Decizia civilă nr. 1081/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1081/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. H.
Judecător D. M.
Judecător F. T. Grefier S. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. ICIPIULUI C. -N., împotriva sentinței civile nr. 4.155 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe reclamantul intimat S. V. și chemata în garanție A. F. PENTRU M.
, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită potrivit mențiunilor din încheierea de ședință.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
Curtea invocă din oficiu dispozițiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ., în ceea ce privește modul de soluționare a petitului de acordare a dobânzilor.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.155 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. V. F., în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. A M. ICIPIULUI C. -N. și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.708 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei_ și până la data restituirii efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. iar aceasta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 3.708 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul marca KIA cu nr. de identificare KNEFB247225054771 care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene. In vederea înmatriculării în România a autoturismului sus
indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a M. icipiului C. - N. in_ (f.3).
Reclamantul la data de_ a solicitat restituirea acestei taxe paratei aceasta refuzând restituirea acestei taxe (f.9).
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în temeiul art.60 și urm. Cod pr.civ., tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. și a obligat pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. F. P. A
M. .C. -N.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp.
O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, deoarece reclamantul nu a formulat un astfel de petit.
Mai arată recurenta că instanța de fond a admis acțiunea în contradictoriu cu o persoană care nu are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că reclamanta nu contestă modul de calcul al taxei pe poluare, iar în conf.cu art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de acesta. Astfel, deși A. F. pentru M. a fost chemată în judecată ca și pârâtă, prima instanță nu a obligat această instituție să restituie reclamantei suma solicitată precum și cheltuielile de judecată.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
O altă chestiune pe care pârâta o pune în discuție este legală de intrarea în vigoare a Legii nr.9/20121 începând cu data de_, care prin art. 12 instituie regula de restituire a taxei pe poluare atunci când aceasta este mai mare decât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în sensul că se putea restitui doar diferența în situația în care taxa pe poluare este mai mare decât cea instituită de actul normativ menționat.
În privința dobânzii legale, pârâta consideră că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, deoarece A.F.P. nu are nicio culpă, făcând aplicarea textelor naționale în vigoare. De asemenea, consideră că ca nelegală stabilirea obligației de plată a dobânzii legale aferente sumei achitate, de la data achitării, deci anterior cererii de chemare în judecată
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste motivul de recurs vizind exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de catre recurenta parata acest motiv de recurs este nefondat.Astfel conform art. 7 din OUG 50/2008 stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa .
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii, fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt
obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să
fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la obligația de plată a dobânzii
, Curtea constată că prin acțiunea formulată reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii .
Prima instanță admițând acțiunea a acordat ceea ce a nu a cerut reclamantul, respectiv dobânda legală, altfel spus s-a pronunțat extra petit. Acordarea de către instanța a ceea ce nu s-a cerut se încadrează in motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ. In mod unanim in literatura de specialitate se arata ca acest motiv de recurs nu este de ordine publica ci este unul de ordine privata. In speță, acest motiv a fost invocat de către parata in recursul formulat si din cele mai sus expuse rezulta ca este întemeiat urmând ca instanța sa admită recursul si sa modifice sentința sub acest aspect . Înlăturarea obligației de plata a dobânzii fiscale de catre parat repune in discuție si cererea de chemare in garanție sub acest aspect conform cererii de recurs astfel ca va fi înlăturata si obligația chematei in garanție de plata a aceleiași dobânzi .
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ corob. cu art. 304 pct. 6, art. 312 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va înlătura obligația pârâtei și a chematei în garanție de plată a dobânzii legale, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. ICIPIULUI
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4.155 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtei și a chematei în garanție de plata dobânzii legale.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, S. G. |
Red.M.H./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.R. lescu.
