Decizia civilă nr. 118/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 118/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Pîrjol I. G. împotriva sentinței civile nr. 2014/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. T. privind și pe chemata în garanție A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că modificarea compunerii completului de judecată desemnat să participe la judecarea cauzei este determinată de absența justificată a doamnei judecător A. M. C. .
Prezentul dosar a fost repartizat aleatoriu completului de judecată denumit 1RTxA, din a cărui compunere, în data de 08 ianuarie 2013, ar fi făcut parte următorii judecători: A. M. C., M. S., C. P. .
Față de lipsa justificată a doamnei judecător A. M. C. completul de judecată va fi reîntregit prin includerea următorului judecător aflat pe lista de permanență aprobată de Colegiu de conducere al Curții de Apel Cluj pentru cauzele care au ca materie contenciosul administrativ și obiect anulare act de control taxe și impozite, cu obiectele secundare: restituire taxă de primă înmatriculare, restituire taxă de poluare și obligarea la înmatricularea autovehiculelor fără plata taxei de poluare), respectiv a domnului judecător G.
A. N. .
Prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj nr. 57/2012, dosarele repartizate completelor RTXA nr. 1 și RTXA nr. 2 au fost preluate de către completele denumite: 1RTXA, 2 RTXA, 3 RTXA, 4 RTXA, 5 RTXA și 6 RTXA, potrivit planificării anexate la hotărâre.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2014/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Cluj, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de
reclamantul P. I. G. împotriva pârâtei A. F. P. a municipiului T. .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a susținut că a achiziționat un autovehicul ce era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene și că, în vederea înmatriculării acestuia în România, a fost obligat să achite o sumă cu titlu de taxă de poluare, invocând Tratatul CE.
Dar, reclamantul nu a dovedit că a achitat suma a cărei restituire o solicită, nedepunând la dosar nici chitanța și nici o adeverință eliberată de unitatea la care susține că a achitat suma, din care să rezulte numele celui care a achitat, suma, ce reprezintă și data achitării.
De asemenea, reclamantul nu a depus la dosar dovada că a achiziționat vreun autoturism, că autoturismul provine din spațiul UE și nici că a fost înmatriculat pe numele său.
Față de această situație, pretențiile reclamantului nu sunt justificate, motiv pentru care instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtei A. F. P. a municipiului T. .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. I. G.
solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
În motivarea recursului arată că argumentele instantei de fond sunt lipsite de relevanta juridica.
Instanta de fond a respins actiunea introductiva pe motivul lipsei copiei chitantei plății taxei de poluare.
In momentul platii A. F. P. T. a emis in dublu exemplar chitanta doveditoare a achitarii taxei de poluare un exemplar original ramane la sediul AFP T. - organul emitent al doilea exemplar se inmaneaza platitorului pentru a-l depune în original in dosarul de inmatriculare a autoturismului proprietate personala, in caz contrar se respinge cererea de inmatriculare.
Pentru a proba existenta platii nedatorate a solicitat ambelor institutii ce detin originalul chitantei sa-i elibereze o copie a acesteia.A.F.P. T. considera ca cererea de eliberare copie îi este satisfacuta prin eliberarea unei adeverite, care atesta plata taxei de prima inmatriculare indicand numărul si seria chitantei, precum si data plații iar la Institutia Prefectului Serviciul Înmatriculari a depus cerere.
Când inscrisul se găsește în păstrarea unei autorități sau a altei persoane, instanța va dispune aducerea lui, în termenul fixat în acest scop.
In consecinta recurentul este in imposibilitate de a prezenta copie a chitantei privind plata taxei de prima inmatriculare, dar a solicitat la ghiseul Institutiei Prefectului - Serviciu Inmatriculari eliberarea în copie a actelor din dosarul de inmatriculare.
Parata nu a contestat nici existenta platii si nici cuantumul acesteia în consecinta era în imposibilitate de a prezenta dovada.
In alta ordine de idei, in temeiul rolului activ si in vederea stabilirii concrete a actiunii introductive, instanta de fond putea uza de cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispozițiile art.155 indice 1 din Codul de procedură civllă, care constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.
Avand in vedere ca instanta de recurs poate analiza sub toate aspectele fondul cauzei, intrucat nu a fost exercitata calea de atac, apelul, reiterează motivele invocate in actiunea introductiva.
Analizând recursul formulat,
Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul art.214¹ și art.214³, o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 5461,18 lei la AFP T., în data de_ .
La data de_, reclamantul a obținut, în temeiul OUG 50/2008, restituirea sumei de 3364 lei, reprezentând diferența dintre taxa specială achitată în anul 2007 și taxa de poluare. La data de_, reclamantul a solicitat restituirea restului de taxă achitată, cerere ce i-a fost respinsă.
Reclamantul s-a adresat instanței, care i-a respins cererea ca neîntemeiată, întrucât nu a depus dovezi din care să rezulte achitarea taxei, achiziționarea vreunui auto care să provină din spațiul UE, precum și faptul că acesta ar fi fost înmatriculat pe numele său.
Curtea constată că, în recurs, reclamantul a făcut dovada tuturor acestor
împrejurări cu înscrisurile depuse la dosar (cartea de identitate a vehiculului, precum și o adeverință emisă de Instituția prefectului județului Cluj - SPCRPCIV).
Mai departe, curtea reține că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamant taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997,
Haahr Petroleum
, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998,
Outokumpu
, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene
"Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C- 393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării OUG 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul OUG 50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă
administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia, indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal, aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de reclamantul Pîrjol I. G., împotriva sentinței civile nr. 2014/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta A. F. P. T. să restituie reclamantului suma de 2097,18 lei reprezentând diferența taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul Pîrjol I. G., împotriva sentinței civile nr. 2014/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta A. F. P.
să restituie reclamantului suma de 2097,18 lei reprezentând diferența taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. S.
C.
P.
G.
-A.
N.
GREFIER
B.
Red. C.P. dac. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: O.R.G.
