Decizia civilă nr. 11057/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11057/2013
Ședința publică din 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. | S. | |
JUDECĂTOR: A. M. | I. | |
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC E. B. S., împotriva sentinței civile nr. 212, din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata A. F. P. C. N.
.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că recursul promovat nu este timbrat.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum și înscrisuri în probațiune și arată că nu mai are alte cereri de formulat in cauză.
Curtea, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei motiv pentru care dispune închiderea fazei probatorii și acordă cuvântul reprezentantei recurentei in susținerea căii de atac promovate.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pentru motivele expuse pe larg in scris.
Instanța reține cauza in pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.212 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. B. S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
C. -N. .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul pretinde că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost nevoit să achite taxa pentru emisii poluante stabilită prin Legea 9/2012.
Taxa pentru emisii poluante nu a fost restituită de către pârâtă, astfel încât reclamantul a fost nevoit să solicite pe cale judecătorească restituirea taxei,
înregistrând cererea care face obiectul prezentului dosar, invocându-se aplicarea directă a dreptului comunitar în baza art.148 din Constituție.
Instanța a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art.148 din Constituție și cu aspectele ce rezultă din Cauza T., reclamantul ar fi îndreptățit să beneficieze de restituirea taxei pentru emisii poluante, temeiul juridic care a stat la baza perceperii taxei, respectiv Legea 9/2012, suspendată parțial prin OUG 1/2012, putând fi înlăturat de la aplicare.
Reclamantul nu a făcut însă dovada împrejurării că autoturismul pentru care a achitat taxa de poluare a fost achiziționat dintr-un stat membru al UE. Doar în această situație ar fi admisibilă restituirea taxei nu și în situația achiziționării autoturismului dintr-un alt stat, necomunitar.
Dispozițiile legale cuprinse în vechiul cod civil referitoare la probațiune au rămas în vigoare până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă .
Potrivit prevederilor art.1169 C.civ, reclamantul are obligația de a dovedi temeinicia pretențiilor sale, însă în lipsa depunerii oricărui act din care să rezulte că autoturismul a fost achiziționat dintr-un stat membru UE, cerințele art.1169 nu sunt întrunite.
În consecință, având în vedere aspectele menționate, instanța apreciind că temeinicia pretențiilor reclamantului nu a fost dovedită, va respinge cererea de chemare în judecată formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta E. B. S. prin care
a solicitat admiterea recursului, obligarea pârâtei la restituirea în lei la data plății a sumei de 43767 lei achitată de reclamantă prin ordinul de plată nr.16 din_ privind autovehiculul marca Mercedes Benz tip 1722 nr. de identificare WDB65203515596619, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate la suma arătată mai sus, dobânda calculată începând cu data plății taxei de primă
înmatriculare și până la restituirea efectivă a acestei sume de bani, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu,
A. Fondului pentru Mediu și M. Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie
importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea în baza art 312 C pr civ va admite recursul formulat de reclamanta SC E. B. S., împotriva sentinței civile nr. 212, din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtei A. F. P. C. -N. și, în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 43767 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE;
Admite recursul formulat de reclamanta SC E. B. S., împotriva sentinței civile nr. 212, din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtei A. F. P. C. -N. și, în consecință obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 43767 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | I. | A. | M. C. |
Red.A.M.C./S.M.D./2 ex./_
GREFIER
M. N.
