Sentința nr. 666/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR.666/2012
Ședința publică din data de 9 octombrie 2012
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR : S. L. RUS GREFIER : M. V.-G.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta SC S. EH K. SRL, în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M., având ca obiect anulare act administrativ- D. de impunere nr.70 din (...).
La apelul nominal făcut în ședința , se prezintă reprezentantul reclamantei SC S. EH K. SRL, avocat T. G. F. din Baroul Cluj, lipsă fiind pârâta A. F. P. M.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată.
Cauza a fost amânată la cererea reprezentantului reclamantei, în vederea studierii întâmpinării, precum și pentru comunicarea pârâtei tabelul ce cuprinde situația facturilor în perioada ianuarie 2006-decembrie 2010.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului reclamantei SC S. EH K. SRL, avocat T. G. F. cu privire la excepția de necompetență materială a
Curții de A. C., invocată de pârâtă.
Reprezentantul reclamantei SC S. EH K. SRL, avocat T. G. F., raportat la dispozițiile art.10 Cod pr. fiscală și la valoarea de impunere, solicită admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..
C U R T E A :
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 iunie 2012, reclamanta S. S. EH K. S. C.-N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. M., a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 70 din (...) emisa de către intimată prin care a fost respinsa contestația sa împotriva Deciziei de impunere 405/(...) si a R.ui de inspecție fiscala nr. 412/(...) anexa la decizia de impunere și admiterea contestației, cu consecința anulării în parte a Deciziei de impunere 405/(...) si a R.ui de inspecție fiscala nr. 412/(...) anexa la decizia de impunere, emise de către A. F. pentru M. - Directia Venituri în ceea ce privește obligațiile de plata stabilite în sarcina reclamantei în temeiul arte 9 alin. 1, lit. d) din O. nr. 196/2005, pentru motive de nelegalitate, precum si cu exonerarea de plata obligațiilor fiscale reținute în cuprinsul acestora, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin D. de impunere
405/(...) si R. de inspecție fiscala nr. 412/(...) anexa la decizia de impunere, s-au stabilit in sarcina sa doua categorii de obligații fiscale suplimentare:
- suma de 104.076,82 lei debit principal datorat în temeiul art. 9 alin.
1, lit. d) din OUG nr. 196/2005 + dobânda penalizatoare în cuantum de
49.844,85 lei (pana la data de (...)) + penalități de întârziere în cuantum de
15.611,52 lei (pana la data de (...));
- suma de 28 lei debit principal datorat in temeiul arte 9 alin. 1, lit. b) din OUG nr. 196/2005+ dobânda penalizatoare în cuantum de 34,17 lei
(pana la data de (...)) + penalități de întârziere în cuantum de 4,2 lei (pana la data de (...)).
In motivarea deciziei s-a reținut, pentru prima categorie de creanța, faptul că în perioada (...)-(...), în calitate de importatori de mărfuri ambalate, reclamanta a calculat, declarat si plătit taxe în cuantum mai mic decât cel real pentru diferența dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje prevăzute în legislația în vigoare si cantitățile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie.
Prin contestația din (...) formulată împotriva celor două acte administrativ-fiscale, reclamanta a solicitat anularea în parte a celor două acte administrativ-fiscale, în ceea ce privește obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, în temeiul art. 9 alin. 1, lit. d) din OUG nr. 196/2005, însă prin D. nr. 70 din (...), intimata a respins-o ca neîntemeiată.
A precizat reclamanta că prin contestația formulată a atacat doar impunerea stabilită în sarcina sa pe temeiul art. 9 lit. d) din OUG nr.
196/2005, pentru motive de nelegalitate, respectiv faptul că impunerea încalcă principiul evitării dublei impuneri internaționale,cel al liberei circulații a mărfurilor în interiorul UE si cel al eliminării oricăror taxe vamale ori cu efect echivalent între tarile membre ale UE, principii prev. de art. 3, 9,
10 si art. 220 din Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana, în forma în vigoare până la data de (...), respectiv de art. 28, 29 si 30 din Tratatul privind funcționarea Ununii Europene, în vigoare din (...).
După cum rezulta din R. de inspecție fiscala si D. de impunere atacate, organul de control a stabilit impunerea în sarcina reclamantei pentru cantitățile de ambalaje ale produselor pe care le-a introdus în tară în perioada (...)-(...).
În opinia reclamantei impunerea este însă nelegală întrucât nu a avut în vedere împrejurarea că produsele ambalate au fost importate de către reclamantă, în integralitatea lor, din țări ale U.E., iar nu din tări terțe, regimul fiscal al ambalajelor produselor importate din tări ale U.E. si cel al ambalajelor produselor importate din tari terțe, fiind complet diferit, în sensul ca, prima categorie de ambalaje nu pot fi supuse niciunui fel de taxe, pe când cea de-a doua categorie sunt supuse, în mod obligatoriu, perceperii drepturilor vamale de import, stabilite prin legislația internă armonizată în acord cu legislația comunitară.
Cum prevederi Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeană primează în raport cu legislația internă, astfel că interpretarea si aplicarea prevederilor HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje si ale Legii nr. 73/2000 privind F. pentru mediu, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie făcută în acord cu prevederile din tratate.
Văzând si prevederile Directivei nr. 94/62/CE a Parlamentului
European si a Consiliului VE, fiecare stat membru a fost obligat să transpună în practică prin măsuri legislative naționale prevederile directivei menționate, inclusiv R., astfel că pentru produsele ambalate fabricate în țările U.E., odată cu punerea lor pe piață este percepută în tara de origine o taxa pentru mediu pe principiul remedierii, cu prioritate la sursa, daune lor cauzate mediului, conform art. 191 din Tratatul privind funcționarea U.E., situație în care importatorul dintr-un alt stat membru al U.E. nu mai este ținut să plătească o taxă similară, pentru ca s-ar ajunge la perceperea aceleiași taxe de două ori.
Apoi, produsele ambalate care sunt importate din afara U.E., sunt supuse drepturilor vamale de import în prima tară membră a U.E. importatoare, situație în care importatorul dintr-un alt stat membru al U.E. al produselor respective nu mai este ținut sa plătească o taxa similară, pentru că s-ar ajunge la perceperea aceleiași taxe de doua ori.
În cazul reclamantei, produsele ambalate pe care le-a introdus în tară sunt în proporție de cea 70% fabricate în U.E. si doar un procent de 30 % sunt fabricate în tări terțe dar care au fost importate pentru prima dată de o altă tară membră ale U.E, cu precădere Germania si Cehia, tări care au transpus în practică Directiva nr. 94/62/CE prin legislații naționale riguroase.
Desi din actele puse la dispoziția organului de control, rezulta sub forța evidentei că produsele ambalate pe care le-a importat au fost importate din tări ale U.E., impunerea nu a făcut distincția între regimul produselor ambalate importate din U.E. si cel al produselor ambalate importate direct dintr-o tară tertă.
P. aceste considerente, reclamanta apreciază că întreaga impunere stabilită in sarcina sa pe temeiul art. 9 lit. d) din OUG nr. 196/2005 este nelegala.
Apoi, chiar dacă susținerile de la pct. 2.1. ar fi neîntemeiate, impunerea aferentă perioadei 2008-2010 este greșit calculata, cu consecința stabilirii unui cuantum mai mare al impunerii, după cum urmează:
2.2.1. Astfel, potrivit Anexei nr. 5 la R. de inspecție cuprinzând
"Situatia introducerii de ambalaje pe piața națională în perioada 2006-
2010", rezulta următoarele cantități: în anul 2008 = 31.353 kg; în anul 2009
= 20.938 kg; în anul 2010 = 20.277 kg.
Cu toate acestea, a considerat reclamanta, în mod greșit în Anexa-
„ambalaje" pentru anul 2010 a fost preluată greșit o cantitate totală mai mare decât in realitate, respectiv 33.554 kg. în loc de 20.277 kg., adică o diferență în plus de 13.276,07 kg.
Prin urmare, impunere aferenta anului 2010 este total greșită.
Deși în R. de inspecție se arată ca impunerea a avut în vedere cantitățile de deșeuri de ambalaje valorificate prin S. D. E. S., în realitate lucrurile fiind complet ignorate, cum, la fel, au fost ignorate si valorificările efectuate prin S. H. R. R. S. prin modificarea debitelor principale, ceea ce a condus la modificarea obligațiile accesorii (dobânzi si penalități), cele stabilite pentru anii 2008-2010, nemaifiind valabile.
În drept, s-au invocat prev. Legii contenciosului administrativ si cele ale Codului de procedura fiscală.
Pârâta A. F. P. M. a depus întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. având în vedere dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice (sau criteriul rangului autorității emitente), respectiv criteriul valoric, aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de limitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.
Astfel, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale fi județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum fi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel".
Cu alte cuvinte, a concluzionat pârâta, dacă este supus controlului de legalitate un act administrativ prin care se stabilesc, în sarcina contribuabilului, debite constând în taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, iar suma contestată este mai mică de
500.000 lei (RON), competența revine tribunalului, chiar dacă actul a fost emis de o autoritate publică centrală.
În mod corespunzător, curtea de apel judecă în fond acțiunea prin care se contestă o sumă mai mare de 500.000 lei (RON) și în ipoteza în care actul prin care au fost stabilite taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora a fost emis de o autoritate publică locală.
In considerarea celor ce preced și, totodată, având în vedere faptul că acțiune a formulată de SC S. EH K. S. are ca obiect anularea unor acte administrative emise de A. F. pentru M. și care privesc obligații de plată la F. pentru mediu în sumă de 169.600,00 lei, pârâta consideră că, în mod firesc, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului C..
P. considerentele expuse, solicită admiterea excepției necompetenței materiale, astfel cum a fost formulată, și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente.
Pe fondul cauzei, pârâta apreciază că susținerile reclamantei referitoare la faptul că impunerea stabilită în sarcina sa încalcă principiul evitării dublei impuneri internaționale, cel al liberei circulații a mărfurilor în interiorul U.E. și cel al eliminării oricăror taxe vamale ori cu efect echivalent între țările membre ale U.E, principii prevăzute de art. 3,9, 10 și 220 din Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană, în forma în vigoare până la data de (...), respectiv de art. 28,29 și 30 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în vigoare din (...), sunt neîntemeiate, deoarece obligația de plată a taxelor la F. de mediu în sarcina operatorilor economici, pentru ambalajele introduce pe piața națională cade sub incidența mai multor reglementări, respectiv O. nr. 8. pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind F. pentru mediu, Legea nr. 333/2004 privind aprobarea O. nr. 8. pentru modificarea și completarea Legii nr.
73/2000, O. nr. 196/2005, H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și O. M. nr. 5. pentru aprobarea metodologiei de calcul a contribuției și taxelor datorate la fondul pentru mediu.
Analizând acțiunea formulată, Curtea reține următoarele:
Excepția de necompetență materială este întemaiată, iar ca o consecință Curtea urmează să decline competența în favoarea Tribunalului C..
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ- fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de
500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ
și fiscal ale curților de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.
În speță, criteriul care trebuie aplicat în soluționarea problemei competenței materiale este cel al valorii obiectului cauzei, care în speță se situează sub pragul de 500.000 de lei, iar competența materială revine, din această perspectivă, tribunalului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 158 C. pr. civ., Curtea urmează să-și decline competența în favoarea Tribunalului Sălaj.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină în favoarea Tribunalului C. competența materială de soluționare a acțiunii formulată de către reclamanta S. S. EH K. S., cu sediul în C.-N., Cl. B., nr. 47, jud. C., împotriva pârâtei A. F. P. M., cu sediul în B., S. I. nr. 294, corp A, sector 6.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, S. L. RUS M. V.-G.
Dact.H.C./4 ex.
