Decizia civilă nr. 1582/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1582/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C. Judecător M. S.
Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 6801 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta B. O.
R. și chemata în garanție A. F. pentru mediu B. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6801 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și cea a inadmisibilității.
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.
R. O., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C.
-N. .
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2701 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei_ și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. a municipiului C. -N. în contradictoriu cu A. F. pentru M. .
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 2701 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1279,3 lei cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâta A. F. P. a municipiului C. -N., care au fost analizate cu prioritate conform art. 137 alin.
1 din Codul de procedură civilă, instanța le-a respins pentru următoarele considerente:
După cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, pârâta este instituția care a emis decizia de calcul a taxei de poluare și cea care a încasat suma de bani solicitată spre restituire prin prezenta cerere. În acest context și prin prisma dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, este evident că A. F. P. a municipiului C. -N. are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod";, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă. De aceea, instanța a respins și această excepție.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Ford Berlina, cu nr. de identificare WFOJXXGAJJ9P24302 anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 2701 lei la AFP C. -N., la data de_ .
La data de_, reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie
importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea
taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma în vigoare la data de_, instanța constată că aceasta nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare, majorat semnificativ. Prin urmare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza
T. sunt pe deplin aplicabile și în această ipoteză, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
În ceea ce privește dobânda legală pretinsă, tribunalul a apreciat că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului, a fost admisă, pârâta a fost să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
În temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1279,3 lei cu titlu de cheltuieli de jud ecată
și reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere considerentele mai sus expuse și faptul că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare achitată de reclamant s-a constituit venit la bugetul F. pentru mediu, în temeiul art. 60 și urm din codul de procedură civilă instanța a admis și cererea de chemare în garanție
a Administrației F. pentru M., care a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2701 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. a municipiului C. -N.
, solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul respingerii cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1279 lei.
În motivarea recursului arată că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât în sarcina sa nu i se poate reține o culpă.
Recurenta a făcut în mod corect aplicarea textelor legale naționale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la contabilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a acționa în consecință. Mai mult, organul fiscal are obligația legală de a proceda la punerea în practică a dispozițiilor legale în vigoare.
În plus, A. F. P. nu are culpă procesuală, având în vedere că nu are acordul Administrației F. pentru mediu (titularul fondului) de a restitui sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Analizând recursul declarat, curtea reține următoarele:
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamanta a fost nevoită să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
În aplicarea prevederilor art.274 alin.3 C.proc.civ. și în concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când hotărăște asupra art.41 din Convenție, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Având în vedere criteriile enumerate în textul art.274 alin.3 C.proc.civ., se impunea ca instanța de fond să diminueze cuantumul onorariului avocațial pe care pârâta a fost obligată să-l suporte ca urmare a admiterii acțiunii. Astfel, raportat la valoarea obiectului cauzei și la munca prestată de reprezentantul reclamantului, onorariul avocațial în cuantum de 1240 lei solicitat pe calea cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei se impunea a fi redus la 1000 lei, în acest sens fiind și jurisprudența constantă în materie a Curții de Apel C. .
Restul cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, care nu pot fi micșorate, astfel cum impun dispozițiile art.274 alib.2 C.proc.civ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.304 pct.6 și 312 alin.3 C.proc.civ., curtea va admite recursul declarat de către pârâta A. F.
P. A MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 6801 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte, în sensul că reduce onorariul avocațial ce urmează a fi suportat de pârâtă la suma de 1000 lei și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 6801 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că reduce onorariul avocațial ce urmează a fi suportat de pârâtă la suma de 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.M. C.
