Sentința nr. 626/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR.626/2012
Ședința ta de 27 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: M. V.-G.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. R., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic D.L nr. 1. pretentii
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reclamanta T. R., lipsă fiind pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, la instanța de fond. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare.
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale, raportat la dispozițiile art. 8 din L.a nr. 554/2004.
Reclamanta lasă excepția la aprecierea instanței și precizează că există două Decizii care îi stabilesc drepturile în sensul că este beneficiară a drepturilor prevăzute de art.4 alin.1 și 2 din DL.1.. Arată că s-a adresat instanței de contencios administrativ ca urmare a faptului că a solicitat obligarea unei autorități publice centrale la plata unor despăgubiri materiale.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de reclamanta T. R., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE s-a solicitat constatarea si realizarea drepturilor in valoare de 518.400 lei, prevazute de DL 1., pe perioada (...)-(...).
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că, prin D. nr. 2. in dos. (...) si nr.
3. in dos. (...) a CA C. s-a constatat că este beneficiara ca titular al drepturilor prevazute de aI. 1 si 2 al art. 4 din DL 1., din (...).
Situatia s-a datorat faptului ca, in apr. 1950 cand era data spre adoptie unei familii cu domiciliul in B. str. Pantelimon nr.l , acestora le-au fost nationalizate cele 4 apartamente prin D. 92 si au fost stramutati in com Lovrin judetul Timis. Dupa incetarea domiciliului obligatoriu in (...), familia a apreciat ca nu este in interesul copilului continuarea actelor de adoptie si reclamanta a fost redata familiei biologice. Ca urmare, la decesul celor doi potentiali parinti adoptivi in 1975, reclamanta nu a ramas cu nici un fel de acte de stare civila ale acestora prin care sa poată demonstra dupa 1990 nationalizarea si stramutarea, singura modalitate de a beneficia de prevederile legale in materie, ramanand declaratiile notariale ale doi martori ( foarte batrani si care au fost dificil de gasit )si actele eliberate de scoala unde a absolvit primele patru clase primare.
Aceasta fiind situatia de fapt, desi a incercat sa obtină acte de la unele institutii ale statului inca din 1991, ( institutii care a considerat reclamanta ca ar trebui sa detina informatii care sa o ajute ), conform dovezilor anexate, acestea si- au declinat competenta.
Dupa desecretizarea unor acte si dosare din arhiva fostei Securitati in
2008, au aparut mai multe documente pe internet ( "studiul" Consiliului
Securitati Stautlui din dec. 1967,D. 92/1950 cu lista celor carora li s-au nationalizat imobilele si probabil multe altele) care intr-un tarziu au dus la obtinerea deciziilor de mai sus, a caror aplicabilitate a fost dispusa incepand cu (...).
Comparativ cu alti beneficiari ai DL 1., consideră ca a fost impiedicata in obtinerea informatiilor si dovezilor de care a avut nevoie ( prin lipsa accesului la informațiile tinute secrete pana in 2008 ), pentru ca instantele sa ajunga la concluziile materializate prin hotararile si deciziile specificate la al.l.
De asemenea, apreciază ca prin neacordarea drepturilor prevazute de aceasta reglementare ( de care s-a dovedit ca trebuia sa beneficieze intr-un termen rezonabil de la aparitia lui in apr. 1990 ), este discriminata in raport cu celelelate persoane care au suferit masuri administrative similare si care si-au realizat drepturile imediat dupa aparitia DL/1990.
Mai arat ca oricum, reparatia este partiala, deoarece nu a beneficiat in tot acest timp de scutirile de impozite, de biletele gratuite ( de tratament si CFR ); si mai ales, datorează regimului comunist faptul ca a ramas fara dreptul de a revendica in calitate de unic mostenitor imobilele din B. ( care au intrat in patrimoniul ICRAL Foisor ).
Pentru ca de aceste prejudicii se face vinovat Statul Roman, solicită instantei ca in baza articolelor 52-53 din Constitutia Romaniei si a CEDO la care R. este parte, sa constate dreptul si sa oblige Ministendui F. la plata despagubirilor solicitate, in cuantum de 518.400 lei, pentru perioada (...)-(...) ( data de la care intra in vigoare deciziile CJP BN ).
Pârâtul M. F. P. a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea actiunii, în principal ca urmare a admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, în subsidiar, ca urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate (fila
10).
Reclamanta T. R. a formulat concluzii scrise (filele 13-14).
În ședința publică din (...) s-a pus în discuție, întemeiat pe dispozițiile art. 137 C.pr.civ. raportat la art. 8 din L.a nr. 554/2004 excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. în soluționarea prezentei cauze, excepție pe care a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta T. R. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor
Publice, la plata sumei de 518.400 lei.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că, prin D. civile nr. 2. și nr. 3. pronunțate de Curtea de A. C. s-a constatat că este beneficiară drepturilor prevăzute de D.-L. nr. 1., începând cu data de (...).
Consideră reclamanta că ar fi trebuit să beneficieze de aceste drepturi încă din (...), dar acest lucru nu a fost posibil din culpa autorităților care au refuzat să îi pună la dispoziție documentele necesare.
Reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 52-53 din
Constituția României.
Textele legale invocate de reclamantă reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, respectiv restrângerea exercițiului unor drepturi sau unor libertăți.
Obiectul acțiunii în contencios administrativ este reglementat prin dispozițiile art. 8 din L.a nr. 554/2004, potrivit cărora, persoana vătămată într- un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale; de asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 și 2 din L.a nr. 554/2004, când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere, în același timp, și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, urmând ca cererile să fie adresate instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de 1 an prevăzut la art. 11 alin. 2.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că cererea reclamantei ar putea fi, eventual, întemeiată pe dispozițiile art. 19 din L.a nr.
554/2004, în condițiile în care se solicită obligarea pârâtului la plata unor daune materiale și nu pe dispozițiile art. 8.
Dar, din textul art. 19 din L.a nr. 554/2004, rezultă că cererea în despăgubiri întemeiată pe aceste dispoziții legale este condiționată de soluționarea unei acțiuni anterioare în contencios administrativ, formulată în temeiul art. 1 din lege.
Din acest motiv, o cerere prin care se solicită obligarea unei autorități publice la plata de despăgubiri materiale, astfel cum este cazul de față, chiar întemeiată pe dispozițiile art. 19, dar care nu este precedată și în legătură cu o acțiune în contencios administrativ formulată și soluționată în temeiul art. 1 din lege, are un obiect pur patrimonial și este de competența instanțelor de drept comun.
În acest context, Curtea observă că cererea reclamantei nu este precedată de o acțiune în contencios administrativ formulată și soluționată în temeiul art. 1 din L.a nr. 554/2004, ci este în legătură cu o eventuală culpă a autorității publice care a determinat acordarea drepturilor prevăzute de dispozițiile D.-L. nr.
1. doar din 2008 și nu începând cu anul 1990, așa cum consideră aceasta că ar fi fost îndreptățită, fiind incidente dispozițiile art. 998-999 cod civil în vigoare în perioada evocată.
D. pronunțat de Curtea de A. C. prin care s-a stabilit calitatea reclamantei de beneficiară a D.-L. nr. 1. nu au relevanță în calificarea acțiunii ca fiind de contencios administrativ, întrucât pretențiile solicitate sunt independente de aceste hotărâri și determinate de o conduită culpabilă a autorităților statului, fără a avea legătură cu vreun act administrativ.
Prin urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 19 din L.a nr. 554/2004, ci cele ale art. 998-999 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală, competența de soluționare a prezentei cereri aparține instanței de drept comun, și nu instanței de contencios administrativ.
În consecință, având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul prevederilor art. 158 C.proc.civ. raportat la art. 19 din L.a nr. 554/2004, art. 1 pct. 1, art. 5 din C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea T.ui C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta T. R. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la Tribunalul Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. D. M. V.-G.
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
