG nr.4..
Art. 6 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa ..... "
Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".
Așa cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983 & 48, seria A nr.70; Slivenko împotriva Letoniei dec.MC nr.48.321/99 & 121, CEDO 2002-II și Jantner).
În schimb, art.1 din Protocolul nr.1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală (fostul rege al Greciei
și alții împotriva Greciei (MC) nr.25.701/94, & 79, CEDO 2000-XII și Iatridis împotriva Greciei (MC) nr.31.107/96, & 58, CEDO 1999-II).
Principiul legalității presupune și existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Beveler împotriva
Italiei (MC) nr.33.202/96, && 109-110, CEDO 2000-I).
În plus, orice ingerință în exercitarea unui drept sau a unei libertăți cunoscute de C. trebuie să urmărească un scop legitim. De asemenea, în cauzele care presupun o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru inacțiunea statului. Principiul „justului echilibru";, inerent însuși art.1 din
Protocolul nr.1, presupune existența unui interes general al comunității.
Curtea a mai stabilit că datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de „. publică";.
În mecanismul de protecție instituit de C., acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile C.i.
În plus, noțiunea „. publică"; este amplă prin natura sa. În mod special, decizia de a adopta legi referitoare la privarea de proprietate sau care prevăd o despăgubire din fonduri publice pentru bunuri expropriate presupune, de obicei, analiza unor chestiuni politice, economice și sociale. Considerând că este normal ca legislatorul să dispună de o largă marjă în politica sa economică și socială, Curtea a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele
„utilității publice";, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește a fi vădit lipsită de temei rezonabil (James și alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie
1986 & 46, seria A nr.98)
Atât atingerea adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la acțiune trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa.
Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski ).
Obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile CEDO, atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate că în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde si fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența CEDO privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul parților și miza procesului pentru cei interesați.
Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
În ceea ce privește necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului, ea se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite,si scopul urmărit.
Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri .
Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a R. a statuat cu valoare de principiu, că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferențe. În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 și
2 din Constituție, prin D. nr. 1/(...) Plenul Curții Constituționale a statuat că
"Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite".
Curtea Europeană a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski).
În raport de aceste considerente instanța apreciază că nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile Ordonanța de U. nr. 4. intrată în vogoare la data soluționării prezentei cereri.
Prin măsura adoptată de executiv în baza OUG nr.4. s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti aceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro PIB-ul R. pentru anul 2009 fiind de
120 de miliarde de euro, suma despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84 de milioane de euro. P. acestor cheltuieli în PIB reprezintă o sarcină excesivă care pune într-un real pericol interesele generale ale colectivității. De aceea instanța a apreciat suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire nu este incompatibilă cu existența unui remediu rapid și eficient, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean fiind respectate.
Curtea europeană a admis, în mod explicit, în cauzele Broniowski și Wolkenberg, că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, &
183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, CEDO
2007-XIV (extrase)…..
În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptățită disproporționate (a se vedea, de exemplu, P. și P. împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, CEDO 2002-VIII)…";.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, pe de o parte, și între stat și populație, pe de altă parte.
Pentru aceste considerente instanța a va aprecia că suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate.
Cât timp procedura administrativă de emitere a titlurilor de despăgubire este suspendată, demersul inițiat de reclamanți este prematur, urmând a fi respins în consecință, cu luarea în considerare și a prev. art. 1,8 și 18 din LCA.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
Admite excepția de prematuritate și în consecință:
Respinge, ca prematur formulată, acțiunea reclamanților M. L. și M. M. ambii cu domiciliul procesual ales la C. grupate de avocați T., P., P., R., respectiv C.-N., C. D., nr. 14-16, C. C. C., sc.A, et.7, ap.2-22, jud.C. împotriva pârâtei C. C. PENTRU S., D. cu sediul în B., C. F., nr.202, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. D. C.
Red.M.B./dact.L.C.C.
5 ex./(...)
