Sentința nr. 393/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA C.Ă Nr. 393/2012
Ședința data de 30 Mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. C.-N. în contradictoriu cu pârâtul C. N. P. C. D., A. A. P. și F. D. având ca obiect - anulare acte emise de autoritățile de reglementare anulare hotărâre CNCD.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata F. D. prin reprezentant legal d-na V. Eniko, identificată cu CI seria KX nr. 7., lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin serviciul registratură, la data de (...) pârâtul a depus la dosarul cauzei note de ședință, în două exemplare, însoțite de înscrisuri.
Reprezentanta intimatei F. D. depune la dosar întâmpinare, căreia instanța îi comunică un exemplar al notelor de ședință și înscrisurilor depuse de pârâtă.
Curtea pune în discuția părților prezente excepția nelegalei timbrări a demersului formulat, invocată în cuprinsul notelor de ședință.
Reprezentanta intimatei arată că pârâtul și-a îndeplinit obligația de timbrare a demersului formulat, astfel încât se impune respingerea excepției.
Curtea, în urma deliberării, constatând că reclamantul s-a conformat obligației stabilită în sarcina sa de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, conform dovezii aflată la fila 39 din dosar, respinge excepția nelegalei timbrări invocată de pârâtul C. N. P. C. D.
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de pârât , reprezentanta intimatei F. D. solicită admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca fiind tardiv formulată, raportat la actele dosarului și data înregistrării acesteia pe rolul instanței.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității .
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de (...) sub nr.(...) reclamantul municipiul C.-N. în contradictoriu cu C. N. pentru C. D. a solicitat instanței anularea hotărârii nr.441/(...) emisă de C. D. al C. N. pentru C. D. în dosarul nr.145/2011.
În susținerea celor solicitate se arată că cele supuse sesizării C. N. pentru
C. D. nu constituie discriminare. Astfel municipiul C. a implementat în anul 2010 un proiect comunitar care a avut drept finalitate rezolvarea unei probleme sociale vechi, respectiv cea a oferirii unei locuinte câtorva zeci de familii defavorizate.
Practic, situația de la care s-a inițiat demersul era următoarea: de la începutul anilor 2000, pe amplasamentul situat în municipiul C.-N., str. C. f.n., locuiau în 4 imobile, aflate în administrarea P., 18 familii, ale căror raporturi de locațiune au încetat în anul 2004, respectiv în 2009. În jurul acestor familii s-au instalat, în timp, pe domeniul public și privat al municipiului, prin încropirea de adăposturi improvizate, alte câteva zeci de familii, fie rude ale primelor, fie altele.
În ceea ce privește cele 4 imobile în care familiile au locuit inițial cu chirie, acestea s-au dovedit, în urma unei verificări efectuate în anul 2004, ca fiind foarte deteriorate, și au fost declarate de către comisia de verificare ca fiind improprii pentru locuire. Acesta a fost momentul în care municipalitatea a inițiat o evaluare a posibilităților prin care să ia măsuri care să ducă la oferirea altor locuințe, mai potrivite pentru locuire. Raporturile locative nu au mai fost prelungite din acest moment (2004), prin acte adiționale, astfel că, în paralel cu demersurile autorității locale privind reglementarea acestei situații (găsirea unor alternative de locuire), familiile au continuat să locuiască acolo în baza condițiilor prevăzute de C. civil privind relocațiunea tacită. În plus față de aceste 18 familii, evaluarea administrației locale a luat în calcul și existența în imediata vecinătate a celor 4 imobile, alipite de acestea, a ocupanților construcțiilor improvizate în regim abuziv, atât din punct de vedere al ocupării terenului, cât și din punct de vedere urbanistic, de către alte familii/grupuri. Amenajările improvizate nu dispuneau de alimentare cu apă potabilă, sisteme de evacuare a apelor uzate, grupuri sanitare, sisteme de alimentare cu gaze și energie electrică.
După căutări și evaluări îndelungate, motivate de lipsa unui teren în proprietatea publică care să permită dezvoltarea unui proiect de locuire în regim social, dar și de creșterea exorbitantă a prețurilor pe piața imobiliară clujeană, în perioada 2005-2009, una de vârf din punct de vedere al tranzacțiilor imobiliare, în cele din urmă s-a găsit o soluție. Aceasta s-a concretizat prin H. a nr. 1. prin care deliberativul local a aprobat efectuarea demersurilor necesare identificării de deținători de teren în zona P.-Rât, în vederea achiziționării sau efectuării unor schimburi cu terenuri aflate în patrimoniul municipiului. U. identificării unui teren, situat în intravilanul municipiului C.-N., dotat cu utilități necesare locuirii, s-a demarat un proiect de investiții din fonduri publice locale, de "construire de locuințe sociale pentru persoane fără adăpost". Acest proiect a fost finalizat în luna decembrie 2010, moment în care, după o lungă perioadă în care s-a solicitat familiilor de pe str C. răbdare, municipalitatea a fost în măsură să le comunice că pot face cerere pentru a se muta în noile imobile. Repartizarea celor 40 de locuințe construite în 10 module, s-a făcut ținând cont de criteriile de repartizare stabilite și aprobate în unanimitate de către deliberativul local, întrunit în ședință ordinară în data de (...).
Astfel, la momentul lunii decembrie 2010, pe amplasamentul în discuție, a fost identificat un număr de 56 grupuri care se gospodăreau împreună (căsătoriți, rude, uniune consensuală), conform declarațiilor date de către acestea. O parte dintre aceste persoane dețineau documente de rezidență în C.-N., dar o parte nu aveau aceste documente, prin urmare, conform legislației în vigoare, autoritatea locală nu avea dreptul să ofere locuințe de tip social acestora, acest fapt fiind de competența autorităților de domiciliu ale persoanelor.
U. ședinței C. local al municipiului C.-N. din data de (...), executivul a înregistrat cererile înaintate de către ocupanții fără titlu ai domeniului privat din str. C. f.n. în vederea atribuirii de locuințe construite prin P. "C. locuințe sociale pentru persoane fără adăpost din municipiul C.-N.". Alocarea unităților locative a fost materializată prin întocmirea a 40 de contracte de închiriere prin care a fost reglementată situația locativă a celor 18 grupuri/familii care se găseau în raporturi de relocațiune tacită, dar și a altor 22 de familii care ocupau abuziv domeniul privat, selecția acestora fiind efectuată în funcție de grupurile/familiile cu numărul cel mai mare de copii și care, începând din data de 17 decembrie au un acoperiș deasupra capului, o locuință care le oferă șansa la o viață normală.
Din punct de vedere al asistenței sociale, Direcția de A. S. și M. a întreprins acțiuni de consiliere, sprijin și suport prin măsuri specifice (anchete sociale, interviuri) în scopul asigurării accesului la educație și celelalte servicii publice pentru categoriile considerate vulnerabile, astfel:
- au fost identificați 56 de copii de vârstă școlară pentru care se asigură transportul până aproape de unitățile școlare sau, în cazul elevilor de liceu, accesul la mijloacele de transport în comun;
- au fost identificați 27 de adulți cu loc de muncă stabil;
- pentru persoanele care nu au beneficiat de repartiții s-au pus la dispoziție locuri de cazare în unitățile de asistență socială, partenere ale municipalității.
U. instalării în noua locație în baza contractelor de închiriere, locuințele improvizate ilegal de pe str. C. nr. 18 au fost desființate conform prevederilor legale în domeniu.
În ceea ce privește respectarea de către autoritatea publică locală a obligațiilor pe care R. și le-a asumat prin convențiile internaționale cu privire la drepturile omului, consideram ca prin demersurile municipalitatii s-a urmărit tocmai asigurarea respectării tratatelor și convențiilor internaționale.
Astfel, având în vedere cele deja prezentate, in speta nu a fost vorba despre o evacuare forțată, ci de o mutare dintr-o locație în alta, la cerere, care nu încalcă, sub nici o formă, standardele europene și internaționale, precum Pactul
Internațional privind drepturile economice, sociale și culturale și C. E. a D. O., deziderate la care municipalitatea clujeană aderă în totalitate și le susține în întregime.
Or, în condițiile în care persoanele mutate de pe str. C. aveau, fie statut de chiriaș ca urmare a aplicării prevederilor relocațiunii tacite, fie statut de ocupant abuziv al domeniului privat al municipiului - aceasta pe de-o parte, iar pe de altă parte - împrejurarea că autoritatea publică locală a tăcut diligențele necesare asigurării condițiilor de locuit cetățenilor de pe str. C., deși art. 8 din C. E. a D. O. nu obligă autoritățile locale să rezolve problemele locative ale unei persoane (a se vedea cauza Marzari contra Italia, 4 mai 1999, 36448/97), conduce la concluzia că drepturile recunoscute cetățenilor prin C. E. a D. O. nu au fost în nici un fel afectate și nici nu există vreun pericol de a fi afectate.
Cât privește asigurarea unor condiții de locuit adecvate, precizăm că locuințele din noua locație pe care municipalitatea le-a pus la dispoziția persoanelor de pe str. C. asigură confortul acestora, prin aceea că dispun de instalații de apă, de canalizare, energie electrică, instalații și obiecte sanitare, iar autoritatea locală a asigurat gratuit stocul de lemne pentru încălzire.
Ocuparea noilor locuințe și încheierea de contracte de închiriere a creat premisele necesare pentru ca aceste persoane să beneficieze, în mod legal, de un domiciliu stabil în C.-N. Eliberarea cărților de identitate are drept consecință asigurarea respectării drepturilor conferite de C. S. E., ratificată de R. prin L. nr.
7.. Astfel, este facilitat accesul la piața forței de muncă, la formare profesională, la educație, la sistemul de asistență socială și medicală și, nu în ultimul rând, integrarea socială și participarea la viața comunității.
Totodată, specialiștii din cadrul Direcției de A. S. și M. a P. municipiului C.- N. monitorizează nevoile psiho-sociale ale cetățenilor stabiliți la P. Rât, le oferă consiliere și suport, facilitează dezvoltarea responsabilității sociale și comuni tare, monitorizează respectarea drepturilor copilului, în special ale copiilor cu handicap.
În cursul anilor 2008-2011, au fost atribuite solicitanților de etnie rromă aproximativ 42 de locuințe, af1ându-ne insa în imposibilitatea prezentării unui număr exact, întrucât autoritatea locală nu a solicitat astfel de informații solicitanților, repartizarea din punct de vedere procedural neurmărind un astfel de criteriu (apartenenta la etnie). Aceste locuinte, la care am facut referire, fac parte din ansamblul de locuinte "T.-R.-B.", constructia fiind finalizata in cursul anului 2008 iar listele de prioritati pentru repartitie au fost aprobate prin BCL nr.
4., respectiv BCL nr. 2..
In consecință, autoritatea publică locală a asigurat, prin demersurile sale, în deplina respectare a drepturilor omului, soluționarea unei probleme sociale reale, iar aceste demersuri au avut scop și au ca rezultat creșterea standardului de viață a comunității implicate în acest proiect., sens în care nu poate fi vorba de discriminare.
In drept, OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare prevede la definitia discriminării că tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 si trebuie să se refere la persoane aflate în situatii comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenentei lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege.
Tratamentul diferit, potrivit definitiei discriminării, trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de art. 2 alin. 1 si trebuie să se refere la persoane aflate în situatii comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenentei lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege, să fie două situatii comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit datorită unui criteriu.
OG 137/2000 prevede în mod expres care sunt faptele si actele de discriminare, precum si criteriile de discriminare, astfel că în spetă nu se poate retine întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire, restrictie, excludere, preferintă între persoane care se află în situatii comparabile si care are ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoasterii, folosintei sau exercitării, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vietii publice.
Autoritatea retine in cuprinsul deciziei intrunirea conditiilor cumulative pentru calificarea faptei ca fapta discriminatorie, stabilind ca evacuarea comunitatilor de romi si relocarea si izolarea acestora in zona P. Rat, aduce atingere drepturilor acestora, criteriul de discriminare fiind cel al apartenentei la etnia roma.
Aceasta retinere a autoritatii este eronata, in conditiile in care, asa cum s-a precizat de catre reprezentantii municipalitatii in cursul verificarilor, intre familiile mutate se gasesc si trei familii de romani, acest aspect dovedind lipsa existentei criteriului de discriminare constand in apartenenta la o etnie anume.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția anulării ca netimbrate a cererii în contextul în care nu se relevă incidența art.17 din L. nr.146/1997 iar o dovadă a achitării taxei în raport cu art.3 lit.m din același act normativ nu este făcută.
Totodată a invocat pârâtul și excepția tardivității contestației în anulare în considerarea în esență a incidenței art.20 alin.9 și alin.10 din OG nr.137/2000.
Cu privire la fond se arată că raportat la obiectul pricinii fapta a fi discriminare consta grosso modo în evacuarea sau mutarea comunității de romi din str. C. mun. C.-N. în casele modulare din P. Rât, dar și condițiile relocării în apropierea gropii de gunoi și a stației de deșeuri chimice ale orașului.
Din expuneri le comparate ale părților, se reține, sumar, că, de la începutul anilor 2000, pe strada C. din mun. C.-N. au fost alocate locuințe în 4 imobile aflate în administrarea P., incheindu-se în acest sens contracte de locațiune cu mai multe familii de etnie romă (aprox. 18 familii, potrivit susținerilor reclamantului).
Începând cu anii 2004, respectiv 2009, raporturile de locațiune au încetat să mai fie prelungite, prin acte adiționale, însă ocuparea respectivelor locuințe de către familiile de etnie romă a continuat în mod legal, adecvat condițiilor prevăzute de C. C. privind relocațiunea tacită.
În luna decembrie a anului 2010, familiile de etnie romă în cauză au fost mutate (la cerere, potrivit susținerii reclamantului, dar fără a proba acest lucru - obligatoriu anterior adoptării actului dedus judecătii) în 10 .module-imobile de locuit", ce se compun din 40 de "spații de locuit".
Astfel, se reține ca situație de fapt, corelativ actelor și lucrărilor dosarului CNCD ce au fundamentat sub aspect probatoriu hotărârea contestată, mutarea unor familii de romi din anumite imobile, în care locuiau (la data mutării) cu acceptul legii, în condițiilor prevăzute de C. C. privind relocațiunea tacită, în "locuințe de tip social" construite sub forma unor "module", amplasate în zona P. Rât, în apropierea gropii de gunoi și a stației de deșeuri chimice ale orașului. De asemenea, se reține implicit nemulțumirea și opoziția familiilor în cauză cu privire la situația expusă.
În scopul plasării faptei "incriminate" în ipotezele câmpului de incidență a normativelor utilizate, respectiv determinării rezultantei faptei, implicit ca efect
(concretizat sau prezumat) prejudiciant al demnității ori producător al unui mediu degradant, umilitor sau ofensator la adresa comunității rome, socotim că se impune o analiză amplă și obiectivă a speței, într-un cadru socio-juridic interpretativ-e-logico- rațional.
Mecanismul probării întrunirii constituentelor juridice ale discriminării, respectiv deslușirii efectului estimat ca prejudiciant în cauză, sub aspectul tehnic premis precezător, va avea ca obiectiv predeterminat inclusiv identificarea unei eventuale justificări obiective și rezonabile (ca element care, dacă s-ar identifica, ar delatura natura de .fărădelege"" a faptei).
Așadar, identificând existența unui tratament (mutare) care creează aparența unei discriminări ("prezumția de discriminare"), este necesară stabilirea criteriului, ca mobil determinant real (conectiv afectului exteriorizat sau, după caz, interiorizat) în aplicarea tratamentului în cauză. De asemenea, interdependent operațiunii fixate, se impune sistematic căutarea efectului, generat sau estimat, al faptei impricinate.
În raport cu particularitățile speței, apreciează că operațiunea de depistare a mobilului efectiv poate fi corelată cu observarea și analizarea a ceea ce ar putea reprezenta o justificare obiectivă și rezonabilă, de natură a-l dezvinovății pe actualul reclamant.
Ceea ce s-ar putea evidenția în aparență ca împrejurăro de tipologia legizimizării tratamentului imputat, așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii în anulare, ar avea legătură, în esență, cu încetarea raporturilor de locațiune cu familiile de etnie romă în cauză, ca urmare a deteriorării imobilelor care făceau obiectul contractelor de locatiune, iar pe de altă parte cu lipsa unor optiuni de
"locatiune rezonabilă" (lipsa unui teren în proprietatea publică care să permită dezvoltarea unui proiect de locuire în regim social).
Or, pe de o parte, această motivație poate fi privită ca fiind tardivă și, deci, prisoselnică în raport cu temeinicia hotărârii contestate, având în vedere faptul că nu a fost invocată în procedura administrativ-jurisdicțională în cadrul căreia a fost adoptat actul ce face obiectul prezentului control judiciar (actul în cauză nesuportând critici în raport cu ceea ce i s-a tăinuit și, deci, nu a putut fi valorificat a priori adoptării ), iar pe de altă parte este una neveridică și neconformă de facto și de iure, sub următoarele aspecte.
Așa cum s-a arătat anterior, și confirmă reclamantul, familiile de etnie romă în cauză aveau, inițial, statutul de locatari legali ai locuințelor din imobilele aflate pe strada C. din mun. C.-N., începând cu anul 2000 și până în 2004, respectiv 2009, iar ulterior, până la data evacuării/mutării, statutul de locatari a fost reînnoit tacit. ca urmare a ramânerii în folosința locuințelor închiriate, cu acceptul locatorului. în acord cul dispozițiile C.ui C. privind relocațiunea tacită.
Ca atare, nu poate fi acceptată eventuala teză indusă de reclamant, în sensul că familiile respective nu ar mai fi locuit cu forme legale, motiv care ar fi impus de plana evacuarea acestora. Împrejurarea că, alături de familiile care locuiau legal în respectivele imobile, locuiau abuziv alte persoane pe spațiul administrației locale, nu poate ti reținută ca justificată rezonabil și obiectiv pentru adoptarea unei măsuri de "evacuare colectivă", care să-i afecteze inclusiv pe locatarii cu statut legal până în acel moment. Administrația locală, în calitate de locator, avea obligația de a-i identifica pe locatarii abuzivi și, eventual, de a aplica măsura de evacuare exclusiv asupra acestora.
Pe de altă parte, motivul deteriorării imobilelor care făceau obiectul contractelor de locațiune nu este dovedit, fapt pentru care nu poate fi apreciat ca fiind util cauzei (a fortiori reținând invocarea sa exclusiv "post administrativ- jurisdicțională"), Mai mult decât atât, acest motiv nu este confirmat de către reprezentanții entității reclamante prin informațiile furnizate în cadrul lucrărilor de investigare a cazului, care au generat soluția pronunțată prin actul contestat.
În acest sens, invederează că respectivii au informat, relevant cauzei în sensul identificării unei eventuale justificări, cu privire la faptul că P. a dorit construirea unui bloc de locuinte sociale pe strada C., scop în care a dorit identificarea unei locații unde să poată fi mutate persoanele care domiciliau la acel moment pe strada C. La momentul identificării terenului necesar locuitorii din zona în care urmau a fi mutati etnicii romi și o serie de ONG-uri s-au opus acestei măsuri, iar administratia locală a renunțat la proiect. În anul 2009, ca urmare a retrocedării terenului (sau acordării în folosintă gratuită, căci nu s-a elucidat acest aspect) din strada C. către Biserica Ortodoxă, nu au mai fost prelungite contractele de închiriere ale locuitorilor de pe strada C., aceștia fiind "tolerați" în imobilele ocupate până la momentul găsirii unei soluții de eliberare a terenului.
În această lumină, este categoric răsturnată afirmați a reclamantului în sensul că ar fi lipsit alternativa cu privire la o așa-zisă locațiune rezonabilă, anume un teren în proprietatea publică care să permită dezvoltarea unui proiect de locuire în regim social.
Așa cum rezultă din cele expuse anterior, una din optiuni o reprezenta însăși zona din "str. C.", dovadă că se și optase anterior pentru această variantă, iar alta terenul unde urmau a fi mutati etnicii romi, fată de care s-au opus locuitorii din zonă și o serie de ONG-uri", astfel cum susțineau reprezentantii actualului reclamant (sustineri în raport cu care s-a analizat speta de către C. și s-a pronuntat hotărârea contestată).
Astfel, administrația locală avea alternative, deținând în administrare publică terenul apreciat ca fiind rezonabil și convenabil pentru construirea unor locuințe sociale.
Însă, administrația locală a găsit prielnic să uziteze varianta unui schimb de teren, renunțând la unul aflat în proprietate publică (pe care-I putem prezuma ca fiind unul "decent" pentru dezvoltarea unei construcții sociale, per a comparatio, atât timp cât nu s-a demonstrat contrariul), în favoarea altuia aflat în proprietatea firmei de salubritate a orașului, situat chiar lângă groapa de gunoi a orașului.
Această comportare socială denotă dezinteres, ba chiar estimându-se o conduită maia fide, din partea administrație locale cu privire la grupul etnic din zonă, în esență un grup vulnerabil social, care, in genere, se confruntă cu probleme de respingere și marginalizare, probleme de integrare socială cauzate de poziția de inegalitate socială a acestei categorii defavorizate în raport cu majoritatea.
Nu poate fi defel admisă ca pertinentă justificarea cu privire la opoziția anumitor locuitori, acest aspect purtând valoare anodină în raport cu misiunea autorității locale de a administra într-un mod imparțial, echilibrat și obiectiv problemele comunității.
Dimpotrivă, comportarea aprobatoare a actualului reclamant fată de opozitia anumitor locuitori cu privire la construirea unor locuinte sociale în zona respectivă, îl recomandă pe acesta ca pe un veritabil proteguitor și exponent al acelor cetăteni ai municipiului care manifestă o atitudine ostilă și degradantă fată de membrii etniei, percepându-i generalizat ca fiind o sursă de pericol pentru siguranta lor, respectiv pentru ordinea și liniștea publică.
De asemenea, concomitent, maniera aprobativă în cauză a entității reclamante, ar evidentia, lata sensu, lipsa de exigentă și rigoare în conduita și exercitiul administrării nepărtinitoare a serviciilor publice în corelatie cu respectarea și garantarea principiului egalitătii în drepturi și al nediscriminării, astfel de manifestări, prin autoritatea oficialitătii, putând per se alimenta și întretine prejudecăti determinative în formarea și dezvoltarea în rândul colectivitătii a unor stereotipuri cu un caracter vădit discriminatoriu.
U. în condițiile art.16 din L. nr.554/2004 reclamantul a extins acțiunea în contradictoriu cu entitățile petiției vizând discriminarea respectiv A. A. P. C.-N., F. D. C.-N.
Prin întâmpinarea formulată F. D. C.-N. a solicitat respingerea acțiunii extinse în considerarea că sancțiunea a fost aplicată de autoritatea abilitată iar reclamantă este vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționată prin actul contestat.
Față de cele invocate la data de (...) după punerea în discuție Curtea a respins excepția nelegalei timbrări în considerarea că la dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare datorate în temeiul art.3 lit.m din L. nr.146/1997 și a timbrului judiciar în baza OG nr.35/2002.
La aceeași dată (...) în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art20 alin. 9 din OG 137/2000 curtea a pus în discuție excepția tardivității apreciată ca întemeiată.
În acest sens se reține că actul normativ special în contextul căruia a fost emisă hotărârea atacată respectiv OG nr.137/2000 prin art.20 alin.9 prevede că hotărârea colegiului poate fi atacată la instanța de contencios administrativ potrivit legii iar prin alin.10 se prevede că hotărârile emise potrivit prevederilor alin.2 și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie titlu executoriu.
Potrivit art.6 din L. contenciosului administrativ L. nr.554/2004 actul administrativ jurisdicțional poate fi atacat direct la instanța de contencios în termen de 15 zile de la comunicare.
Reiese din normele enunțate că hotărârea colegiului este supusă controlului judecătoresc în termen de 15 zile de la comunicare.
Cu alte cuvinte acțiunea în anulare a actelor emise în temeiul dispozițiilor speciale - acte administrativ jurisdicționale - se formulează la instanța de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicarea actului/hotărârii colegiului.
Că este așa rezultă implicit din interpretarea dată de instanța de contencios constituțional actelor emise în temeiul OG nr.137/2000 - dec.997/2008, dec.1069/2008 și jurisprudența I.C.C.J - dec.1939/(...) - baza date vizând temeiul formulării acțiunii.
În cauză actele dosarului respectiv borderou atestă că hotărârea atacată a fost comunicată la data de (...) (f.44) acest aspect nefiind contestat de reclamant.
Mai atestă actele că ulterior acestei date în contextul unui demers anulat reclamantul a promovat acțiune la data de (...).
Se observă așadar că raportat la data comunicării ianuarie 2012 și data promovării demersului 8 martie 2012 termenul ne 15 zile (de la comunicare instituit de norma mai sus enunțată) este depășit.
Așadar excepția se vădește fondată și urmează a fi admisă cu consecința respingerii ca tardive a acțiunii formulate.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca tardivă acțiunea formulată și extinsă de reclamantul M. C.-N. în contradictoriu cu pârâții C. N. P. C. D., A. A. P. și F. D. C.-N.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
