Decizia civilă nr. 11250/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ NR. 11250/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F. P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 156 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamantul intimat S.
S. G. și chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de_ reclamantul intimat SS G. a înregistrat întâmpinare.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.
4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 156 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
S. U S. G., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. -N., și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5.858 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 739,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca AUDI, anterior înmatriculat în Germania, stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a fost obligat să achite suma de 5858 RON cu titlul de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. C. -N., conform chitanței seria TS6 nr. 3421446 (fila 7 dosar).
Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe pârâtei AFP C. -N., pârâta respingându-i cererea.
1
Analizând actul normativ incident, respectiv prin Legea nr. 9/2012, tribunalul a reținut că taxa instituită prin această lege contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate.
Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. Fondului de Mediu, astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C. -N.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar solicită modificarea sentinței, respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că critică pe care înțelege să o aducă sentinței atacate este legată de cuantumul ridicat al cheltuielilor de judecată acordate în sumă de 739,3 lei constând în onorariu avocațial prin raportare atât la suma dispusă a se restitui, cât și la practica instanțelor în această materie fiind de notorietate că acțiunile de acest gen se formulează după același tipar, fără munca de concepție.
Reclamantul intimat SS G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că obligarea recurentei la suportarea unor cheltuieli de judecată este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în domeniul contenciosului administrativ examinarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aplicabilității art. 6 alin. 1 din Convenție se face în general în raport cu o pretinsă încălcare a drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, deși nu este exclusă calificarea, bunăoară, a unei proceduri fiscale din dreptul intern ca acuzație în materie penală (Bendenoun v. Franța, 1994). În practica Curții s-a evitat definirea exactă a termenilor Convenției, Curtea examinând în fiecare caz în parte în funcție de circumstanțele speței natura dreptului în discuție, civil sau public, pe baza unor criterii orientative generate de practica anterioară sau stabilite la deliberare ("Convenția este un instrument viu, care trebuie interpretat în lumina condițiilor din prezent"; - Johnston v. Irlanda, 1986). Sub acest aspect, caracterul predominant al prezentului litigiu este cel "civil";. Trebuie remarcat că noțiunile cu care operează Convenția au un înțeles autonom (Baraona v. Portugalia, 1987), netributar dreptului intern, astfel încât un drept calificat în dreptul intern ca fiind civil, poate să nu aibă o aceeași natură din perspectiva Convenției, sau, invers, un drept public să fie privit de către Curte ca având un caracter civil. Caracterul "civil"; al procedurii imprimă acesteia și un deziderat de echitate, inclusiv sub aspectul justei aprecieri a costurilor judecății.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un
2
efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des
întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați) - apărările din întâmpinare vizează acest aspect, nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 539,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care Curtea îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
Curtea mai reține că reclamantul intimat a depus jurisprudență în sprijinul poziției sale referitoare la inadmisibilitatea reaprecierii de către instanța de recurs muncii îndeplinite de avocat în fazele anterioare, care nu este însă pertinentă datorită existenței unei diferențe specifice între recursurile prevăzute de art. 304 C. pr. civ., respectiv art. 3041C. pr. civ., jurisprudența nefiind nici izvor de drept.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va diminua cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 539,3 lei, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 156 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că diminuează cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 539,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Noiembrie 2013.
Președinte, R. -R. D. | Judecător, L. U. | Judecător, M. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./red.V.R.
2 ex./_
Jud.fond: D. -I. T.
3
