Sentința nr. 543/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 543/2012
Ședința { F. publică} de la 07 S. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul POP A. în contradictoriu cu pârâții U. S. H., M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect obligația de a face eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă și a foii matricole.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. I. în reprezentarea intereselor reclamantului, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este insuficient timbrată, lipsind o diferență de taxă judiciară de timbru de 16 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei.
Se mai învederează faptul că la data de 1 august 202 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de chemare în garanție a M. E., C., T. și S., iar la data de
10 august 2012 s-a înregistrat întâmpinare, prin care se invocă excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei de obiect și excepția lipsei calității procesuale pasive a M..
Reprezentanta reclamantului depune la dosar chitanța care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru de 16 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,60 lei, constatându-se astfel că acțiunea este legal timbrată.
Curtea, din oficiu, în considerarea prevederilor art. 1591 alin 4, art. 2 și 3
C.pr.civ., art. 10 alin 1 din L. nr. 554/2004, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de A. C., apreciind că această excepție primează față de celelalte incidente procedurale invocate de părți.
Reprezentanta reclamantului lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a
Curții de A. C.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de reclamantul POP A. în contradictoriu cu pârâții U. "S. H." B. și M. E., C., T. ȘI S., a solicitat obligarea pârâtei USH la eliberarea către reclamant a diplomei de licența, a suplimentului de diplomă (foaia matricolă), a diplomelor de absolvire a cursurilor DPPD, a diplomelor de competență lingvistică; obligarea pârâtului M. la desemnarea unității de specialitate producătoare, la punerea la dispoziția pârâtei USH a tipizatului de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantului a actelor de studii, la a-i recunoaște titlul de licențiat, la vizarea recunoașterii și echivalării actului de studii, cu aplicarea unei penalități de 100 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că:
Reclamantul a absolvit Ciclul 1 - studii universitare de licență (sistem Bologna) - la F. de Ș. J. și A. din Brașov, Specializarea Administrație P.ă, din cadrul Universității "S. H." , - promoția 2009, iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de licență.
Aspectul este recunoscut de pârâtă, care i-a eliberat, în dovedirea celor de mai sus, Adeverința nr. 4671/(...), anexată în copie.
Potrivit art. 38 alin. 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin O. M. nr. 2., după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
Potrivit art. 2, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titlurile sau calitățile dobândite, și care conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile ce decurg din L. nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, (la acea dată), sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt, potrivit legii, anexe la actele de studii.
Potrivit art. 5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează În termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
Potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.
In cauză nu se poate contesta faptul că reclamantul a absolvit o specializare la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă avea autorizare sau acreditare provizorie, astfel că refuzul eliberării actului solicitat este unul nejustificat.
În ceea ce privește pârâtul de rând II, s-a relevat că introducerea acestuia în cauză s-a făcut în acord cu prev. art. 16 indice 1 din LCA, dat fiind faptul că nu se cunoaște dacă și acesta poartă sau nu o răspundere față de situația creată, astfel încât nu este justificată formularea unor pretenții directe față de acesta.
Cu privire la excepția de necompetență materială invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:
Conforma art.3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, C. de apel judeca. in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale.
Prin prezenta cerere, reclamantul POP A., în contradictoriu cu pârâții U. "S. H." B. și M. E., C., T. ȘI S., a solicitat obligarea pârâtei USH la eliberarea către reclamant a diplomei de licența, a suplimentului de diplomă (foaia matricolă), a diplomelor de absolvire a cursurilor DPPD, a diplomelor de competență lingvistică; obligarea pârâtului M. la desemnarea unității de specialitate producătoare, la punerea la dispoziția pârâtei USH a tipizatului de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantului a actelor de studii, la a-i recunoaște titlul de licențiat, precum și la vizarea recunoașterii și echivalării actului de studii.
Curtea de A. C. a considerat că nu este competentă să soluționeze acțiunea în primă instanță, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin L. 4. (art.1) U. "S. H." din B. s-a înființat ca instituție de învățământ superior, fiind o persoana juridică de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ. U. S. H. are sediul în municipiul B.
Î. superior este organizat în universități sau instituții echivalente denumite, academii, institute, școli, conservatoare și altele asemenea. Universitățile pot fi publice sau private. Ele sunt persoane juridice de interes public, au caracter non- profit, sunt nepolitice și promovează învățământul și cercetarea ca bunuri publice. Pentru organizarea și funcționarea activităților de predare, învățare și cercetare, orice instituție de învățământ superior poate include următoarele componente: facultăți, departamente și catedre pentru organizarea predării și a învățării; institute, centre sau laboratoare pentru organizarea cercetării; unități de proiectare, centre de consultanță, etc. Componentele menționate sunt
organizate de către fiecare instituție de învățământ superio r, în mod distinct și autonom, astfel înc ât instituția să -și r ealizeze misiunea, s ă asigure criteriile și standardele de calitate și să gestioneze în mod eficient activitățile de predare, învățare, cercetare, producție sau transfer cognitiv și tehnologic. Organizarea și funcționarea componentelor universității menționate sunt decise de către Senatul
U.
Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățământului superior prin intermediul P., G., M. E., C. și I. și A. R. de A. a C. în Î. S.(ARACIS).
Pentru exercitarea atribuțiilor sale, M. E., C. și I. constituie registre de experți și se sprijină pe organisme specializate, la nivel național, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional și moral: C. N. de S. și P. a Î. S., C. N. de A. a T., D. și C. U., C. N. al C. Ș. din Î. S., C. N. de F. a Î. S., C. N. al B. U., C. N. pentru Calificări U. și C. de E. U..
In conformitate cu regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior, aprobat prin ordinul n. 2. publicat în M Of Partea I nr. 716 din (...), instituțiile de învățământ superior de stat sau particulare, acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu potrivit legii au obligația sa completeze si sa elibereze actele de studii. In temeiul art. 5 alin 2 " Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție."In temeiul art. 11 din același act normativ activitatea de completare a formularelor actelor de studii - referitoare la studii parțiale sau complete - se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea, prin ordin al ministrului, a titlului științific de doctor - în cazul diplomelor de doctor. Un act de studii dintr- un carnet cu matcă (cotor) și matca în cauză sunt completate identic, matca rămânând în arhiva instituției cu termen permanent. De asemenea in conformitate cu art. 20 din Ord. 2. titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.";
În speță, reclamantul solicită, în esență, amendarea refuzului nejustificat al pârâtei de a emite actele de studii care să ateste că are calitatea de licențiat în științe administrative, în cadrul Facultății de Ș. J. și A. din Brașov, Specializarea administrație publică, - promoția 2009.
Curtea apreciază însă că acest refuz invocat de către reclamant nu emană de la autoritate publică centrală. U. S. H. ca instituție de învățământ superior este o persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Ea este unul din furnizorii de educație care contribuie la realizarea planului național de învățământ, împrejurarea că sediul acestei instituții se află în municipiul B., neavând relevanță.
Fără doar și poate că U. S. H. este o autoritate publică în înțelesul definit de art.2 din L. contenciosului administrativ însă, nu este o autoritate publică centrală. Ca și persoană juridică de drept privat și de utilitate publică în același timp, își are sediul în B., dar în același timp, are facultăți și centre de pregătire în mai multe localități din țară.
Multitudinea acestor centre de pregătire în diverse specializări și programe de studii, nu reprezintă altceva decât baza tehnico-materială, infrastructura pe baza căreia este acreditată să funcționeze.
Teritorialitatea sediului nu poate însă să îi confere calitatea de autoritate publică centrală.
După aceleași principii funcționează și restul furnizorilor de învățământ superior care își au sediul în alte localități decât B. și a căror infrastructură se regăsește în mai multe localități din țară.
În privința acestora există o jurisprudență constantă care le recunoaște statutul de autoritate publică, fără validarea statutului acestora de autorități publice centrale.
U. nu are o competență teritorială bine delimitată. Ca organ administrativ nu își exercită atribuțiile într-un cadru teritorial bine determinat, ea nu are arondat un anumit teritoriu. Dimpotrivă diplomele universitare își produc efectele oriunde. Exercitarea atribuțiilor sale nu este limitată la o parte a teritoriului statului.
A susține că o universitate este un organ central este însă exagerat.
Organele cu competență centrală(națională, statală) sunt acele autorități administrative care fără excepție își exercită competența la nivelul întregului teritoriu al statului.
Nu toate autoritățile care își desfășoară activitatea în Municipiul B. sunt organe centrale.
Aceste alegații nu pot fi contrazise nici de împrejurarea că reclamantul a înțeles să cheme în judecată și pârâtul M., deoarece Curtea constată că petitul principal este reprezentat de pretențiile invocate în contradictoriu cu U. S. H., în contextul în care, prin introducerea actiunii, reclamantul urmărește, în esență, să obțină obligarea unei autorități care nu este organ central la eliberarea unui anumit act.
Independent de rolul pe care ministerul l-a jucat în acest scenariu care a dus la promovarea cererii, petitul principal nu poate fi decât cel formulat în contradictoriu cu universitatea, orice alte pretenții neputând fi calificate decât ca fiind accesorii.
Așa fiind, acest petit intră sub incidența disp. art. 17 C.pr.civ., în temeiul cărora sunt permise derogări chiar și de la normele de competență absolută, în acest sens pronunțându-se și doctrina (M. Tăbârcă - Drept procesual civil, vol. I, f. 285).
În plus, chiar reclamantul a arătat în cerere că nu poate avea, la acest moment, o altă poziție față de acest pârât, apreciind că introducerea lui în cauză este justificată prin prisma prev. art. 16 indice 1 din LCA, text legal în baza căruia nu pot fi însă admise derogări de la normele de competență de ordine publică.
Prin urmare, instanța competentă material să soluționeze acțiunea promovată de către reclamantă este Tribunalul Bistrița Năsăud, desemnat în baza prev. art. 10 alin. 3 din LCA, și nu Curtea de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul POP A. în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
