Decizia civilă nr. 10818/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 10818/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE V. G.
Judecător S. L. R. Judecător R. -R. D.
Grefier M. V. -G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F.
P. A MUN. Z. împotriva sentinței civile nr.5900 din 29 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamanta intimată Z. D. M. și chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5900 din 29 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-au respins excepțiile lipsei competenței materiale a Tribunalului S., autorității de lucru judecat și prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis acțiunea reclamantului(ei) Z. D. -M., cu domiciliul în localitatea Z., str. Lt. Col. Pretorian, nr. 8, bl. N3, sc. A, ap. 8, județul S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z., cu sediul în localitatea Z. ,
P. I. M., nr. 15, județul S., pe care a obligat-o să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 3339 lei, reprezentând taxă de poluare, calculată începând cu data plății -_ - până la restituirea efectivă.
Cu privire la excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului S. în soluționarea prezentei acțiuni, pârâta a apreciat că obiectul acțiunii formulat de către reclamantă de acordare a dobânzii legale aferente sumei de 3339 lei reprezentând taxa de poluare, reprezintă de fapt pretenții, argumentând că nu se află în situația unei acțiuni în contencios administrativ.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, a susținut pârâta că reclamanta nu a formulat recurs cu privire la neacordarea de către instanța de fond acordarea dobânzii în materie fiscală sau legală.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, pârâta a arătat că termenul este de 3 ani prevăzut de lege în materia civilă. Astfel, plata sumei de 3339 lei s-a făcut la data de 10 octombrie 2008 și data înregistrării cererii de restituire este 11 iulie 2012, deci, s-a apreciat de pârâtă, că este o perioadă mai lungă de 3 ani, sens în care dreptul la acțiune a reclamantei în acordarea de dobânzi legale în materie civilă este prescris.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamanta a solicitat pârâtei, A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. Printr-o hotărâre anterioară s-a admis acțiunea reclamantei în privința sumei reprezentând cuantumul taxei, iar reclamanta solicită în mod justificat dobânda aferentă acestei sume.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A JUDS în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. A MUN. Z. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, se consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod Procedură Civilă si în considerarea dispozițiilor art. 3041deoarece instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art. 1 din OUG nr.50/2008, a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea unității fiscale la plata dobânzii legale aferenta sumei de 3.339 lei.
Pe cale de excepție se invocă si in calea de atac excepția prescripției dreptului la acțiune având in vedere termenul de 3 ani prevăzut de lege in materia civila si nu cel de 5 ani așa cum in mod greșit a reținut instanța de fond.
Se motivează aceasta întrucât, in speța este vorba de acordarea unei dobânzi legale prevăzuta de legea in materie civila si nu dobânda fiscala prevăzuta de materia fiscala.
Astfel întrucât intre data plați sumei_ si data înregistrării cererii de restituire_ exista o perioada mai lunga de 3 ani, se solicită a se constata ca dreptul la acțiune a reclamantului in acordarea dobânzii legale in materie civila este prescrisa.
Pe cale de excepție se invocă lipsa competentei materiale a Tribunalului S. in soluționarea prezentei acțiunii, având in vedere ca obiectul acțiunii formulata de acordare a dobânzii legale aferente sumei de 8190 lei reprezentând taxa de poluare, reprezintă pretenții.
Astfel întrucât în speță nu este situația unei acțiuni in contencios administrativ se consideră ca se impune admiterea excepției lipsei competentei materiale a Tribunalului S. .
De asemenea, pe cale de excepție se mai invocă si excepția autorității de lucru judecat, având in vedere ca reclamanta nu a înțeles sa formuleze recurs cu privire la respingerea de către instanța de fond a cereri pentru acordarea dobânzii fiscale.
Se solicită admiterea excepțiilor invocate.
Pe fond, se solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondata, motivat de următoarele:
Prin acțiunea formulata reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale aferente sumei achitata cu titlu de taxa de poluare.
Insa, reclamantul nu a precizat temeiul de drept în baza căruia autoritatea fiscala datorează dobânda legala si de asemenea nu s-a precizat data de la care începe sa curgă dobânda legala.
2
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementata, așa cum s-a precizat si mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din codul de procedura fiscala, precum si de Ordinul MFP 1899/_ .
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Dreptul contribuabilului de ai se plați dobânda pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedura fiscala.
Textul menționat prevede ca pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Or, așa cum s-a arătat solicitările formulate de către reclamant cu privire la acordarea dobânzii au fost respinse de către instanța de judecata.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea reține că în speță este incident termenul de 5 ani, aplicabil creanței principale, același regim juridic trebuind să fie respectat și în privința accesoriului, dobânda aferentă. Din această perspectivă, corect a fost considerată cererea ca fiind formulată înăuntrul termenului de prescripție. Aceeași rațiune subzistă și în privința competenței
materiale a Tribunalului S., care, odată recunoscută în privința principalului, pentru identitate de rațiune trebuie recunoscută și accesoriul creanței reclamantei.
De asemenea, pe cale de excepție se mai invocă si presupusa autoritate de lucru judecat, având in vedere ca reclamanta nu a înțeles sa formuleze recurs cu privire la respingerea de către instanța de fond a cereri pentru acordarea dobânzii fiscale. Se observă, la prima vedere chiar, că obiectul prezentei cereri este diferit de solicitarea de acordare a dobânzii fiscale.
Pe fond, Curtea reține că este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza contrară, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de
3
timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. A MUN. Z. împotriva sentinței civile nr.5900 din 29 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013.
Președinte, V. G. | Judecător, S. L. R. | Judecător, R. -R. D. |
Grefier, M. V. -G. |
Red. S.R.L./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-I. D. D.
4
