Decizia civilă nr. 11247/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11247/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. DE A.
F. împotriva sentinței civile nr. 13747 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta intimată SC T. P.
N. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. cedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de_ reclamanta intimată SC T. P. N. S. a înregistrat întâmpinare.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Curtea invocă, din oficiu, ca motiv de recurs de ordine publică, motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu referire la lipsa de calitate procesuală a activă a reclamantei și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în
lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13747 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C.
, s-a admis în parte acțiunea în contencios formulată de reclamanta SC T. P. N. S.,
în contradictoriu cu pârâta A. N. de A.
F. și în consecință pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 9863 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală de la data plății_ și până la data restituirii acesteia.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 539,3 lei, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial parțial.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulata de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. .
Chemata în garanție a fost obligată să restituie pârâtei suma de 9863 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantei, cu dobânda legală în materie
civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că la data de_ reclamanta SC T. P. N. S. a achitat suma 9863 lei, cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de identificare WDB9036631R944449, conform OP nr.6220/_ (f.5).
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. N. DE
A. F. (A.N.A.F.)
solicitând admiterea recursului ca fondat și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
În motivarea recursului recurenta a arătat că solicită instanței de recurs modificarea a sentinței recurate potrivit art.304 pct.9, ca nelegala, și respingerea acțiunii ca neîntemeiata în ceea ce privește obligarea A.N.A.F. la restituirea taxei de poluare în cuantum de 9863 lei.
Critică sentința recurata și în ceea ce privește obligarea A.N.A.F.-
D.G.A.M.C. la restituirea sumei de 9863 lei reprezentând taxa de poluare, suma care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A.
F. pentru M. .
La pronunțarea hotărârii nu s-au avut în vedere următoarele dispoziții legale, texte care reprezintă legea speciala în speța, respectiv prevederile art.1 din O.U.G.nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule potrivit cărora: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru
instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A.
F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului."
Totodată potrivit art. 5 alin.4 din același act normativ: "(4) Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ."
De asemenea, art.8 alin. 5 din H.G. nr.686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr.50/2008 prevede ca: "... restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru M. ."
Instanța de recurs în mod greșit a înțeles sa treacă peste textele de lege menționate anterior, texte care reprezintă legea speciala în speța.
Nu poate fi de acord cu hotărârea instanței de fond având în vedere următoarele motive:
Consideră ca, în mod greșit, instanța de fond a apreciat ca, normele interne ce reglementează obligația de plata a taxei de prima înmatriculare în România, pentru autoturismele second- hand contravin dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art.90 paragraf 1, "normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie și care încălca principiul liberei circulației a mărfurilor, aceeași taxa nefiind perceputa pentru autoturismele second-hand autohtone".
Astfel, discriminarea invocata, prin asimilarea taxei prevăzute de art.2141Cod fiscal unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale nu exista și nu poate fi reținuta de către instanța.
In acest sens precizează ca textul național nu instituie o discriminare în sensul dispozițiilor art.90 paragr.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
In fapt, taxa de poluare a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei în vigoare abrogându-se art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. în aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, în locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, invocate de intimata-reclamanta, precizează următoarele:
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005:" Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competenta în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor".
Totodată, precizează faptul ca art. 148 alin. (2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, precizează:
Incidența în cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 și art.9.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, menționează ca potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 (1) din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate și taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite.
Astfel, atât tratatul menționat mai sus, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
In susținerea acestui punct de vedere invocă (astfel cum a precizat) și prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri".
Menționează ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum și avizele Parlamentului European și Comitetului Economic și Social.
De asemenea, precizează ca principiul " poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizează de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (intre care Ungaria, Grecia, D. emarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decât atât, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce privește susținerea intimatei-reclamante, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, va învedera următoarele:
In literatura de specialitate s-a arătat ca, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor și orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor și de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera și care nu sunt taxe vamale în sens strict". (O. Manolache - Drept comunitar, Edit. ALL ediția a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, în cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului în România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse
Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate în România. În acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului în tara și pentru utilizarea pe teritoriul statului și nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Mai mult, în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligarea a A.N.A.F.
D.G.A.M.C. la restituirea taxei de poluare învederează instanței de judecata prevederile OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Astfel, potrivit art.1 din actul normativ menționat anterior:
"(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. . în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului."
De asemenea, potrivit art.8 alin. 5 din H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr.50/2008 prevede ca: "... restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru M. ."
In ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei, actualizate cu rata dobânzii legale de la data efectuării plații și până la data restituirii efective, criticam sentința și în susținerea criticii învederează următoarele :
Având în vedere prevederile actului normativ care stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, respectiv O.G. nr. 13/2011, cererea reclamantei este inadmisibila.
Acesta ordonanța stabilește în mod imperativ, la art.9, faptul ca: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
Prin urmare, solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea prezentei acțiuni este inadmisibila.
De asemenea, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările și modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Astfel, nici una dintre condiții nu este îndeplinita în cauza, respectiv cererea nu a fost adresata organului fiscal, ci direct instanței de judecata, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistând nici titlul de creanța.
Menționează ca în dosarul_ Curtea de Apel B. Secția a Vlll-a Contencios Administrativ și Fiscal, a reținut în mod irevocabil prin decizia civila 1026/_, ca este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legala.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea A.N.A.F. - D.G.A.M.C. la plata sumei reprezentând cheltuielile de judecata, solicită respingerea lui, ca neîntemeiat, având în vedere ca, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin.1 Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle în culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa în
cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de față nu se încadrează în aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina noastră pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata. Or, în cazul de față, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic și legal întocmite, motiv pentru care solicită respingerea și acestui capăt de cerere.
Mai mult decât atât, doar A.N.A.F. a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, în măsura în care a fost admisa cererea de chemare în garanție a Administrației F. de M., iar aceasta instituție a fost obligata sa restituie
A.N.A.F. suma reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legala calculata până la restituirea efectiva a acesteia.
Reclamanta intimată SC T. P. N. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Analizând cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesual active invocata de Curte din oficiu, exceptie a carei admitere s-ar extinde sub aspectul efectelor si asupra chematei in garantie si ar face inutila examinarea celorlalte motive de recurs Curtea apreciaza ca aceasta exceptie este intemeiata pentru urmatoarele considerente :
Din economia prevederilor art. 241 indice 1 si urm C.pr fiscala ce reglementa taxa de prima inmatriculare si din prevederile art. 4 si 5 din OUG 50/2008 ce reglementa taxa de poluare rezulta ca obligatia de plata a taxei de prima inmatriculare respectiv poluare revine proprietarului autovehiculului care se inmatriculeaza pentru prima oara in Romania .
Stabilirea si colectarea acestor taxe se face de catre autoritatea fiscala competenta .
Ca atare raportul de drept fiscal privind plata acestor taxe se nastea intre proprietarul autovehiculuiui care cerea inmatricularea pentru prima oara in Romania si autoritatea fiscala competenta .
In momentul in care se solicita restituirea taxei de prima inmatriculare respectiv poluare platite in raportul juridic anterior indicat este evident ca in acest raport juridic calitatea procesual activa revine celui care a achitat taxa respectiv cel care a inmatriculat pentru prima oara autovehiculul in Romania iar calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a colectat-o.
In speta cel care a achitat taxele de prima inmatriculare si taxa de poluare si care este si proprietarul autovehiculului este SC BT Leasing Transilvania IFN SA. Reclamanta are doar calitatea de utilizator a acestui autovehicul in contractele de leasing.
Chiar daca reclamanta este cea care a remis societatii de leasing sumele de bani necesare platii taxei de poluare asa cum rezulta din actele depuse la dosarul de fond, nu este mai putin adevarat ca stabilirea acestei taxe si plata ei s-a facut de catre societatea de leasing catre autoritatea fiscala competenta ,intre acestea stabilindu-se raportul juridic fiscal initial si doar aceastea putind fi parti si in raportul juridic de restituire a acestor taxe .
Actiunea de fata a fost formulata de catre reclamanta in nume propriu si nu in numele societatii de leasing pe calea oblica sau intr-o alta formula juridica astfel ca este cert ca intre reclamanta si autoritatile fiscale nu exista nici un raport juridic in virtutea caruia paratele sa aiba obligatia restituirii vreunei taxe
catre reclamanta ,aceasta obliagtiei putind subzista sub rezerva verificarii conditiilor de fond doar fata de societatea de leasing .
Avind in vedere aceste considerente Curtea in temeiul art. 20 alin.3 din Legea 554/2004 corob cu art. 312 C.pr.civ va admite recursul declarat in cauza si va modifica in intregime sentinta recurata in sensul ca va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activa.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta A. N. DE A. F. împotriva sentinței civile nr. 13747 din _, pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C. pe care o modifică în întregime în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active și respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Decizia este irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din 21 Noiembrie 2013.
Președinte, R. -R. D. | Judecător, L. U. | Judecător, M. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact. V.R 2 ex./_
Jud. fond:A. -C. Ț.
