Decizia civilă nr. 10968/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10968/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 1336 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C. , în contradictoriu cu reclamantul intimat Z. -S. M. și chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de_ reclamantul intimat Z. -S. M. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1336 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C.
, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Z. -S. M., în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
C. -N. .
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 9160 lei, cu titlul de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și pană la data restituirii efective a sumei sus-indicate.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1239,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a cumpărat un autoturism înmatriculat inițial într-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost nevoit plătească taxa indicată în cererea de chemare în judecată, conform chitanței depuse la dosarul cauzei, ca urmare a emiterii deciziei de calcul al taxei de poluare.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
1
În privința cererii de chemare în garanție, raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. Fondului de Mediu, astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F.
P. C. -N.
prin care se solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată sau, în subsidiar, respingerii cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta consideră că au fost acordate cheltuieli de judecată într-un cuantum excesiv în raport de munca avocatului și valoarea obiectului pricinii, și că nici nu ar putea fi obligată la plata cheltuielilor având în vedere lipsa sa de culpă.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul a solicitat respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate, cu o motivare extinsă a poziției sale.
De asemenea a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
Curtea reține că obligarea recurentei la suportarea unor cheltuieli de judecată este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în domeniul contenciosului administrativ examinarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aplicabilității art. 6 alin. 1 din Convenție se face în general în raport cu o pretinsă încălcare a drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, deși nu este exclusă calificarea, bunăoară, a unei proceduri fiscale din dreptul intern ca acuzație în materie penală (Bendenoun v. Franța, 1994). În practica Curții s-a evitat definirea exactă a termenilor Convenției, Curtea examinând în fiecare caz în parte în funcție de circumstanțele speței natura dreptului în discuție, civil sau public, pe baza unor criterii orientative generate de practica anterioară sau stabilite la deliberare ("Convenția este un instrument viu, care trebuie interpretat în lumina condițiilor din prezent"; - Johnston v. Irlanda, 1986). Sub acest aspect, caracterul predominant al prezentului litigiu este cel "civil";. Trebuie remarcat că noțiunile cu care operează Convenția au un înțeles autonom (Baraona v. Portugalia, 1987), netributar dreptului intern, astfel încât un drept calificat în dreptul intern ca fiind civil, poate să nu aibă o aceeași natură din perspectiva Convenției, sau, invers, un drept public să fie privit de către Curte ca având un caracter civil. Caracterul "civil"; al procedurii imprimă acesteia și un deziderat de echitate, inclusiv sub aspectul justei aprecieri a costurilor judecății.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această
împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
2
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați) - apărările din întâmpinare vizează acest aspect, nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 539,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care Curtea îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
Curtea mai reține că reclamantul intimat a depus jurisprudență în sprijinul poziției sale referitoare la inadmisibilitatea reaprecierii de către instanța de recurs muncii îndeplinite de avocat în fazele anterioare, care nu este însă pertinentă datorită existenței unei diferențe specifice între recursurile prevăzute de art. 304
C. pr. civ., respectiv art. 3041C. pr. civ., jurisprudența nefiind nici izvor de drept. Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de
judecată, menținând restului dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C. -
N. împotriva sentinței civile nr. 1136 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C. , pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Noiembrie 2013.
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
Red.L.U/dact.V.R. 2 ex./_
Jud.fond: O. R. G.
3
