Decizia civilă nr. 11197/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11197/2013
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
N. împotriva sentinței civile nr. 4891 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta B.
S. L. și pârâta U. S. H., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform dovezii aflată la fila 2 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-pârâtă U. S.
H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.891 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta BOLCHIș S.
L., în contradictoriu cu pârâta U. S. H. B. și, în consecință, a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență în psihologie și suplimentul la diplomă.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție a M. E., C.
, T. SI S. și a fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la diplomă solicitate de reclamantă.
S-a respins cererea privind sancționarea chematei în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a absolvit Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, din cadrul Universității S. H., promoția 2009, obținând titlul de Licențiată în Psihologie, aspect confirmat prin adeverința nr. 441 din_ .
Cu toate că a solicitat eliberarea diplomei de licență, pârâta nu a onorat cererea reclamantei.
Referitor la specializarea urmată de reclamantă, pârâta U. S. H. are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăților sale";, împrejurare ce reiese din comunicatul conducerii pârâtei pentru informarea opiniei publice.
Din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate, (f.76), rezultă că "U. S. H. organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului la distanță, formă de învățământ absolvită de reclamanta din prezenta cauză.
Conform prevederilor capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă și înregistrată sub nr. 1405/_, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în termen de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, astfel că acțiunea este întemeiată și va fi admisă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția invocată de pârâta Ministerul Educației și Cercetării B.
, instanța de fond a considerat-o nefondată motivat de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M. ui E. și C. .
Mai mult, pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ superior are nevoie de avizul ministerului iar în cauză, chemata în garanție a aprobat un număr de 10.325 bucăți din cele 27.000 bucăți formulare tipizate solicitate, împrejurare ce reiese din adresa nr. 37.450 din_ (f.21).
Față de cele arătate și având în vedere dispozițiile art. 60 Cod pr. civilă, a fost apreciată de instanță ca fiind întemeiată în parte și cererea de chemare în garanție.
Potrivit dispozițiilor art. 24 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Raportat la faptul că aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea în termen a hotărârii este prevăzută în alineatul al doilea al aceluiași articol, tribunalul a considerat că aceasta poate fi solicitată doar în faza de executare, situație în care a respins cererea formulată de pârâtă privind sancționarea chematei în garanție în caz de neexecutare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în GARANȚIE M. E.
, C., T. ȘI S. B. , solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința recurată este nelegală și netemeinică, dată cu încălcare prev. art.22 C.pr.civ., iar instanța de fond nu s-a raportat la nici un temei de fapt și de drept pentru a obliga M. la aprobarea emiterii tipizatelor formularelor actelor de studii.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. H. " din B. este neîntemeiată întrucât între M. E. N. și U. "S.
H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
M. E. N. nu poate fi obligat la aprobarea emiterii unor formulare tipizate către U. S. H. în condițiile în care aceasta a înființat
cursuri la specializări ale căror forme de învățământ nu au fost autorizate/acreditate de ARACIS și respectiv MEN să funcționeze. Totodată, sub aspectul obligației legale a M. ui E. N. de a aproba eliberarea tipizatului pentru ca U. S. H. să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate față de reclamantă arătăm că nu există nici un act normativ care să stabilească imperativ, fară nici o condiție, o astfel de obligație.
Cu privire la regimul juridic al adeverințelor emise de U. "S. H. " în anul 2009, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că valabilitatea acestora a fost de maxim 12 luni, dată după care nu se mai poate reține că acestea se mai pot bucura de prezumția de legalitate.
Faptul ca U. "S. H. " a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, este un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități. Prin efectul legii în temeiul căreia aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care, după minim 6 luni, maxim 12 luni își pierdea valabilitatea. în consecință, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept în ceea ce privește lipsa oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamanți. Așadar, cei care, ulterior împlinirii termenului de 12 luni, au înțeles sa dea eficienta unui document care își pierduse valabilitatea, nu au făcut decât să-și asume niște riscuri ale căror efecte trebuie să le suporte exclusiv, nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept, cu care nu s-a aflat în niciun fel de raporturi juridice, acoperirea eventualelor prejudicii suferite ca urmare a unei înțelegeri, convenții, încheiată cu un alt subiect de drept.
Deoarece instanța este obligată a aplica prevederile legilor ce guvernează domeniul speței deduse judecății, iar acolo unde legea nu distinge instanța trebuie să țină seama de principiile de drept, susținem că nu se poate da eficiență principiului aparenței in drept.
În cauza suspusă judecății, recurenta consideră că legislația este cât se poate de clară, fiind ușor de observat că, cel puțin în acest domeniu, un fapt ilicit și anume organizarea unor cursuri fară a respecta prevederile legale nu poate produce efecte licite.
În opinia recurentului, prima instanță nu a analizat motivul pentru care M.
E. N. a refuzat aprobarea eliberării tipizatelor și anume, acela că U. "S. H. ", contrar prevederilor legale, a înmatriculat studenți, peste cifra de școlarizare, la diverse specializări și forme de învățământ neautorizate provizoriu sau neacreditate. Dacă s-ar fi analizat acest aspect, s-ar fi concluzionat că, în ceea ce ne privește, nu se poate reține ca am refuzat nejustificat aprobarea eliberării formularelor de tipizate.
În susținerea acestui fapt recurentul a invocat adresa ARACIS nr. 5126 din_, iar din conținutul acestui document se constată că pentru forma de învățământ ID, Universității "S. H. " i s-a aprobat cifră de școlarizare numai pentru 4 specializări.
La pct. 3 din motivarea recursului, recurentul arată că prima instanță nu a luat în considerare temeiurile de drept invocate prin întâmpinare în susținerea afirmației noastre privind obligativitatea acreditării formei de învățământ "la distanță", dând însă o interpretare proprie prevederilor art.60 din Legea învățământului nr.84/1995. Astfel, nu s-a motivat în nici un fel motivul pentru care au fost respinse apărările formulate pe dispozițiile H.G nr. 10111/2001 actul normativ care reglementează tocmai organizarea si funcționarea învățământului la distanță si a învățământului cu frecventă redusă în instituțiile de învățământ superior. Astfel, pentru studenții care au urmat cursurile la specializări ale căror forme de învățământ nu erau acreditatei U. "S. H. " nu avea dreptul de
a organiza examen de licență si cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
A fi obligați la aprobarea eliberării tipizatelor, în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituției.
Pârâta intimată U. "S. H. "; a depus întâmpinare
solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată (f.18)
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Prin cererea de chemare în garanție recurenta U. S. H. a solicitat obligarea MECTS la a aproba tipărirea formularului tipizat constând în Diploma de licență pentru reclamantă susținând că formularele actelor, în condițiile art.7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii, sunt tipărite și difuzate de unități specializate desemnate de MECT, cu aprobarea comenzilor iar în lipsa aprobării se găsește în imposibilitatea de a îndeplini obligația respectiv de a elibera diploma așa cum se relevă prin cererea introductivă în care este chemată în judecată.
Plecând de la cele invocate, prima instanță a respins cererea reținând ca potrivit actelor ministerul a transmis către Romdidact S.A avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților din promoțiile 2008-2010.
Potrivit art.7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnate de MECT ,unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Verificându-se actele depuse la dosar se observă că universitatea s-a adresat chematului în garanție pentru eliberarea formularelor tipizate pentru promoția 2009 în repetate rânduri însă numărul formularelor aprobate nu a fost cel solicitat. Astfel prin adresa nr. 31/_ înregistrată la MECTS sub nr. 37450/2010 a fost solicitat un necesar de 27.000 diplome. Prin adresa MECTS către Romdidact S.A - desemnată pentru tipizare/difuzare se solicită acesteia din urmă un număr de 10.325 diplome (f.19,21 dosar fond). Dat fiind avizarea unui alt număr, universitatea prin adresa nr. 960/_ (f.20 dosar fond) revine către MECTS cu o nouă solicitare de a se onora avizarea/ aprobarea necesarului de materiale tipizate cerut. Demersul menționat a rămas fără rezolvare la dosar nefiind depusă o situație care să ateste asigurarea necesarului. Ori în condițiile date chiar dacă s-a dat un aviz acesta este parțial și ca atare nu se poate reține o îndeplinire a obligației. De aceasta obligație este ținută la rândul său universitatea pentru că nu poate onora obligația pentru care a fost chemată în
judecată, respectiv nu poate pune efectiv în executare hotărârea prin care a fost obligată la eliberarea diplomei.
Prin urmare în condițiile în care regulamentul stabilește obligația desemnării și aprobării eliberării formularelor tipizate de MECTS iar din acte rezultă că acesta nu a avizat necesarul solicitat soluția instanței de fond este legală și temeinică urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 4.891 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
G. , D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. V.
