Decizia civilă nr. 10118/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10118/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. P. L. P.
M. Z., împotriva împotriva sentinței civile nr. 2969/_, pronunțată în dosarul nr. 3529/ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamanții G. E. ,
B. F. și DS, având ca obiect obligația de a face eliberare autorizație.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții intimați, avocat Urcan Ciprian, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul intimaților depune la dosar întâmpinare, precizând că a angajat cauza abia în preziua termenului de judecată.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. Z. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate si rejudecând cauza pe fond, respingerea cererii reclamantei ca netemeinica.
Recurentul susține că instanța de fond a obligat o persoana din afara cadrului procesual, reclamanta-intimata judecandu-se in contradictoriu cu P.
M. Z. si nu cu Municipiul Z. .
Așadar, Municipiul Z. - persoana juridica de drept public potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.215/2001 privind administrația publica locala, nu are nici o calitate procesuala in acest litigiu pe de o parte, iar pe de alta parte potrivit prevederilor Legii speciale in materia autorizării lucrărilor de construire nr.50/1991 art. 4 alin.l lit.b, singura autoritate publica cu competente in emiterea autorizației de construire si a certificatului de urbanism este primarul.
De asemenea, se arată că instanta de fond nu a analizat toate aspectele invocate de către paratul- recurent in susținerea nelegalitatii cererii de emitere a autorizației de construire, iar cele analizate le-a făcut in mod eronat.
Construcția s-a edificat pe terenul ce constituie spațiu verde fiind astfel inventariat in registrul electronic al spatiilor verzi potrivit prevederilor Legii nr.24/2007.
De asemenea, se susține că instanța de fond a analizat greșit existenta vreunui drept al reclamantei - intimate asupra terenului pe care s-a edificat construcția, drept care sa permită emiterea autorizației de construire in condițiile Legii nr.50/1991.
Prin întâmpinarea formulată reclamantele intimate G. E., B. F. și D.
S. au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații susțin că au chemat în judecată pe P. municipiului Z. și că întreaga construcție edificată se află pe terenul aferent blocului pentru care reclamanta are un drept de superficie și nu pe spațiul verde și chiar dacă depășește proiecția balcoanelor de la etajele superioare, balconul și intrarea amenajată sunt incluse în totalitate în suprafața aferentă blocului.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Reclamanta G. A. antecesoarea intimaților G. E., B. F. și DS a chemat în judecată P. municipiului Z. solicitând eliberarea unui certificat de urbanism pozitiv și a unei autorizații de construire pentru schimbarea destinației spațiului pe care l-a achiziționat în localitatea Z. în spațiu de birou de avocatură cu balcon și acces din trotuar.
Deși cadrul procesual nu a fost schimbat prin sentința atacată s-a admis acțiunea în contradictoriu cu Municipiul Z. prin Primar, fiind obligat pârâtul la emiterea certificatului de urbanism și autorizației de construire.
Potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, instanța de judecată putând doar pune în discuție în conformitate cu art.16/1 din Legea 554/2004 chemarea în judecată a altor persoane. Ca atare, pronunțarea în acest sens a instanței de judecată a fost datorată unei erori materiale fie unei confuzii între persoana juridică de drept public, unitatea administrativ teritorială municipiul Z. și autoritatea publică executivă P. municipiului Z. . Or, în procesele de contencios administrativ sunt chemate în judecată în general autoritățile publice care potrivit cadrului normativ aveau posibilitatea sau obligația emiterii actelor administrative sau care stau în proces ca urmare a atacării actelor administrative deja emise.
Pe de altă parte, prevederile art.4 din Legea 50/1991 arată cine sunt emitenții autorizațiilor de construire iar art.6 din același act normativ arată că autoritățile prevăzute la art.4 sunt în măsură să emită și certificatul de urbanism ca act de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic economic și tehnic ale imobilelor.
Prin urmare, sub acest aspect recursul este întemeiat întrucât P. a fost chemat în judecată și este autoritatea publică competentă să emită actele care au
fost solicitate de reclamantă.
Curtea, va constata că reclamanta G. A. antecesoarea intimaților de astăzi, a realizat un balcon cu acces din trotuar la imobilul situat în Z., str.T.
V., bl.B53, ap.1, sc.B, fiind prin procesul verbal 25 din_ sancționată contravențional, dispunându-se totodată măsura demolării construcției. Aceasta deoarece prevederile art.28 din Legea 50/1991 dispun ca odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art.26 alin.1 lit.a și b să se sisteze executarea și să se ia decizia menținerii sau desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire. Conform raportului de expertiză, balconul și
intrarea amenajată la apartament ocupă suprafața de 18 m din care în afara celor 379 mp aferenți blocului sunt 8,59 mp care este ocupat din spațiul verde.
Reclamanta G. a A. a formulat reclamație administrativă împotriva refuzului instituției P. ui municipiului Z., de a-i elibera un certificat de urbanism pozitiv exprimat prin certificatul de urbanism 43 din_ .
Potrivit acestui certificat acesta nu poate fi utilizat în scopul declarat, întrucât construcția executată este amplasată pe terenul Statului Român având categoria de folosință spațiu verde și nu se încadrează în proiecția balcoanelor de pe coloană.
Curtea va considera că nu ne aflăm în prezența unui refuz de emitere a certificatului de urbanism și că cererea reclamantei G. A. cu nr.2987 din_ a fost soluționată prin emiterea certificatului de urbanism nr.43 din_ .
Reclamanta nu a solicitat revocarea acestui certificat de urbanism în conformitate cu art.7 din Legea 50/1991, și nu a formulat acțiune în contencios administrativ pentru anularea aceestui certificat, astfel încât solicitarea sa de emitere a unui certificat de urbanism cu alt conținut, contrazice prevederile art.30 din Legea 350/2001 care arată că pentru aceeași parcelă conținutul certificatelor de urbanism bazat pe documentațiile de amenajare a teritoriului și celelalte reglementări în domeniu trebuie să fie aceleași pentru solicitanții.
Pe de altă parte, aspectele din certificatul de urbanism nu au fost contrazise de probatoriul administrat în dosarul de fond pentru că cel puțin parțial este ocupat spațiul verde, că și restul construcției este pe terenul proprietatea Statului Român, că dreptul de superficie nu este circumscris întregii suprafețe de 1300 mp ci doar părților indivize comune înscrise în CF 5298 Z. .
Chiar și pe aceste părți indivize comune reclamanta G. a A. avea doar un drept de folosință, or prevederile art.7 alin.1 lit.b din Legea 50/1991 se referă la dovada unui titlu în sensul unui drept de care se poate dispune pentru realizarea unei construcții în sensul acestui articol. Și celălalt aspect referitor la neîncadrarea construcției în proiecția balcoanelor de pe coloană nu au fost contrazise probator, iar faptul că o parte din teren este spațiu verde identificat astfel de către Administrația publică locală, conforma Art.16 din Legea 24/2007 nu a putut fi combătut. Mențiunile că faptic terenul nu are această destinație nu pot fi luate în considerare pentru că, chiar prin lucrările de construire destinația a fost schimbată în mod abuziv de către reclamanta G. A. .
Totodată, așa cum arată dispozițiile art.6 din Legea 50/1991 și art.29 din Legea 350/2001 certificatul de urbanism este un act de informare, astfel încât el trebuie să corespundă reglementărilor stabilite prin legile incidente și regulamentele și planurile de urbanism deoarece conform art.31/1 din Legea 350/2001 dreptul de construire se acordă potrivit prevederilor legale cu respectarea documentațiilor de urbanism și regulamentelor locale de urbanism aferente. Astfel, autoritatea publică trebuia să aibă în vedere încălcarea normelor de protecție a mediului, încălcarea dreptului de proprietate a statului și consecințele pentru estetica blocului pe care le are menținerea unei construcții de genul celei realizate de reclamanta G. A. .
În ceea ce privește autorizația de construire solicitată prin acțiune, încălcarea prevederilor legale prin sentința atacată este cu atât mai evident deoarece nu există o cerere de emitere a autorizației de construire, nu există un certificat de urbanism care să stea la baza documentației nu are dovada titlului asupra terenului, lipsește proiectul pentru autorizarea executărilor de construire, celelalte avize, acorduri și achitarea taxelor legale toate fiind elemente obligatorii instituite de art.7 din Legea 50/1991.
Tribunalul nu se poate substitui unei autorități publice locale pentru că prin aceasta se imixtionează in sfera unei alte puteri a statului, ori solicitarea de
obligare la emiterea autorizației de construire direct în instanță contrazice prevederile art.1 și 8 din Legea 554/2004,în condițiile lipsei unei cereri administrative și a documentației aferente.
Având în vedere aspectele reținute, Curtea va aprecia incidența art.304 pct.9 C.pr.civ. și în conformitate cu prevederile art.312 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica în totalitate sentința civilă atacată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. Z., împotriva sentinței civile nr. 2969 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că: respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G. A. decedată la_, continuată de succesoarele G. E., B. F. și DS .
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
Red.RRD/AC 2 ex. - _
