Decizia civilă nr. 11291/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 11291/2013
Ședința publică din 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -I. I. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER N. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamanta S.
C. și de către pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. împotriva sentinței civile nr. 1052/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C., privind și pe A. Fondului pentru Mediu, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare, cu mențiunea că, în ceea ce privește recursul declarat de către reclamantă, aceasta a arătat că înțelege să renunțe la judecată, prin înscrisul înregistrat la data de_ .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1052/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _,
s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. -N. și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 2416 lei cu titlu de taxă pe poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de_ și până la data plății efective.
În baza art. 274 C.pr.civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Asupra cauzei pe fond
, tribunalul a reținut următoarele:
La data de_ reclamanta a achitat suma de 2416 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN GOLF, cu nr. de identificare WVWZZZ1HZTP247539, conform chitanței seria TS6 nr. 5968429 din data de_, la Trezoreria C. -N. . Considerând nelegală
perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP C. -N., cu solicitarea de a- i fi restituită.
Pârâta, prin răspunsul comunicat reclamantei la data de_ sub nr. 39963 a răspuns că se restituie doar diferența dintre taxa pe poluare achitată și taxa pe emisiile poluante provenind de la autovehicule, dacă prima este mai mare.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza Nisipeanu c. României din
7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se
caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa pe poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei a fost admisă, pârâta AFP
C. -N. fiind obligată să-i restituie reclamantei taxa pe poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Conform prevederilor art. 21 alin 4 C.pr.fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Apoi, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantei, pârâta AFP C. -N. a fost obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 539,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial parțial, redus raportat la natura și complexitatea cauzei, respectiv la munca pe care orice avocat o depune într-o astfel de cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pe de o parte, reclamanta Ș.
C., iar pe de altă parte, pârâta A. F. P. a municipiului C. -N.
.
Prin recursul său, pârâta A. F. P. C. -N.
a solicitat în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate, respingerea cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 și art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că este nejustificată obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată, neputând fi reținută culpa sa în aplicarea textelor naționale în vigoare.
Pe de altă parte, arată recurentă, cuantumul onorariului avocațial acordat de prima instanță este nejustificat de mare în raport de munca prestată, aceasta apreciind că se impunea reducerea acestuia, în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Prin recursul formulat, reclamanta Ș. C. a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii privind cheltuielile de judecată în cuantum de 1039,3 lei, motivat pe faptul că instanța de fond nu a acordat aceste cheltuieli de judecată, deși ele au fost dovedite prin actele depuse la dosarul cauzei.
În data de_ reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care aceasta arată că nu își mai susține recursul formulat, solicitând instanței să ia act de această cerere.
Cu privire la recursul reclamantului:
Prin cererea înregistrată la dosar în data de _ , reclamanta recurentă a învederat instanței faptul că nu își mai susține recursul formulat.
Potrivit art. 246 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, renunțarea la
judecată urmând să fie constatată de către instanță, conform art. 246 alin. 2
C. proc. civ., prin încheiere dată fără drept de apel.
Față de manifestarea expresă de voință a reclamantei, în sensul că înțelege să renunțe la judecarea căii de atac, în temeiul art. 246 C.pr.civ., Curtea urmează să constate renunțarea reclamantei recurente la judecarea recursului acesteia.
Cu privire la recursul pârâtei:
Motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată invocat de pârâta autoritatea fiscală nu este fondat, existând culpă procesuală, dedusă din încălcarea, de către autoritățile fiscale, a obligației de loialitate comunitară, ea nefiind raportată la legislația în vigoare la momentul plății taxei, ci la poziția adoptată de către recurentă cu ocazia soluționării solicitării de restituire și în fața instanței de fond.
Este neîntemeiată și solicitarea referitoare la aplicarea disp. art. 274 al. 3 C.pr.civ., Curtea constatând că onorariul de avocat în sumă de 500 lei în fond este proporțional cu valoarea obiectului cauzei și cu munca depusă de către apărătorul ales.
Soluția nu poate fi alta nici din perspectiva faptului că în materia taxelor de poluare, jurisprudența este unanimă în a dispune restituirea lor, cuantumul acordat fiind apreciat ca unul echitabil, din perspectiva ambelor părți implicate și în acord cu valoarea obiectului cauzei și cu complexitatea acesteia, văzând și jurisprudența Curții în acest domeniu.
In consecința in temeiul prevederilor art. 20 din Legea 554/2004 corob. cu art. 3041, art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată renunțarea reclamantei Ș. C. la judecarea recursului. Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. C. -
N. împotriva sentinței civile nr. 1052/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului C. , pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
M. -I. I. S. | AL H. | M. | B. | N. T. |
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: S.T.
