Decizia civilă nr. 10964/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10964/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. B. -N. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. S. B. împotriva sentinței civile nr. 2581 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. -N. în contradictoriu cu reclamant intimat B. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2581 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. -N.
, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N. și respinge acțiunea față de această pârâtă.
A fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile.
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul B. T., împotriva pârâtei A. F. P. S. B. , ca fiind întemeiată și, în consecință a fost anulat actul administrativ fiscal - decizia nr. 467/2012 emisă de pârâta DGFP B. -N. ;
- pârâta AFP S. B. a fost obligată să restituie reclamantei suma de 1617 lei, achitată de acesta cu chitanța seria TS6, nr. 0778066, din_, cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data plății și până la restituirea efectivă a taxei achitate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. S. B. prin DGFP B. -N. și a fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. , să plătească pârâtei AFP S. B. suma de 1617 lei, cu dobânzile legale acordate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând, cu prioritate conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F.
P. B. -N.,
tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, astfel că a fost admisă, cu motivarea că aceasta nu a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, taxa fiind percepută de pârâta A. F. P. S. B. și în consecință a respins acțiunea față de pârâtă.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta DGFP B.
-N., tribunalul a constatat că este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Astfel, interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicită deci o cale internă de atac în fața unei autorități naționale competente care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectivă" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic (Hotărârea Wille împotriva Licchtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanță de judecată.
Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care reclamantul nu a demonstrat că o astfel de cale de atac ar fi fost efectivă, având în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 24/_ , publicată în Monitorul Oficial nr. 1/_, în soluționarea recursului în interesul legii, statuând că procedura de contestare prev. la art. 7 din OUG nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 Cod procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe disp. art. 117 al. 1 lit. d din același cod, întrucât "în primul rând, a susține că nu există acces la procedura restituirii, reglementată de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală (și, implicit, Ordinul ministrului finanțelor publice nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal), decât după epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală înseamnă practic a înlătura din ordinea juridică prima dispoziție legală indicată. Într-adevăr, existența art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat", un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul .
În al doilea rând, nu trebuie ignorate obiectul și finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința înlăturării acesteia din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu. Procedura prealabilă reglementată de dispozițiile legale amintite anterior este obligatorie numai în cazul primei categorii de acțiuni, în timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În al treilea rând, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită";.
Pe fond,
instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. | G. | A F. | ||
P. | B. -N. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. | S. | B. , prin |
care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar.
Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În cererea de chemare in judecata reclamantul a invocat nelegalitatea taxei de poluare datorata incalcarii dreptului Uniunii Europene de catre legislatia romana ce reglementează taxa de poluare. Pentru a sustine si dovedi incidenta in speta a dreptului Uniunii Europene in motivarea actiunii reclamantul a arătat că a cumparat autovehiculul dintr-un stat membru U.E.
Verificând actele depuse de catre reclamant in dovedirea acțiunii in fata instanței de fond din acestea nu rezulta ca autovehicul din speța a fost înmatriculat anterior intr-o tara membra UE.
In motivele de recurs parata a invocat ca motiv de ordine publica inaplicabilitatea art. 110 TFUE întrucât la dosar reclamantul nu a depus actele ce atesta înmatricularea anterioara a autovehiculului in spațiul UE. Deși copia motivelor de recurs s-a comunicat reclamantului intimat la data de_ pana la termenul de judecata din data de_ reclamantul intimat nu a depus aceste acte la dosar.
Mai mult, pentru termenul din data de_ intimatul a fost citat expres cu această mențiune de a depune acte care să dovedească înmatricularea anterioară a autoturismului în spațiul comunitar (f. 25) cu consecința incidenței art. 110 din T.F.U.E. Cu toate acestea intimatul nu s-a conformat și nici o probă nu a fost administrată în acest sens nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs.
In aceste condiții, în lipsei vreunei probe, autovehiculul cumparat de catre reclamant nu provine din spatiul Uniunii Europene si ca atare nu intra sub incidenta art. 110 TFUE. Neintrînd in câmpul de aplicare a acestui text de lege in speță nu se poate retine in mod evident incalcarea dreptului Uniunii Europene prin perceperea si achitarea de catre reclamant a taxei de poluare .
În consecință, față de cele menționate anterior, in temeiul art. 20 din Legea 554/2004, art. 304 indice 1 C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul si se va modifica in întregime sentința recurata in sensul ca se va respinge acțiunea.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de D. | G. | A F. P. B. -N. în |
numele ADMINISTRAȚIEI F. P. | S. | B., împotriva sentinței civile nr. |
2581 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. -N. , pe care o modifică în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Noiembrie 2013.
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
Red.L.U./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: C. V.
