Decizia civilă nr. 1131/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1131/2013
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTORI: D. M.
F. T.
GREFIER: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC. C. E. S. împotriva sentinței civile nr. 7175 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe pârâta A. F. P. A M.
C. -N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat A. M. cu delegație de substituire a doamnei avocat L. ci A. C. la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei și chematei în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului formulat, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7175 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta SC C. E. S. în contradictoriu cu pârâtul A.
F. P. A M. C. -N. .
Pârâta AFP C. -N. a fost obligată să restituie reclamantei suma de 2643 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală de la data plății taxei_ și până la data restituiri.
A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale în materie fiscală.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 239,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale respingând alte pretenții.
A fost admisă cererea de chemare în garanție, formulata de pârâta A.
F. P. a municipiului C. -N., împotriva chematului în garanție A.
F. pentru M. .
Chemata în garanție a fost obligată să restituie pârâtei suma de 2643 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală de la data plății taxei_ și până la data restituiri.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamanta a achitat la Trezoreria C. -N. suma de 2.643 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS8 nr. 2685970 din_, fila 19.
Prin cererea adresată AFP C. -N. reclamanta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, ca fiind contrară reglementărilor, însă cu adresa nr. 10767 din_ emisă de AFP C. -N. i-a fost comunicat refuzul la cererea acestuia de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC. C. E. S. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în integralitatea lor .
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima critică pe care înțelege să o aducă sentinței atacate se încadrează în prevederile art. 304 pct.7 C. pr. civ., teza I considerând că instanța de fond nu a ținut cont de toate cheltuielile efectuate astfel încât din motivarea acesteia nu rezultă care au fost temeiurile de drept și de fapt pentru care onorariul de avocat nu a fost acordat în integralitate.
A doua critică pe care înțelege să o aducă hotărâri atacate constă în interpretarea greșită a actului dedus judecății, precum și faptul că hotărârea dată este lipsită de temei legal, făcându-se greșita aplicarea a legii.
În prezenta speță s-a făcut fără putință de tăgadă dovada atât a relei credințe a pârâtei AFP C., cât și dovada unui abuz de drept din partea acesteia, astfel încât nu se justifică dispoziția instanței de fond de a reduce cuantumul onorariului plătit de reclamantă avocatului.
De asemenea, prin reducerea onorariului avocațial instanța de fond nu a ținut cont de criteriile la care se referă art. 274 alin.3 C. pr. civ., respectiv de valoarea pricinii, culpa continuă și reaua credință a pârâtei dovedită atât în acest dosar, cât și în miile de dosare având același obiect aflate pe rolul Tribunalului C. și de munca depusă de avocat.
Instanța nu a verificat proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Reducerea onorariului plătit avocatului și neacordarea taxelor de timbru și timbru judiciar nu este afectat nici patrimoniul avocatului din cauză și nici munca acestuia, ci doar recurenta care se află în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în
culpa de a f convenit cu avocatul un onorariu exagerat raportat la munca depusă de acesta.
În drept a invocat art. 299 și urm., art. 304 alin. 7, 8 și 9 C. pr. civ., art.
3041C. pr.civ. și art. 312 C. pr.civ.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În determinarea cuantumululul cheltuielilor de judecată instanța de fond a arătat că are în vedere dispozițiile art. 274 și art. 276 c.pr.civ.
Cele două texte legale prevăd obligațiile de plată a cheltuielilor de judecată în mai multe situații distincte.
Astfel, art. 274 al. 1 c.pr.civ. reprezintă cadrul general de acordare a cheltuielilor de judecată, determinate în funcție de culpa reținută.
Al. 2 al aceluiași articol prevede interdicția micșorării anumitor tipuri de cheltuieli, iar al. 3 prevede posibilitatea micșorării onorariului de avocat, în raport de anumite criterii.
Art. 276 c.pr.civ.prevede modul de acordare a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii doar în parte a acțiunii introductive.
Instanța de fond a analizat obligația de plată a cheltuielilor de judecată doar din prisma dispozițiilor art. 274 al. 3 c.pr.civ. (pag. 3 din motivare, ultimul paragraf), deși a indicat ca temei și art. 276 c.pr.civ. și a arătat că admite doar în parte acțiunea introductivă.
Art. 274 al. 3 c.pr.civ. permite instanței învestite cu soluționarea cauzei, să dispună reducererea onorariilor de avocat atunci când constată că sunt nepotrivit de mari în raport de munca prestată de către avocat sau valoarea pricinii.
Curtea constată că reclamanta a solicitat suma de 450 de lei cu titlu de onorariu de avocat. (f.31-32)
Din perspectiva celor două condiții legale menționate anterior, Curtea constată că cererea de chemare în judecată a fost redactată de către avocat fiind însoțită de toate probele necesare, respectiv înscrisuri doveditoare ale înmatriculării anterioare a autovehiculului în spațiul comunitar.
De asemenea, Curtea constată că s-a solicitat restituirea unei taxe de poluare în sumă de 2643 lei, astfel încât și raportul dintre valoarea litigiului și suma solictată cu titlu de onorariu de avocat se încadrează în limite rezonabile.
Mai mult, Curtea constată că reclamantul s-a adresat pârâtei cu plângere prealabilă la care a primit un răspuns negativ din partea pârâtei. (f.16)
Aceasta a fost prevenită deci de eventuualitatea purtării unui litigiu cu privire la restituirea taxei pe poluare, însă, cu toate acestea, nu a dat curs solicitării reclamantului de restituire amiabilă a taxei de poluare.
Sub acest aspect nu se impunea reducerea onorariului de avocat. Analizând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din prisma art.
276 c.pr.civ., menționat în hotărârea recurată, Curtea reține:
Reclamanta a indicat două modalități alternative de stabilire a obligației de plată a dobânzilor la care a reclamanta dreptul ca urmare a refuzului de restituire a taxei prelevate nelegal, fie prin raportare la normele fiscale fie la cele civile. mai apoi în concluziile scise reclamanta a precizat că solicită doar dobânda civilă.
În realitate, dată fiind și precizarea din concluziile scrise, depuse înainte de pronunțare, acțiunea reclamantei a fost admisă în totalitate, așa cum a fost formulată și precizată.
Din această perspectivă nu se impunea aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 276 c.pr.civ., pretențiile fiind admise în întregime.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ., se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se admite în întregime cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor
de judecată și, în consecință, se va obliga pârâta să achite reclamantei 489,3 lei cheltuieli de judecată la fond.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. E. S. împotriva sentinței civile nr. 7117/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că admite în întregime cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și, în consecință, obligă pârâta să achite reclamantei 489,3 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER S. -D. G. |
Red. D.M/dact.V.R. 2 ex./_ Jud.fond: D. T.
