Sentința nr. 372/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 372/2012
Ședința publică din data de 16 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. I. E. SRL în contradictoriu cu pârâta A. F. PENTRU M., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat Pop I. și Pop N., în baza împuternicirii avocațiale nr. 21 aflată la fila 6 din dosar, lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanții reclamantei depun la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Curtea, din oficiu, raportat la prevederile art. 218 al. 2 Cod pr. fiscală, art. 10 al. 1 Legea nr. 554/2004, art. 12 al. 1 și 2 din OUG 196/2005 invocă excepția necompetenței materiale a C. de A. C. în soluționarea prezentei cauze și pune în discuția părților excepția invocată.
Reprezentanții reclamantei apreciază că soluționarea pricinii este de competența prezentei instanțe în considerarea calității pârâtei A. F. pentru M. de organ care aparține administrației centrale, solicitând respingerea excepției și reținerea cauzei spre judecare.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată, iar în subsidiar, în măsura în care se va trece peste excepția necompetenței materiale părțile urmează a fi înștiințate despre noul termen de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de reclamanta
SC M. I. E. SRL în contradictoriu cu pârâta A. F. PENTRU M. s-a solicitat:
- suspendarea deciziei de impunere nr. 400/(...), emisă de A. F. pentru M., prin care a fost obligată la plata sumei de 112.149 lei obligații principale și
172.700 lei obligații accesorii;
- suspendarea, până la soluționarea irevocabilă a contestației înregistrate sub nr. (...), formulată împotriva deciziei nr. 45/(...), a Raportului de I. F. nr.
407/(...) și a D. de impunere nr. 400/(...).
În motivare s-a arătat că:
În perioada (...)-(...) inspectorii Administrației F. pentru M. au efectuat o inspecție fiscală la sediul SC M. I. E. S., iar în urma controlului efectuat, s-a emis
Decizia de impunere nr. 400/(...) prin care a fost obligată la plata sumei totale de
284.850 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare.
Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat contestație la A. F. de M.
și a solicitat anularea acesteia și exonerarea de la plata sumei de 284.850 lei, contestația fiind respinsă, Decizia nr. 45/(...).
Reclamanta a atacat atât decizia 45/(...), cât și decizia de impunere
400/(...), formulând acțiunea înregistrată pe rolul C. de A. C.
Decizia de impunere nr. 400/(...) este nelegală, motiv pentru care, în baza art. 215 alin. 2 Cod fiscal coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004 solicită a se dispune suspendarea acesteia până la solutionarea irevocabilă a contestației înregistrate sub nr. (...).
Arată că, în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare, si anume existenta unui caz temeinic justificat si prevenirea unei pagube iminente.
Pentru motivele dezbătute pe larg în contestație, consideră că în speța de față există suficiente elemente de îndoială. cu privire la legalitatea D. de impunere nr. 400/(...).
S. M. I. E. S. și-a îndeplinit în fiecare an din perioada verificată obiectivul anual de gestionare a anvelopelor uzate prin transferarea responsabilitătii către
Compania de E. si T. A. - C. S. si către S. Ecovalor S. Pe cale de consecintă, societatea reclamantă nu a avut în nici unul din anii verificați obligația de a plăti vreo contribuție pentru anvelope la F. pentru mediu, această obligație existând numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale.
Societatea și-a îndeplinit obiectivul de gestionare a anvelopelor asa cum este prevăzut în HG 170/2004, prin încheierea unui contract cu o societate autorizată, care a preluat și valorificat deșeurile în numele societății reclamante.
Având în vedere aceste aspecte, solicită instanței a observa că reclamanta
și-a îndeplinit obiectivul anual de gestionare a anvelopelor prevăzut de dispozițiile legale, motiv pentru care decizia de impunere nr. 400/(...) a fost emisă în mod nelegal, reclamanta neavând obligația de a achita sumele menționate în aceasta.
Prin urmare, până la soluționarea irevocabilă a contestației înregistrate, consideră că suspendarea executării deciziei de impunere nr. 4..1l.2011 este o soluție preferabilă la acest moment deoarece, în caz contrar, se va pune în executare o decizie care ulterior ar putea fi constatată ca fiind nelegală.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube materiale arată că, potrivit dispozițiilor Legii 554/2004, prin pagubă materială se înțelege un prejudiciu material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a functionării unei societăti.
Solicită suspendarea deciziei de impunere nr. 400/(...) întrucât executarea acesteia i-ar crea prejudicii foarte mari si ar periclita însăsi existenta societătii reclamante.
Susține acest lucru cu faptul că, reclamanta societate are în derulare contracte de credit și contracte de leasing, are de restituit împrumuturile bancare și dobânzile la acestea. T. aceste credite fiind făcute cu scopul de a dezvolta societatea și a lărgi activitatea acesteia.
La acest moment, plata sumei de 284.850 lei, ar crea reclamantei obligatii suplimentare, care s-ar adăuga creditelor pe care reclamanta le are de restituit.
Mai arată că, în conditiile actuale de criză economică, la nivel national, executarea deciziei ar pune în pericol existența societății, generând imposibilitatea de a executa obligatiile la buget.
Prin urmare, consideră că, până când instanța de judecată se va pronunța cu privire la legalitatea sau nelegalitatea deciziei de impunere, se impune suspendarea deciziei menționate pentru a se evita crearea unui prejudiciu ireparabil pentru reclamanta societate.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, în conformitate cu prev. art. 218 alin. 2 C.pr.fiscală și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, care va fi admisă, cu luarea în considerare și a disp. art. 137 alin. 1 și art. 159 indice 1 alin. 2 C.pr.civ., pentru următoarele motive:
În perioada (...)-(...), inspectorii Administrației F. pentru M. au efectuat o inspecție fiscală la sediul S. M. I. E. S., iar în urma controlului efectuat, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 407/(...) s-a emis Decizia de impunere nr. 400/(...), prin care a fost obligată la plata sumei de 284.850 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de pana la 500.000 lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de
500.000 lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Din analiza acestui text legal rezultă că, competența materială de fond, care este de ordine publică, a fost reglementată de lege în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale), respectiv valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale ce face obiectul actului administrativ contestat, pragul stabilit fiind de 500.000 RON.
În consecință, există două tipuri de competență, în funcție de obiectul actului administrativ, iar dacă acesta este un impozit, taxă, ș.a., competența se stabilește după valoare, iar nu după poziționarea organului emitent.
Astfel, chiar dacă actul de impunere a fost emis de către o autoritate publică situată la nivel central, dar litigiul are ca obiect o valoare mai mică de
500.000 RON, competența va aparține tribunalului, iar nu curții de apel.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut și că nu există nici un argument legal pentru a nu încadra taxa de mediu în categoria „taxelor și impozitelor, a contribuțiilor, a datoriilor vamale și a accesoriilor acestora";, în condițiile în care, în opinia instanței, intenția legiuitorului a fost aceea de a stabili o competență valorică pentru toate litigiile în care se contestă sau se cere suspendarea unor acte administrativ-fiscale prin care s-au stabilit sume datorate bugetului general consolidat, independent de denumirea acestora.
În acest sens sunt și prev. art. 1 și 2 din OG nr. 92/2003, raportate la cele ale art. 12 alin. 1 și 2 din OUG nr. 196/2005, care conține dispoziții procedurale
și care sunt de imediată aplicare, Curtea apreciind că nu există nicio justificare rezonabilă pentru scindarea competenței și aplicarea, în cazul taxei de mediu, a altor criterii decât în cazul celorlalte sume care sunt virate în bugetul general.
Văzând și faptul că decizia de impunere a fost întocmită pentru suma totală de 284.850 RON, precum și împrejurarea că instanța stabilită ca fiind competentă pentru a analiza acțiunea de fond este și singura care se poate pronunța și asupra cererii de suspendare, în acord cu prev. art. 14 și 15 din LCA, urmare a admiterii excepției de necompetență materială, competența de soluționare a cererii de suspendare formulate de reclamanta SC M. I. E. SRL, va fi declinată în favoarea Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, văzând și disp. art. 10 alin. 3 din
Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Admite excepția de necompetență materială a C. de A. C. și în consecință: Declină competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC M. I. E. SRL, în favoarea Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
