Sentința nr. 98/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 98/2012
Ședința publică de la 09 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții P. M. B. și M. B. - PRIN P., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - C. DE C. B.-N. și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992) încheierea nr. VI.76/(...) pron. de C. de soluționare a contestațiilor - Curtea de Conturi a României și cerere de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanți, consilier juridic C. D. M.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Reprezentantul reclamanților arată că se opune la cererea de amânare.
C. pune în discuția părții prezente excepția de nelegalitate prin prisma prevederilor art. 4 din Legea nr. 5..
Reprezentantul reclamanților apreciază că întreg regulamentul este nelegal.
C. pune în discuția reprezentantului reclamanților să precizeze în ce fel soluționarea excepției de nelegalitate ar afecta soluționarea fondului cauzei.
Reprezentantul reclamanților arată că R. contestat stabilește competența în favoarea curților de apel, în dezacord cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 5., astfel încât, de soluționarea excepției de nelgalitate depinde soluționarea excepției de necompetență materială a C. de A. C.
Mai arată reprezentantul reclamantei că R. de funcționare al C. de C. este nelegal în ansamblul său, astfel încât și actele întocmite în baza acestui Regulament sunt nelegale.
C., după deliberare, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 din legea nr. 5., nefiind legal investită cu soluționarea excepției.
Astfel, referitor la excepția necompetenței materiale a C. de A. C., această excepție urmează a fi soluționată de Curte în rapot de dispozițiile L. nr. 5., în acord cu dispozițiile art. 126 din Constituția R., astfel încât o eventuală admitere a excepției de nelegalitate nu este în măsură să influențeze modalitatea de soluționare a excepției de necompetență.
În ceea ce privește fondul cauzei, C. constată că nu se aduc critici concrete de natură să influențeze soluția ce urmează a fi adoptată pe fond, astfel cum impun dispozițiile art. 4 din Legea nr. 5., ci se susține, la modul general, nelegalitatea R.ui de funcționare a C. de C.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 5., C. constată că nu este regulat sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate, aceasta nefiind admisibilă.
Reprezentantul reclamanților invocă excepția necompetenței materiale a instanței conform argumentelor dezvoltate în cuprinsul scriptului cuprinzând excepția de nelegalitate, raportat la emitentul actului administrativ atacat.
C. constată că din eroare s-au inserat în cuprinsul încheierii de
ședință din data de (...) mențiuni cu privire la competență, în condițiile în care la acel termen de judecată nu s-a pus în discuția părților competența instanței în soluționarea cererii, de la dosar lipsind încheierea contestată și documentația aferentă, sens în care urmează a îndrepta eroarea materială.
Față de excepția necompetenței materiale invocată de reprezentul reclamanților urmează a reține cauza în pronunțare asupra acestui aspect.
C.
Prin cererea înregistrată la T. B.-N. sub nr. (...) reclamantele P. M. B. și M. B. - prin P. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - C. de C. B.-N. a formulat o sesizare împotriva încheierii nr. VI.76/(...) pronunțată de C. de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul C. de C. a R., prin care a fost respinsă contestația formulată de P. municipiului B. împotriva Deciziei nr. 34/(...) a Camerei de C. B.-N., solicitând:
- suspendarea deciziei atacate, până la soluționarea prezentei cauze, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr.5. a contenciosului administrativ,
- admiterea sesizării, admiterea contestației și, pe cale de consecință, modificarea in parte a deciziei contestate in sensul că la punctul II obligațiile instituite in sarcina Primăriei municipiului B. sa se limiteze strict la drepturile acordate in temeiul prevederilor art. 13(10), art. 21(5) lit. c, m, n, o, p din Anexa nr. 1 la H. C. local al municipiului B. nr.10/2008.
Prin sentința civilă nr. 9. T. B.-N. a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii introductive în favoarea C. de A. C.
Pentru a dispune în acest sens, T. B.-N. a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 3 din H. nr. 130/4 noiembrie 2010 a P. C. de
C. a R., R. privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin această hotărâre, a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, în art. 5 al aceleiași hotărâri se prevede că, începând cu data intrării în vigoare a acestui regulament, se abrogă H. nr. 1/04 februarie
2009 a P. C. de C. a R., pentru aprobarea R.ui privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
În conformitate cu prevederile pct. 228 ale R.ui privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, ce a fost aprobat prin H. nr. 1. a P. C. de C. a R., competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva actelor administrative emise de C. de C. aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile L. contenciosului administrativ.
Totodată, pct. 229 din același regulament stabilește că litigiile aflate pe rolul instanțelor la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al R., Partea I, vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil la momentul sesizării instanței de contencios administrativ.
Cum în cauză sesizarea împotriva încheierii nr. VI.76/(...) a fost înregistrată la T. B.-N. - S. de contencios administrativ și fiscal la data de 29 martie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a R.ui aprobat prin H. nr. 1. a plenului C. de C., competența materială de soluționare a cauzei revine, potrivit prevederilor legale mai sus invocate, C. de A. C., sens în care, în temeiul art. 158, al. 1, l59, pct.2 C.pr.civ, instanța a admis excepția de necompetență invocată de pârâtă, cu consecința declinării competenței în favoarea C. de A. C.
Cauza a fost înregistrată sub nr. (...) pe rolul C. de A. C.
În ședința publică din (...) s-a pus în discuție, întemeiat pe dispozițiile art. 137 C.pr.civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 5. excepția necompetenței materiale a C. de A. C. în soluționarea prezentei cauze.
Examinând excepția invocată în raport de dispozițiile art.137,158,159 pct. 2 C.pr.civ. coroborat cu art. 10 alin.1 din Legea nr.5. C. reține că este întemeiată pentru următoarele argumente:
Potrivit prevederilor art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
Excepția necompetenței materiale, fiind de ordine publică, are caracter absolut și dirimant, motiv pentru care va fi analizată cu prioritate.
Acțiunea are ca obiect anularea Încheierii nr. VI.76/(...) pronunțată de
Curtea de Conturi a României, precum și suspendarea Deciziei nr. 34/(...) emisă de C. de C. B.-N. și anularea în parte e acestei decizii, cu privire la măsura înscrisă la punctul II din decizie.
Competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca obiect anularea și suspendarea actelor administrative este reglementată exclusiv de 10 din Legea nr. 5..
Legea nr. 5. reglementează, prin art. 10 alin. 1, competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Potrivit acestui text de lege, tribunalele sunt instanțe cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, soluționând cauzele al căror obiect îl constituie actele administrative ale autorităților publice locale și județene, iar curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Cum, în cauza de față, actul contestat și care produce efecte juridice este emis de C. de C. a jud. B.-N., autoritate publică locală, competența materială de soluționare a cauzei aparține T.ui B.-N. conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 5., corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, iar nu C. de A. C.
C. nu poate reține susținerile paratei referitoare la faptul că, în cauză, competența ar fi reglementată de R. privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C. aprobat prin H. P. C. de C. nr.1., în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 126 din Constituția R., competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Prin urmare, la stabilirea competenței, C. are în vedere exclusiv dispozițiile legale ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 5. corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, nefiind admisibilă stabilirea regulilor de competență printr-un Regulament de organizare și funcționare a unei autorități publice.
Prevederile regulamentului sus mentionat nu se armonizeaza cu prevederile L. 5. .Astfel conform acestei legi obiectul actiunii in contencios administrativ sunt:actele administrative care vatama drepturi sau interese legitime, refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, nesolutionarea unei cereri in termenul legal, contractele administrative, actul administrativ jurisdictional, exceptia de nelegalitate, in mod indirect ordonantele declarate neconstitutionale.
Contestatia ce se formuleaza conform regulamentului aprobat prin H.
P. C. de C. nr.1. este o cale administrativa de atac, un recurs administrativ asimilabil procedurii prealabile. Ca atare incheierea pronuntata nu este un act administrativ jurisdictional urmind ca obiectul actiunii sa il reprezinte in conceptia legiuitorului decizia emisa de C. de C. a jud. B.-N., singurul act care in speta produce efecte juridice. Or, acest act fiind emis de o autoritate locala, competenta materiala nu poate apartine in prima instanta decât tribunalelor.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 158 ,159 pct. 2
C.proc.civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 5., art. 2 alin 1 lit. d, art. 3 pct. 1 din C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a C. de A. C. invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea T.ui B.-N..
In temeiul art. 21 C.pr.civ C. va constata ivit conflictul negativ de competenta si va dispuse sesizarea ICCJ-Sectia de contencios administrativ si fiscal in vederea solutionarii acestui conflict .
Constatând ivit conflictul negativ de competență , în baza art. 22 din
C. proc.civ. va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea realizării regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții P. M. B. și M. B. - PRIN P., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - C. DE C. B.-N. și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în favoarea T.ui B.-N..
Constată ivit conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. D. M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...).
