Decizia civilă nr. 11187/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11187/2013
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A
O. H. împotriva sentinței civile nr. 10633 din data de_ și a sentinței civile nr. 536 din_, pronunțate de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. G. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile OUG 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin S.C. nr. 10633/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. G. împotriva pârâtei A. F. P. A MUNICIPIULUI H., obligată pârâta A.
F. P. A O. H. să restituie reclamantului suma de 2507 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei sus indicate, obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 659,3 lei.
De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. a orasului H. împotriva chematei în garanție A.
F. pentru mediu B. și obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 2.507 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantului cu dobânda legală în materie civilă.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen înmatriculat în țară comunitară, cu nr. de identificare WVWZZZ3BZVVE029252 iar pentru
înmatricularea in România a achitat o taxă de poluare în cuantum de 2507 lei la AFP H. în data de_ .
Reclamantul la data de_ a solicitat restituirea acestei taxe paratei aceasta refuzând restituirea acestei taxe.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 218/2008, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie acesteia taxa de poluare achitată necuvenit.
Tribunalul apreciaza ca in speta se poate acorda dobinda legala întrucit perceperea taxei din speță, cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicită ce atrage răspunderea paratei in conditiile dreptului comun, aceasta fiind obligată sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusă in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale. Si in aceste conditii
tribunalul nu a dat altceva si a inteles sa repare acelasi prejudiciu respectiv lipsa folosintei banilor dar in alt cuantum decit cel pretins de reclamant.
Avind in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ a fost admisă cererea de chemare in garantie in intregime.
In temeiul art.274 C.proc.civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 659,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prin SC nr. 536/_ pronunțată în același dosar, a fost completat dispozitivul SC nr. 10633/_
în sensul că a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată către pârâta AFP H. de către chemata în garanție.
Împotriva acestor sentințe, pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI H. a declarat recurs,
solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea lor în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a AFM B. și în privința cheltuielilor de judecată.
În motivare recursului, pârâta a arătat că nu are nici o culpă procesuală, făcând doar aplicarea textelor legale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a proceda la restituirea imediată a taxei solicitate.
Analizând recursrile formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecata este nefondat in ce priveste obligatia de plata a cheltuielilor de judecata cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantei la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia.
Dreptul la restituirea taxei de poluare este fundamentat pe incompatabilitatea dreptului national cu dreptul Uniunii Europene, incompatibilitatea rezultatat din hotararile pronuntate de catre CJUE in cauzele
T. si Nisipeanu .In aceste conditii si parata ca autoritatea publica si ca parte a statului de drept trebuia ca in speta sa dea eficienta principiului suprematiei dreptului Uniunii Europene si sa restituie taxa de poluare reclamantei.
In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima instanța, Curtea apreciaza ca acest cuantum nu corespunde valorii pricinii si muncii depuse de avocat constind in formularea cererii prealabile ,redactarea si sustinerea actiunii. In acesta materie munca desfasurata de avocat este mult simplificata de existenta hotararilor CJUE in cauzele T. si Nisipeanu astfel ca munca avocatului nu este si una de concepere a unui model juridic cu un obiect si o motivarea proprie, particulara spetei in vederea obtinerii rezultatului urmarit de catre reclamantă asa cum se intimpla in alte cauze ci de folosire a unui model deja elaborat,depunerea actelor probatorii specifice acestui model si sutinerea lui. Raportat la aceste doua criterii vizate de art. 274 alin. 3 C.pr.civ si considerentelor de mai sus, Curtea a apreciat ca suma de 539,3 lei răspunde in mod rezonabil celor doua cerinte legale sus mentionate .
În ceea ce privește solicitarea de obligare a chematei în garanție de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, reținându-se culpa procesuală a pârâtei care s-a opus admiterii acțiunii iar această împrejurare nu-i poate fi imputată chematei în garanție.
În consecința in temeiul prevederilor art. 20 din Legea 554/2004 corob. cu art. 3041, art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul, va modifica parțial sentința recurata nr. 10633/_ în sensul că va diminua cuantumul
cheltuielilor de judecata la suma de 539,3 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Va fi respins recursul declarat de AFP H. împotriva sentinței civile nr.
536/_ pronunțată în același dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de AFP H. împotriva SC nr. 10633/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că:
Reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta la 539,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de AFP H. împotriva sentinței civile nr.
536/_ pronunțată în același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. |
THRED./M.H. 2 EX./_
