Decizia civilă nr. 10640/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 10640/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE F. T.
Judecător M. H. Judecător D. M. Grefier D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul DZABO M. -C. împotriva sentinței civile nr. 802 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. -N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. LUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 802 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. M. -C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. .
S-a respins cererea de chemare în garanție, formulata de pârâtă, împotriva chematului în garanție A. F. PENTRU M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autovehicul care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
In vederea înmatriculării în România a autoturismului pârâta a emis decizie prin care reclamantul a fost obligat să achite suma de 2529 lei cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. C. -N. la data de_ .
Reclamantul a formulat cerere de restituire a acestei taxe de poluare, cerere respinsă, (fila 9).
Reclamantul a făcut dovada că autoturismul este înmatriculat pe numele său, la dosarul cauzei depunând cartea de identitate a autoturismului seria H nr. 8. (fila 24).
Instanța de fond a dispus citarea reclamantului mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei de poluare, procedura de citare fiind legal îndeplinită (f.20), însă acesta nu a făcut dovada plății taxei de poluare.
În lipsa acestei dovezi, instanța de fond a reținut că nu se poate verifica îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor pentru a se cerceta legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant ce trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG 50/2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
S. M. -C. solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterea cererii sale, respectiv obligarea intimatei A.F.P. C. la restituirea sumei de 2.529 lei reprezentând taxă de poluare pentru autoturisme achitată cu chitanța nr.TS7 nr.0595010/_ .
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 corob. cu art. 312 pct. 1-3 și art. 3041C.pr.civ., reclamantul a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat că acțiunea sa nu a fost dovedită, raportat la nedepunerea dovezii privind achitarea taxei de poluare a cărei restituire o pretinde. În acest context, reclamantul apreciază că instanța de fond a apreciat superficial probatoriul administrat neluând în considerare actele pe care le-a depus la dosar.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că taxa de poluare este abuzivă, discriminatorie și ilegală având prioritate dreptul comunicat față de prevederile naționale. Astfel, taxa de poluare stabilită de OUG nr. 50/2008 stabilește un tratament discriminatoriu, iar categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România. În continuarea motivării recursului, reclamantul a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile
naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu,
A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida
aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Cererea de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului.
Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.50/2008, unde se prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. ."; Art. 60 al. 1 c.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in
pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubiri.";
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de reclamantul S. M. -C. și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va admite cererea de chemare în judecată, iar pârâta
A.F.P. C. va fi obligată să restituie reclamantului suma de 2.529 lei, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța seria TS7 nr. 0595010 din _
, cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea integrală.
De asemenea, în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 50/2008 se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. PENTRU M. va fi obligată la plata sumei de 2.529 lei în favoarea A.F.P. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul S. M. împotriva sentinței civile nr. 802 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată și obligă pârâta A. F. P. C. -N. să restituie reclamantului suma de 2.529 lei reprezentând taxă de poluare încasată cu seria TS7 nr. 0595010 din_, cu dobânda legală, de la data plății și până la restituirea integrală.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție A.
F. PENTRU M. să restituie pârâtei A.F.P. C. -N. suma de 2.529 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamantă cu dobânda legală, de la data plății și până la restituirea integrală.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: D. T. .
