Decizia civilă nr. 10680/2013. Anulare act control taxe şi impozite
Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 10680/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P.
N., împotriva sentinței civile nr. 6.229 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul intimat C. E. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă pentru emisiile poluante.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului C. E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.229 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. A F. P. S. și în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. PENTRU M. și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia.
S-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 7003 emisă de pârâta AFP N. în data de 29 mai 2012 și pe cale de consecință s-a respins cererea reclamantului privind anularea acesteia.
S-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de calcul nr. 1519/03 mai 2012 emisă de pârâta AFP N. și pe cale de consecință s-a respins cererea reclamantului privind anularea acesteia.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. E., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. N. și în consecință, a fost obligată pârâta la restituirea sumei de 4.586 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. PENTRU M. și în consecință a fost obligată chemata în garanție să achite în favoarea pârâtei A. F. P.
N. suma de 4.586 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante restituită reclamantului.
În baza art. 274 Cod procedura civilă a fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 43,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Conformându-se exigentelor art. 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța de fond a soluționat cu prioritate excepțiile invocate.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 93/2003 Tribunalul a reținut că prin decizia ÎCCJ nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă
jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).
Pe cale de consecință, apreciind că aceleași argumente sunt valabile și în privința cererii de restituire a taxei achitate în baza Legii nr. 9/2012, care este percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 110 TFUE (având în vedere că prin suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 al Legii nr. 9/2012 se menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală), instanța a reținut că inadmisibilitatea acțiunii cu această motivație nu a putut fi reținută.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii cu motivația că reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul definit de Legea nr. 554/2004, tribunalul a reținut că introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția procesuală a acesteia și răspunsul comunicat reclamantului în acest sens (f.7). Pentru aceste motive instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP N., în calitate de autoritate fiscală competentă, aspect care reiese din copia chitanței depusă la dosar, fără a exista un raport juridic creat direct între reclamant și DGFP S., care să îndreptățească formularea acțiunii împotriva acestei instituții în calitate de pârâtă. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este DGFP S., ci AFP N. . Din aceste motive, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei DGFP S.
.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru M., instanța a admis-o, având în vedere că taxa de poluare a fost achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP N., în calitate de autoritate fiscală competentă. Pe cale de consecință, tribunalul a
respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei A. F. pentru M. .
Excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 7003 emisă de pârâta AFP N. în data de 29 mai 2012 invocată din oficiu a fost admisă și în consecință cererea reclamantului privind anularea acesteia a fost respinsă, instanța reținând că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr.554/2004. Conform art.8 din acelasi act normativ, în materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica [....] care dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice. Pentru că adresa a cărei anulare o solicita reclamantul nu are acest caracter este exceptata controlului judecatoresc în procedura de contencios administrativ.
Excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de calcul nr. 1519/3 mai 2012 a fost admisă și în consecință cererea reclamantului privind anularea acesteia a fost respinsă, instanța reținând că legalitatea acestui act nu poate fi cercetată de instanța de contencios administrativ pe cale directă în procedura contenciosului administrativ, întrucât decizia nu a fost atacata pe procedura specială derogatorie de la dreptul comun, respectiv prin contestația prevăzută de art.205 și urm. din O.G. 92/2003 republicată cu modificările si completările ulterioare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut la data de 03 mai 2012 reclamantul a achitat suma de 4.586 lei cu titlu de taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca Volkswagen Touran, cu număr de identificare WVGZZZ1TZ5W166298, conform chitanței seria TS8 nr. 3604506. Autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată în data de 02 mai 2005, într-un stat membru al UE, respectiv Germania. Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamantul s-a adresat pârâtei AFP N., fără a primi un răspuns favorabil. Analizând actul normativ incident, respectiv Legea nr. 9/2012, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. N.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. Legii nr. 9/2012 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisiile poluante cu dobânda legală, calculată de la data plății.
De asemenea, se susține că reclamantul nu a urmat procedura administrativ-jurisdicțională prev. de C.pr.fiscală și nici nu a atacat un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004, iar adresa emisă de A. nu este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c din această lege.
Invocând dispozițiile art. 5 și 10 din Legea nr. 9/2012, pârâta susține că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabil se realizează de către autoritatea fiscală potrivit prev. O.G. nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, republicată, cu modif.și complet. ulterioare. Așa fiind, actul emis, respectiv decizia de calcul a taxei reprezintă un titlu de creanță și poate fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
Pârâta consideră că demersul judiciar al reclamantei nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără
însă ca prealabil, actul cauzator al pagubei să fi fost desființat.
A susținut pârâta că măsurile stabilite prin Legea nr. 9/2012 sunt compatibile cu art. 110 din Tratatul CE, respectând exigențele și creând premisele legale pentru asigurarea atingerii unor standarde mai ridicate în ceea ce privește protecția mediului, în concordanță cu tendințele europene în domeniu.
Astfel, această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
În opinia pârâtei, caracterul taxei prevăzute de Legea nr. 9/2012 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art. 3 a actului normativ, cât și din art. 1 din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ, care enumeră categoriile de autovehicule pentru care se aplică această taxă pentru emisiile poluante provenite de la aceste autovehicule.
Având în vedere aceste considerente, pârâta consideră că hotărârea recurată nu are suport legal.
Referitor la admiterea de către instanța de fond a capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale, calculată până la data restituirii efective, pârâta solicită respingerea acestuia, întrucât taxa a fost încasată în temeiul Legii nr. 9/2012, act normativ care este în vigoare.
Reclamantul-intimat C. E. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamantă a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. nr. 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 C.pr.fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307alin. 4 C.pr.civ., Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
In ce privește excepția de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevazute de art. 7 din Legea 554/2004(inclusiv pentru petitul de dobânzi) si pentru nerespectarea art. 1,2,8 din Legea 554/2004 aceasta este neintemeiata in
conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa a paratelor anterioara introducerii actiunii, din pozitia procesuala a paratelor cit si din refuzul expres aflat la f. 15 dosar fond. In aceste conditii au devenit incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 din Legea 554/2004. Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei .
Referitor la fond:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJUE că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (T.F.U.E.) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii Europene.
Taxa ce se pretinde a fi restituita in speta a fost achitata la data de_ ca taxa pentru emisii poluante reglementata de Legea 9/2012 .
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 9/2012) astfel ca dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice ce reglementeaza taxa pentru emisii poluante respectiv Legea 9/2012 .
Pentru a analiza compatibilitatea Legii 9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii este necesar in prealabil o analiza a aceleiasi compatibilitati in ce priveste taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 .
Compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj. Prin aceste hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe
piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce
vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de OUG 50/2008 menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Urmeaza a verifica daca concluziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste taxa de poluare in oricare din formele sale se pot verifica si in ceea ce priveste Legea 9/2012 in forma aplicabila in cauza .
Astfel in forma sa initiala Legea 9/2012 prevedea obligația de plată a taxei atat cu ocazia 1.înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare cit și cu 2.ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
In temeiul OUG 1/2012 prevederile ce vizau plata taxei la prima instrainare a unui autovehicul deja inmatriculat dupa intrarea in vigoare a Legii 9/2012 au fost suspendate pana la_ .In plus art. 2 din aceasta ordonanta permite restituirea taxelor achitate in intervalul_ -_ ,taxe achitate la prima instrainare a unui autovehicul deja inmatriculat .In concluzie in realitate taxa pentru emisii poluante nu s-a aplicat nici dupa_ pentru vanzarile masinilor de ocazie pe piata interna .
Ca atare taxa pentru emisii poluante se achita pentru o masina de ocazie cumparata din Uniunea Europeana dar nu se aplica cumpararii de pe piata interna a unei masini de ocazie similare ceea ce inseamna mentinerea aceleiasi situatii de fapt si de drept ca si cea creata sub incidenta OUG 50/2008 pentru care s-au pronuntat hotararile CJUE mai sus mentionate .
In aceste conditii se poate concluziona pornind de la premisa ca hotararile CJUE au clarificat aspectele necesar a fi analizate in speta ca regimul taxei pentru emisii poluante asa cum este reglementat pana la_ este stabilit astfel încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
In ce priveste cererea de acordare a dobânzilor :
Art. 2 din OUG 1/2012 exclude aplicarea dobânzii fiscale pentru restituirea taxelor pentru emisii poluante ce se restituie de bunăvoie .
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul
scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege. Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C.pr.civ. să respingă recursul ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de către pârâta D. | G. | A F. | P. S. |
în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. | P. | N. | împotriva |
sentinței civile nr. 6.229 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregimea.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. |
GREFIER, M. T. |
Red.L.U./_ .
Dact.L.C.C./2 ex.
J. fond: P. Ancuța.