Decizia civilă nr. 114/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 114/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. T. împotriva sentinței civile nr. 6005/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul G. I. M. privind și pe chemata în garanție A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că modificarea compunerii completului de judecată desemnat să participe la judecarea cauzei este determinată de absența justificată a doamnei judecător A. M. C. .
Prezentul dosar a fost repartizat aleatoriu completului de judecată denumit 1RTxA, din a cărui compunere, în data de 08 ianuarie 2013, ar fi făcut parte următorii judecători: A. M. C., M. S., C. P. .
Față de lipsa justificată a doamnei judecător A. M. C. completul de judecată va fi reîntregit prin includerea următorului judecător aflat pe lista de permanență aprobată de Colegiu de conducere al Curții de Apel Cluj pentru cauzele care au ca materie contenciosul administrativ și obiect anulare act de control taxe și impozite, cu obiectele secundare: restituire taxă de primă înmatriculare, restituire taxă de poluare și obligarea la înmatricularea autovehiculelor fără plata taxei de poluare), respectiv a domnului judecător G.
A. N. .
Prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj nr. 57/2012, dosarele repartizate completelor RTXA nr. 1 și RTXA nr. 2 au fost preluate de către completele denumite: 1RTXA, 2 RTXA, 3 RTXA, 4 RTXA, 5 RTXA și 6 RTXA, potrivit planificării anexate la hotărâre.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6005/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Cluj a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. I. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. icipiului T., și în consecință:
A fosst obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1075 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei_ și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. .
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 1075 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 289,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul a achiziționat autoturismul marca FIAT, nr. de identificare
ZLA8360005049959 care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene. In vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a M. . T. in_ .
Reclamantul la data de_ a solicitat restituirea acestei taxe paratei aceasta refuzând restituirea acestei taxe.
Tribunalul a analizat legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 01 ianuarie 2010 și a apreciat că solicitarea acestei taxe este una nelegală în considerarea următoarelor aspecte:
Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.110 din TFUE și s-au dispus următoarele:
"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea adusă prin Legea 329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009 instanța a reținut că hotărârea pronunțată în Cauza T. se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de_, cum este cazul și în speța de față.
Instanța a apreciat că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. M. ari rezultând de asemenea și din dispozițiile art 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările aduse prin Legea 329/2009, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunitatilor Europene.
In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat, s-a reținut ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. Tribunalul a apreciat ca in speta se poate acorda dobânda legala întrucât perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta. Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale .
Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art. 8,18 din Legea 554/2004 si a prevederilor anterior mentionate a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a obligat parata la restituirea taxei de poluare cu dobanda legala in materie civila calculata de la data platii si pana la restituirea efectiva
Având in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ., a admis si cererea de chemare in garantie in intregime.
In baza art. 274 C.pr.civ tribunalul a obligat parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantului suma de 289,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial, taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. a
M. icipiului T.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, cu consecinta respingerii actiunii.
În motivarea recursului recurenta arată că instanta de fond, in esenta, retine si motiveaza, ca reclamantul, a achizitionat un autovehicul care era inmatriculat anterior intr-un alt stat membru al Uniunii Europene si ca in vederea inmatricularii in Romania a autoturismului, a fost obligat sa achite suma de 9.731 lei cu titlu de taxa pe poluare.
Instanta de fond apreciaza ca intrucat, taxa pe poluare in discutie a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008, legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG nr. 50/2008 conform carora obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania.
Sentinta atacata se motiveaza in sensul ca, analizand compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, apreciaza ca, in speta sunt incalcate dispozitiile art. 25, 28, 30, 110 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, sens in care face trimitere la Cuza T. Contra Romaniei, referitoare la incompatibilitatea taxei de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008, cu dreptul comunitar, in speta, cu dispozitiile art. 110 din TFUE.
O prima critica pe care o aduce sentintei atacate este legata de faptul ca, instanta de fond, a admis actiunea reclamantului in contradictoriu cu o persoana care nu are calitate procesuala pasiva, motivat de faptul că, reclamanta, nu contestă modul de calcul al taxei pe poluare iar, în conformitate cu art. 1 din
O.U.G. nr. 50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de acesta.
În al doilea rând deși prima instanță reține că reclamantul a achiziționat un autoturism care a fost înmatriculat anterior într-un stat membru UE, în
cauză reclamanta nu a făcut dovada în acest sens, așa încât soluția pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală.
In ceea ce priveste compatibilitatea taxei cu dreptul comunitar, a aratat ca dispozițiile tratatelor privind Uniunea Europeană nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
nr. 50/2008 nu contravine art. 90 din Tratatul C.E., scopul acestei ordonanțe fiind acela al asigurării protecției mediului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. O.U.G. nr. 50/2008 este aplicabilă unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumpărători pentru a discuta despre discriminarea acestora.
O alta chestiune pe care o pune in discutia instantei de recurs este legata de intrarea in vigoare a Legii nr. 9/2012 incepand cu data de_, care prin art. 12 instituie regula de restituire a taxei pe poluare atunci cand aceasta este mai mare decat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, in sensul ca se poate restitui doar diferenta in situatia in care taxa pe poluare este mal mare decat cea institiuta de Legea nr. 9/2012.
Referitor la obligatia de plata a dobanzii legale, in principal, solicită ca instanta de recurs sa aiba in vedere faptul ca recurenta consideră nedatorata dobanda a carei plata s-a dispus pentru aceleasi motive pentru care sustine ca nu este legala obligarea acesteia la restituirea sumei.
In subsidiar, arată că nu este legala stabilirea obligatiei de plata a dobanzii legale de la data platii, deci anterior cererii de chemare in judecata.
In plus, nu i se poate retine vreo culpa, intrucat a facut in mod corect aplicarea textelor nationale in vigoare, nefiind indrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a proceda la restituirea imediata a taxei solicitate.
Este nejustificat de mare cuantumul onorariului avocatial acordat prin sentinta atacata.
Considera ca se impunea reducerea onorariului avocatului raportat la munca efectiv prestata in cauza. Avem in vedere faptul ca,dat fiind numarul si obiectul lor, cererile de chemare in judecata pentru restituirea taxelor auto au ajuns sa aiba o forma standard. De altfel, cauza a si ramas in pronuntare la al doilea termen de judecata.
Solicită ca instanta de recurs sa tina cont de aceste aspecte si sa dispuna, in principal, inlaturarea obligatiei sale de plata a cheltuielilor de judecata, iar in subsidiar, reducerea onorariului avocatial in functie de munca efectiv prestata in cauza.
Analizând recursul declarat, curtea reține următoarele: Referitor la lipsa calității procesuale pasive
Instanța observă că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, cerere care a fost respinsă,
împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
De asemenea, nu subzistă critica referitoare la lipsa dovezii de proveniență a autoturismului din spațiul UE, la dosarul de fond fiind depusă dovada de înmatriculare a acestuia în Italia, inclusiv în traducere legalizată.
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T.
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării Legii 9/2012, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din OUG 50/2008 în temeiul cărora s-a achitat taxa de poluare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că taxa ar fi legal percepută în temeiul Legii 9/2012 ca taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive. Situația este absolut similară cu cea născută la momentul intrării în vigoare a OUG 50/2008, care nu a validat taxa de primă înmatriculare percepută în temeiul Codului fiscal.
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamanta a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
De asemenea, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 C.proc.civ., având în vedere criteriile enumerate în textul legal. Astfel, raportat la valoarea obiectului cauzei și la munca prestată de reprezentantul reclamantei, onorariul avocațial în cuantum de 250 lei solicitat pe calea cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei nu se impune a fi redus, în acest sens fiind și jurisprudența constantă în materie a Curții de Apel Cluj. Restul cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, care nu pot fi micșorate, astfel cum impun dispozițiile art.274 alib.2 C.proc.civ.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este
nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 6005/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Cluj, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. S.
C.
P.
G.
-A.
N.
GREFIER
B.
Red. C.P. dac. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.M.B.
