Decizia civilă nr. 10256/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 10256/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | G. | ||
JUDECĂTORI: S. | L. R. | ||
A. | M. | C. | |
GREFIER: M. | V. | -G. |
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. H. împotriva sentinței civile nr. 625 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul C. D. -N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 625 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, a fost respinsă cererea formulată de pârâta A.
F. P. a orașului H. în contradictoriu cu reclamantul C. D. -N.
, și chemata în garanție A. F. pentru M., având ca obiect completarea Sentinței civile nr. 11101/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 11101/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în prezentul dosar, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. D. -N. în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. H., și în consecință:
A fost obligată pârâta A. F. P. H. să restituie reclamantului suma de 1.972 lei lei, reprezentând taxă poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei menționate.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 539,30 lei.
Instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta
A. F. P. H. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. și în consecință:
A fost obligată chemata în garanție A. F. Pentru M. să restituie pârâtei suma de 1.972 lei, reprezentând taxă poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei menționate.
Prin cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu A.
F. pentru M., pârâta A. F. P. a mun. Turda a solicitat, în cazul admiterii acțiunii, să se dispună obligarea chematului în garanție să restituie pârâtei întreaga sumă la plata căreia va fi obligată.
Pârâta nu a solicitat obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, iar cererea a fost admisă în limitele învestirii instanței, A. F. pentru M. fiind obligată să achite suma ce se va restitui de către pârâtă cu titlu de taxă poluare.
Conform principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, așa cum prevede art. 274 alin. 1 C.pr.civ.
Față de cele expuse, Tribunalul aa apreicat că nu îndeplinite cerințele art. 281² alin. 1 C.pr.civ., cererea fiind neîntemeiată.
Astfel, în baza art. 281² alin. 1 C.pr.civ., instanța a respins cererea formulată de pârâta A. F. P. a orașului H. în contradictoriu cu reclamantul C. D. -N. și chemata în garanție A.
F. pentru M., având ca obiect completarea Sentinței civile nr. 11101/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F.
P. H. ,
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de completare a sentinței civile nr. 625/_ .
În motivarea recursului arată că motivul pentru care instanța de fond a apreciat neîntemeiat că A. F. P. Turda ar fi solicitat
instanței de fond estituirea doar a sumei de 1972 lei cu dobânda aferentă și nu cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește culpa procesuală a chematei în garanție, recurenta arată că nu are acordul Administrației F. pentru M. de a restitui voluntar taxa auto.
Această afirmație a făcut-o și prin întâmpinarea depusă la dosar prin același script cu cererea de chemare în garanție care a fost comunicată Administrației F. pentru M., nefiind infirmată de aceasta.
Prin sentința civilă nr. 1101/_ a Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. D. -N. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. H., și în consecință:
A fost obligată pârâta A. F. P. H. să restituie reclamantului suma de 1.972 lei lei, reprezentând taxă poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei menționate.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 539,30 lei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. H. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. și în consecință:
A fost obligată chemata în garanție A. F. PENTRU M., să restituie pârâtei suma de 1.972 lei, reprezentând taxă poluare nedatorată,
cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei menționate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca CITROEN cu nr. de identificare VF7N2A90017A94936, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 1972 lei la AFP H., conform chitanței seria ts6 r. 1978446/_ .
Ulterior reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. OrI, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma în vigoare la data de(la care a fost calculata taxa, sau data de pe chitanta..., instanța constată că aceasta nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare, majorat semnificativ. Prin urmare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în această ipoteză, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat instanța a remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. Tribunalul a apreciat ca in speta se poate acorda doar dobinda legala
întrucât perceperea taxei din speța cu încalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun, aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite, adica de la data incasarii sumei din speta. Ca atare in temeiul prevederilor OG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale .
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului, a fost admisă, pârâta a fost obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
În temeiul art.274 C.pr.civ.., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial conform chitanței de la dosar. Reclamantul a solicitat acordarea sumei de 868 lei cu titlu de onorariu avocațial dar instanța, față de jurisprudența CEDO în materia cheltuielilor de judecată și dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., a apreciat că se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor, suma de 500 lei având un caracter rezonabil.
Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în tem.art.60 și urm. C.pr.civ., tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. și a obligat-o pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1972 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Împotriva sentinței civile nr. 11102/_ a Tribunalului Cluj a declarat recurs C. D. N. ,
solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ., cu aplicarea art. 3041
C. pr.civ., modificarea în întregime a hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, admiterea acțiunii sub aspectul acordării în totalitate a onorariului avocațial solicitat în fața instanței de fond cu titlu de cheltuieli de judecată;fără cheltuieli de judecată pentru faza procesuală a recursului.
În motivarea recursului arată că prezentul dosar are ca și obiect recuperarea taxei de poluare plătită în mod nelegal de către reclamant în contul A.F.P. H. . Deși judecătorul fondului a decis să oblige A.F.P. H. să restituie taxa plus dobânda legală aferentă către reclamant, acesta a decis să reducă cuantumul onorariului avocațial, de la 868 RON la 500 RON, generat de asistarea reclamantului în fața instanței de judecată. Judecătorul
fondului a decis să aplice această sancțiune în temeiul art. 274 alin. (3) din codul de procedură civilă și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, considerându-l exagerat de mare raportat la volumul de muncă depus în prezenta cauză.
Nu poate fi de acord cu aceste susțineri ale judecătorului fondului deoarece aceste susțineri sunt nefondate și nemotivate.
În primul rând, judecătorul fondului a decis să reducă cuantumul onorariului avocațial de la 868 RON la 500 RON solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată, raportat la jurisprudența CEDO. Singura problema care se ridică cu acest fapt este că judecătorul fondului nu a indicat expres care sunt cauzele în care Curtea de la Strasbourg s-a pronunțat asupra reducerii cuantumului onorariului avocațial. Din cunoștințele acestuia, nu rezultă faptul că vreodată Curtea de la Strasbourg ar fi pronunțat vreo
decizie în care să constate că se impune reducerea cuantumului onorariului avocațial solicitat cu titlul de cheltuieli de judecată într-un litigiu de drept fiscal.
Mai mult, instanța convențională nici nu ar avea competența de a se pronunța asupra acestei chestiuni, deoarece acesta aparține fondului cauzei, chestiunea fiind de competența exclusivă a instanței naționale. Suplimentar, dacă tot s-a decis să abordeze problema dreptului convențional, judecătorului fondului îi revenea obligația de a arăta care din drepturile și libertățile recunoscute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului este
încălcat prin obligarea A.F.P. H. la plata unui onorariu avocațial în cuantum de 868 RON, care a fost generat de încălcarea flagrantă a dreptului Uniunii Europene.
Instanța fondului a decis aplicarea acestei sancțiuni raportat la dispozițiile art. 274 alin. (3) din Codul de procedură civilă, considerând cuantumul de 500 RON ca fiind unul rezonabil. Din nou ne lovim de aceeași problema, în sensul că instanța de fond nu motivează de ce raportat la complexitatea cauzei și volumul de muncă depus de către avocatul părții se impune reducerea acestuia cu 368 RON. Arată că deși în ultimul an s-a creat în cadrul întregului sistem judiciar român curentul de opinie conform căruia soluționarea dosarelor având ca obiect restituirea taxelor de poluare a devenit o banalitate datorită pronunțării Curții de Justiție a U.E. în cauzele
T. și Nisipeanu și că se impune sancționarea avocaților care asistă sau reprezintă partea cu reducerea onorariului avocațial, acest curent de opinie este unul greșit.
În primul rând, avocatul nu este "dușmanul" instanțelor de judecată, ci este un auxiliar care are ca și scop să ajute instanța de judecată în aplicarea corectă a legii. Mai departe, nu trebuie scăpat din vedere faptul că deși se apreciază de către instanțele de judecată că munca depusă de către avocat în cauză este redusă, nu este așa. La fel și în prezenta cauză, unde munca depusă de avocat a cuprins: consultarea clientului asupra problemei juridice, asistarea clientului în procedura prealabilă, redactarea cererii de chemare în judecată, reprezentarea acesteia în fața instanței de fond la două termene de judecată, formularea de note de ședință la întâmpinarea depusă de către pârâtă. Credem că din acest punct de vedere munca depusă de către avocat în prezenta cauză nu este deloc redusă.
De asemenea, sub aspectul complexității cauzei nu trebuie scăpat din vedere faptul că avocatul cauzei a fost cel care a reușit aducerea problemei juridice în fața Curții de la Luxemburg unde a demonstrat faptul că reglementarea internă este contrară art. 110 din TFUE. Nici acest aspect nu trebuie neglijat deoarece datorită perseverenței avocatului cauzei în a arăta că O.U.G. nr. 50/2008 încalcă dreptul european, rezolvarea dosarelor privind restituirea taxei de poluare a devenit în prezent o banalitate. Suplimentar, se nu trebuie scăpat din vedere faptul că în conformitate cu principiile generale ale procesului civil, partea care cade în pretenții trebuie să plătească și cheltuielile generate de conduita sa culpabilă. Acest fapt se impune mai ales când partea care a generat conduita culpabilă este Statul care este un profesionist al Dreptului.
În final, solicită instanței de recurs să observe și cele pronunțate de înalta Curte de C. și Justiție în decizie nr. 68 din data de_, care a reținut că este justificat acordarea unui onorariu de 1.000 RON către pârâtă reprezentând onorariu avocațial deși acțiunea reclamantului a fost anulată ca netimbrată, la primul termen de judecată.
Raportat la lipsa argumentelor judecătorului fondului și a jurisprudenței înaltei Curți de C. și Justiție, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței fondului în sensul obligării A.F.P. H. la plata a 868 RON reprezentând onorariu avocațial cu titlu de cheltuieli judiciare.
Analizând recursul formulat de A. F. P. H., Curtea reține următoarele:
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond recurenta, Curtea reține că obligarea recurentei este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Se constată că în mod corect instanța de fond nu a obligat chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care pârâta în cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., a solicitat, ca în cazul admiterii acțiunii, să se dispună obligarea chematului în garanție să restituie pârâtei întreaga sumă la plata căreia va fi obligată.
Pârâta nu a solicitat obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, iar cererea a fost admisă în limitele învestirii instanței, A. F. pentru M. fiind obligată să achite suma ce se va restitui de către pârâtă cu titlu de taxă poluare.
Conform principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, așa cum prevede art. 274 alin. 1 C.pr.civ.
Față de cele expuse, Tribunalul în mod corect a apreciat că nu îndeplinite cerințele art. 281² alin. 1 C.pr.civ., cererea fiind respinsă ca, neîntemeiată.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat de pârâta A. F. P. H. împotriva sentinței civile nr. 625 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare, menținând sentința recurată în întregime..
Analizând recursul declarat de C. D. N., curtea reține următoarele:
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale.
Dealtfel în mod corect instanța de fond a motivat decizia de diminuare a onorariului de avocat solicitat de 868 lei la 500 lei, raportat la jurisprudența CEDO în materia cheltuielilor de judecată și dispozițiile art.
274 alin. 3 C.pr.civ.,, apreciind corect că se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor, suma de 500 lei având un caracter rezonabil.
Și Curtea, analizând această soluție și motivele de recurs invocate consideră că raportat la obiectul cauzei și volumul de muncă relativ redus depus de avocatul reclamantului, durata litigiului, practica constantă a instanțelor de judecată, suma de 500 lei este echitabilă și legal stabilită.
Prezentarea de către recurent a unei decizii singulare pronunțate de Î. Curte nu poate constitui în sine un element suficient pentru a se aprecia de către instanța de judecată a modului de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale prev. de art.274 alin.3 Cod pr.civilă, în condițiile în care fiecare cauză are particularitățile specifice de complexitate.
Pentru considerentele prezentate, Curtea apreciază temeinică și legală sentința recurată sub aspectul cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, în conformitate cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a respinge recursul declarat de C. D. N. împotriva sentinței civile nr. 11102 din_ a Tribunalului Cluj, pe care o menține în totalitate
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. H. împotriva sentinței civile nr. 625 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Respinge recursul declarat de C. D. N. împotriva sentinței civile nr. 11102 din_ a Tribunalului Cluj, pe care o menține în totalitate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. G. S. | L. R. A. | M. | C. |
GREFIER
M. V. G.
Red. G.V. dact. GC 2 ex/
Jud.primă instanță: E. L.
