Decizia civilă nr. 10559/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 10559/2013
Ședința publică din 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE | S. | L. R. | |
JUDECĂTOR | V. | G. | |
JUDECĂTOR | M. | D. | |
GREFIER | M. | V. | -G. |
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A
F. P. S. în nume propriu și în numele Administrației F. P.
Z., împotriva sentinței civile nr. 5298/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , în contradictoriu cu reclamantul/a B. G., privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Componența completului de judecată a fost aprobată prin procesul-
verbal din data de_ .
În temeiul art. 1591alin. 4 C.pr.civ., raportat la art. art. 3 alin. 3, art.
299 C.pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea invocă, ca motiv de ordine publică, excepția inadmisibilității acordării dobânzii fiscale la prima instanță, sens în care reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5298/_ , pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. _ , s-a admis acțiunea reclamantului B. G. , fiind obligată pârâta D. G. a F. P. S. prin A. F. P.
Z. să-i restituie suma de 5093 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție a M. M. - A.
F. pentru M., care a fost obligată să vireze în contul Administrației F.
P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus.
Fără cheltuieli de judecată.
Asupra cauzei pe fond
, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție
, în baza art. 60 C.pr.civ., din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Referitor la acordarea de despăgubiri
, sub formă de dobândă legală, această solicitare constituie în mod evident un capăt accesoriu de cerere, astfel că odată cerute, aceste daune interese compensatorii trebuie analizate de instanță, odată cu cererea principală, conform art.17 Cod procedură civilă, privind prorogarea legală de competență; acțiunea în restituire de taxă fiind pe deplin justificată, după cum s-a arătat deja în precedent, daunele interese compensatorii nu pot fi refuzate, indiferent de denumirea pe care partea reclamantă înțelege să le-o dea (dobândă legală sau fiscală) deoarece conform art. 84 Cod procedură civilă, "cererea (…) este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită"; în timp ce conținutul și natura despăgubirii pretinse, au fost stabilite de instanță, în virtutea rolului activ, conferit de art.129 alin.4 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A
F. P. A JUDEȚULUI S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. A MUN. Z.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6, 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă jurisdicțională prevăzută de Codul fiscal, că adresa emisă de AFP nu este un act administrativ ci unul fiscal, act ce trebuia contestat potrivit art.207 alin.1 din OG nr.92/2003, astfel că nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios conf. prev. art.1 alin.1 din legea nr.554/2004.instanța de fond interpretând greșit dispozițiile legale a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda fiscală,
Recurenta critică soluția instanței de fond și sub prisma acordării dobânzii fiscale, deși aceasta nu a fost solicitată de reclamantă, astfel că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a solicitat.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile Legii nr.9/2012, care nu sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor legale, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Pârâta consideră că sentința este nelegală și datorită că reclamantul nu contestă modul de calcul a taxei pe poluare, iar în conformitate cu prevederile din Legea nr.9/2012, taxa pe poluare constituie venit la bugetul
F. pentru M. și se gestionează de acesta.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că legea nr.9/2012, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal,
arătând că taxa este un venit al F. pentru M. și se gestionează de A.
F. pentru M. .
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei și modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pentru considerentele de mai sus instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGFP S. este nefondată, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (T.F.U.E.) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii Europene.
Cererea de înmatriculare a autoturismului fără achitarea taxei de poluare a fost respinsă, invocându-se faptul ca nu se poate proceda la înmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitării taxei de poluare, cu motivarea ca prima înmatriculare a vehiculelor in România se poate efectua doar daca sunt respectate dispozițiile art.3,4 din Legea 9/2012 atât în sensul prezentării documentelor cât și în sensul achitării tuturor taxelor prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, argumente pe care se bazează și recursul promovat.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 alin. 1 lit a din Legea 9/2012 )astfel ca dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare respectiv_ .
Pentru a analiza compatibilitatea Legii 9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii este necesar in prealabil o analiza a aceleiasi compatibilitati in ce priveste taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 .
Compatibilitatea Legii nr.9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la
efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Urmeaza a verifica daca concluziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste taxa de poluare in oricare din formele sale se pot verifica si in ceea ce priveste Legea 9/2012 in forma in care se prezenta la data formularii de catre reclamant a cererii de inmatriculare .
Astfel in forma sa initiala Legea 9/2012 prevedea obligația de plată a taxei atat cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare cit și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
In temeiul OUG 1/2012 prevederile ce vizau plata taxei la prima instrainare a unui autovehicul deja inmatriculat dupa intrarea in vigoare a Legii 9/2012 au fost suspendate pana la_ .Ca atare la data de 0_ taxa pentru emisii poluante se achita pentru o masina de ocazie cumparata
din Uniunea Europeana dar nu se aplica cumpararii de pe piata interna a unei masini de ocazie similiare ceea ce inseamna mentinerea aceleiasi situatii de fapt si de drept ca si cea creata sub incidenta OUG 50/2008 pentru care s-au pronuntat hotararile CJUE mai sus mentionate .
In aceste conditii se poate concluziona pornind de la premisa ca hotararile CJUE au clarificat aspectele necesar a fi analizate in speta ca regimul taxei pentru emisii poluante asa cum este reglementat pana la_ este stabilit astfel încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului
B. GAVRI
și aobligat D. G. A F. P. -S. prin A. F.
P. Z.
să-i restituie suma de 5093 lei
, reprezentând taxa pentru emisii poluante achitată cu chitanța seria TS 8 nr.3612189 din _
Corect s-a admis și cererea de chemare în garanție a M. M. -
A. F. pentru M., pe care o obligat-o să vireze în contul Administrației F. P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Curtea constată că, instanța de fond a reținut că, fiind vorba de un capăt accesoriu de cerere, privind acordarea de daune interese compensatorii sub formă de dobândă, odată cerute, acestea trebuie acordate, indiferent de felul dobânzii solicitate, întrucât conținutul și natura dobânzii trebuie stabilită de instanță, deoarece conform art.84 Cod procedură civilă, cererea (…) este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Instanța de fond în mod greșit a considerat că nu se găsește în prezența unei răspunderi civile delictuale sau contractuale a autorității administrativ-fiscale ci a restituirii unei taxe fiscale nedatorate, că suma achitată de plătitorul de taxă nu este purtătoare de dobândă legală, conform
O.G nr.9/2001, ci numai de dobândă fiscală, conform art.124 Cod procedură fiscală.
Curtea având în vedere motivul de recurs invocat, consideră că acesta este admisibil în sensul că instanța de fond în mod greșit a calificat cererea reclamantului de acordare de dobândă legală ca fiind eronat solicitată, dobânda ce se putea aplica fiind cea fiscală.
Curtea apreciază că în situația dată, nu sunt aplicabile dispozițiile art.120-124 Cod pr.fiscală, neputându-se percepe dobânda fiscală ci numai una de natură civilă, respectiv dobânda legală, prev. de art.1084 raportat la art.1082 Cod civil.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de pârâta D. G. A F.
P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. , împotriva sentinței civile nr. 5298 din_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , pe care o modifică în parte în sensul că va înlătură obligația de plată a dobânzii fiscale.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței recurate
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P.
S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 5298 din_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația de plată a dobânzii fiscale.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. V. G. M. D.
GREFIER
M. V. -G.
Red.VG/dact.MS 2 ex./
Jud.fond: S.M.
