Decizia civilă nr. 10422/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 10422/2013
Ședința publică din 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. -R. D. JUDECĂTOR L. U. JUDECĂTOR S. AL H. GREFIER M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul R. V. I. împotriva sentinței civile nr. 211/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C. , în contradictoriu cu intimata A. F. P. C. -N.
, privind și pe A. Fondului pentru Mediu, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat A. Răzvan Briciu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin procesul- verbal din data de_, aflat la dosarul cauzei.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentantul recurentului depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, copia certificatului de înmatriculare al autoturismului, însoțit de copia tradusă a acestuia și răspunsul primit de la serviciul de înmatriculări.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate,în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar, respectiv onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 211/_, pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C.,
s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. V. I., în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
C. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Analizând acțiunea, tribunalul
a reținut următoarele:
Reclamantul pretinde că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost nevoit să achite taxa pentru emisii poluante stabilită prin Legea 9/2012.
După pronunțarea CJUE în Cauza T., reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei de înmatriculare, arătând că prin hotărârea menționată CJUE a stabilit că instituirea unei taxe la înmatriculare este neconformă cu normele dreptului comunitar întrucât aduce atingere principiului circulației libere a mărfurilor, protejând piața internă în detrimentul celei comunitare.
Taxa pentru emisii poluante nu a fost restituită de către pârâtă, astfel încât reclamantul a fost nevoit să solicite pe cale judecătorească restituirea taxei, înregistrând cererea care face obiectul prezentului dosar, invocându-se aplicarea directă a dreptului comunitar în baza art.148 din Constituție.
Instanța apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art.148 din Constituție și cu aspectele ce rezultă din Cauza T., reclamantul ar fi îndreptățit să beneficieze de restituirea taxei pentru emisii poluante, temeiul juridic care a stat la baza perceperii taxei, respectiv Legea 9/2012, suspendată parțial prin OUG 1/2012, putând fi înlăturat de la aplicare.
Reclamantul nu a făcut însă dovada împrejurării că autoturismul pentru care a achitat taxa de poluare a fost achiziționat dintr-un stat membru al UE. Doar în această situație ar fi admisibilă restituirea taxei nu și în situația achiziționării autoturismului dintr-un alt stat, necomunitar.
Dispozițiile legale cuprinse în vechiul cod civil referitoare la probațiune au rămas în vigoare până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă .
Potrivit prevederilor art.1169 C.civ, reclamantul are obligația de a dovedi temeinicia pretențiilor sale, însă în lipsa depunerii oricărui act din care să rezulte că autoturismul a fost achiziționat dintr-un stat membru UE, cerințele art.1169 nu sunt întrunite.
Potrivit art. 129 alin 5 ind.1 C.pr.civ, astfel cum a fost acesta modificat prin Legea 202/2010, instanței de judecată nu i se mai poate reproșa că nu a ordonat din oficiu probe pe care părțile nu le-au propus și administrat în condițiile legii."
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. V. I. ,
prin care s-a solicitat admiterea cererii de recurs și în consecință desființarea sentinței recurate, cu consecința admiterii cererii introductive.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a respins cererea reclamantului, pe singurul considerent că reclamantul nu ar fi făcut dovada că autoturismul în discuție ar fi fost achiziționat dintr-un stat membru UE, aceasta fiind singura situație de admisibilitate a cererii de restituire a taxei de poluare.
Totuși, reclamantul învederează instanței faptul că a depus la dosar dovada achiziționării din Germania (stat membru) a autoturismului, la dosar existând contractul de vânzare cumpărare "pentru un autovehicul folosit", precum și certificatul de înmatriculare din Germania al autoturismului. Așadar, devine evident că reclamantul a făcut dovada faptului că acest autoturism a fost într-adevăr achiziționat dintr-un alt stat membru și mai mult, că anterior achiziționării, acesta era înmatriculat legal în acest stat membru.
În fapt, reclamantul a achiziționat autoturismul marca OPEL tip_ BI/_ RA-G-CARAVAN, nr. de identificare WOLOTGF35Y8082434, nr. de omologare ACPL 153C11C68E3/2000, an fabricație 2000, pentru înmatricularea în România a căruia a fost obligat sa plătesc taxa de poluare în
cuantum de 3814, achitate de reclamant prin chitanța seria TS8 nr.6052056, la data de_ la Trezoreria AFPM C. -N. .
Reclamantul a depus o plângere prealabilă prin care a solicitat restituirea taxei de poluare, înregistrată la A. F. publice C. N. sub nr. 39843 din_, plângere la care reclamantul NU a primit niciun răspuns.
Practic, pentru a putea înmatricula in România autoturismul achiziționat dintr-o țară membră UE, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 3814 iei, taxă de poluare calculata conform OUG 50/2008.
Cu privire la răspunsul primit în urma plângerii prealabile considerăm că greșit se menționează intrarea în vigoare a legii 9/2012 având în vedere că aceasta nu schimbă natura juridică a taxei,din niciun punct de vedere (taxa rămânând una cu efect echivalent), ci doar reglementează alte sume cerute cu același titlu. Astfel, nici art. 12 din legea 9/2012, invocat nu poate avea niciun fel de incidență în cauza de față având în vedere că acesta stipulează la alin. 1: "In cazul in care taxa pe poluare pentru autovehicule achitata de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, cu modificările si completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultata din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculata in lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării in România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxa plătită, numai către titularul obligației de plata, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi", iar la alin.2 se prevede procedura restituirii sumelor, adică prin cererea celui ce a făcut plata, adresată ORGANULUI FISCAL: "Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresata organului fiscal competent, in conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare."
În consecință art. 12 din legea 9/2012 nu are incidență în cauză, având în vedere că reclamantul s-a adresat în procedura prealabilă organului fiscal, iar acum dreptul meu este dedus judecății unei instanțe în fața căreia se poate pune în discuție restituirea integrală a sumei pe considerentul naturii juridice a acesteia, dincolo de un text de lege care permite restituirea parțială a sumei.
Apreciem această reglementare din dreptul intern ca fiind in neconcordanță cu reglementările comunitare in materie, întrucât:
Conform Constituției României art. 148 alin 2:" ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". La alin. 4 al aceluiași articol se prevede că, intre instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 mai sus menționat.
Art. 25 din Tratatul CE stabilește că " între statele membre sunt interzise taxele vamale de import și export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal."
Art. 28 din Tratatul CE prevede că " între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Art. 90 din Tratatul CE este redactat dupa cum urmează " niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre taxe, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu
aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. " Din prevederile art. 148 alin 2 Constituția României se constată inaplicabilitatea art. 4 și 6 și anexelor 1-4 din OUG 50/2008 si art. 25, 28 art. 90 ale CE conform jurisprudenței Curții Europene prin hotărârile Curții Europene împotriva Poloniei din 18 ianuarie 2007 din cauza C 313/2005 si Hotărârile Curții Europene împotriva Ungariei din data de 13 iunie 2006 din cauza C 333/05 si din data de 5 octombrie 2006 din cauza C 290/2005. In art. 90 al doilea paragraf reiese că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Astfel se opune ca un stat membru sa adopte dispozițiile figurând in art.
4 și 6 și în anexele 1-4 din OUG 50/2008, conform cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, să achite o taxă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a din OUG 50/2008), această taxă fiind o taxă cu efect echivalent în sensul art. 25 din Tratatul CE.
Noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudență și se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că acestea trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia și care reprezintă o taxă de înmatriculare propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent în sensul art. 25 si 28 din Tratatul CE.
Taxa de poluare conform OUG 50/2008 este instituită asupra tuturor autoturismelor înainte de prima lor înmatriculare în România și se aplică fie in cazul unei achiziții intracomunitare, fie la repunerea în circulație a autovehiculului după încetarea unei exceptări sau scutiri conform art. 4.
Art. 90 din Tratatul CE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre și condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat că art. 90 din Tratatul C E vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele de import. în vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectivele concurenței dintre autovehicule de ocazie care se află deja pe piața națională si autovehiculele similare importate dintr- un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare. Aplicarea formulei de calcul prev. de art. 4 și 6 și în anexele 1-4 din OUG 50/2008 conduce la creșterea nivelului taxei in funcție de vechimea autovehiculului.
Din jurisprudența Curții rezulta că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii.
Esențial este că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja inmatriculate in România, stat comunitar de la 1 Ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele inmatriculate in celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea lor in țară. Diferența de aplicare a taxei demonstrează introducerea unui regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele
înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare. Raportat la principiul supremației dreptului comunitar, in speță art.
90 par. 1 din Tratatul CE, concluzia ce se poate formula este că prin OUG 50/2008 si introducerea taxei de poluare pentru autovehicule care trebuie achitată la prima înmatriculare în țară, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate în Tratatul CE.
Urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul CE pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 4 și 6 și anexele 1-4 din OUG 50/2008 sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului în România, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 al Tratatului CE.
Recent, în cauza C-402/09 T. împotriva Statului român, pe rolul Curții de justiție a Uniunii Europene, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, Curtea a declarat că:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri
fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. De asemenea, îrî cauza "C- 263/10 Nisipeanu împotriva DGFP Gorj, AFP Târgu Cărbunești și Administrației Fondului pentru Mediu, pe rolul Curții de justiție a Uniunii Europene, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Gorj, Curtea a hotărât că:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea Nisipeanu (ca de altfel și hotărârea T. ) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010. Curtea a remarcat, spre deosebire de oficialii români, că nu s-a probat faptul că restituirea taxelor de poluare - inevitabilă raportat la soluția incompatibilității O.U.G. nr. 50/2008 cu taxa de poluare - ar avea efecte negative asupra economiei naționale.
Întrucât lipsirea de bani mai sus amintită s-a realizat in mod nelegal, pentru acoperirea integrală a prejudiciului astfel suferit, beneficiul nerealizat se apreciază că se datorează și dobânzi la suma achitată cu titlu de taxă specială, începând cu data plății ei și până la restituirea integrală a taxei conform art. 1082, 1088 Cod Civil.
Pentru toate considerentele mai sus expuse se solicită admiterea acțiunii sub aspectul tuturor petitelor, așa cum au fost formulate.
În drept: OUG 50/2008, art. 1082, 1088 Cod Civil, art. 25, 28, 90 din Tratatul CE, art. 242, 274 Cod proc. civ, art. 148 Constituția României, cauza C-402/09 T. împotriva Statului român, cauza C-263/10 Nisipeanu împotriva
DGFP Gorj, AFP Târgu Cărbunești și Administrației Fondului pentru Mediu, Curtea de justiție a Uniunii Europene, legea 554/2004.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C- 402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin
M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A.
F. P. Sibiu, A. Fondului pentru Mediu și M. Mediului.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va
admite recursul formulat și se va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că se va admite acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul R. V. I. împotriva sentinței civile nr. 211/_, pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C., pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul R. V. I. în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. a municipiului C. -N. și ca o consecință:
Dispune restituirea sumei de 3.814 lei reprezentând taxă pe emisiile poluante achitată cu chitanța seria TS8 nr. 6052056 din_, precum și la plata dobânzi penalizatoare legale calculate la debutul de restituit de la data de_ până la data restituirii efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru soluționarea în fond a cauzei.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
R. | -R. D. | L. | U. | S. | AL H. |
GREFIER
M. T.
Red.LU/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: M.T.
