Decizia civilă nr. 1588/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1588/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C. Judecător M. S.
Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F.
P. S. în numele ADMINISTRATIEI F. P. J. împotriva sentinței civile nr.2688 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S.
, în contradictoriu cu reclamanta T. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art.
1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2688 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. a fost admisă acțiunea reclamantei reclamanta T. M., și a fost obligată pârâta D. G. A F. P. -S. prin A. F.
P. J. să-i restituie suma de 5.639 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS 8, nr.3583816 din data de_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a pârâtei M. M. lui -
A. F. pentru M., pe care a obligat-o să vireze în contul Administrației F. P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Esențial de stabilit în cauză, este, raportat la cadrul procesual dedus judecății, dacă pe fond s-a încălcat sau nu dreptul comunitar, prin norma de
drept intern incriminată, mai precis art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu
modificările și completările ulterioare, conform căruia "obligația de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România , respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei) și este o condiție prealabilă înmatriculării autovehiculului, în timp ce art. 90 par. 1 din TCCE (în prezent, art.110 din T.F.U.E) prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Or, așa cum s-a reținut de tribunal în repetate rânduri și cu alte ocazii, scopul general al art. 90 T.C.E. (în prezent, art.110 din T.F.U.E) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.
Norma comunitară indicată se referă de asemenea la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Este bine de reamintit în acest context că, în anul 2007, Comisia Europeană a declanșat împotriva României o procedură precontencioasă de atenționare (,,infringement";) determinată la acel moment de prevederile Codului fiscal, referitoare la taxa specială pentru autovehicule (de primă înmatriculare). Astfel, Comisia Europeană a adresat în luna martie 2007, o scrisoare de punere în întârziere Statului Român în cuprinsul căreia se aprecia că taxa de primă înmatriculare contravine Tratatului de aderare și
jurisprudenței Curții Europene de Justiție iar instanțele naționale au constatat la rândul lor nelegalitatea acestei taxe, raportat la normele de drept comunitar. Drept urmare, prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat prevederile art. 2141) - 2143)din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind instituită însă, prin același act normativ taxa pe poluare, pentru autovehiculele, care se constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Deși scopul declarat al adoptării OUG nr. 50/2008, reprezentat de asigurarea protecției mediului, este în principiu corect, prin modalitatea de reglementare a taxei pe poluare, conf. art. 4 mai sus enunțat, adică tot pe criteriul primei înmatriculări în România, a scăzut în mod evident interesul cumpărătorilor români pentru autoturismele second-hand aflate pe piața țărilor comunitare, măsura luată influențând opțiunea acestora. Cu alte cuvinte această taxă a fost de natură să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii români fiind astfel determinați, din punct de vedere fiscal, fie să renunțe, fie să achiziționeze autoturisme noi sau second- hand, ce pot părea mai ieftine, deja înmatriculate în România, adică o
protecție a pieței interne de autovehicule second-hand.
Prin modificările succesive aduse OUG nr.50/2008 prin OUG. nr.208/2008; 218/2008 și nr.7/2009 s-au introdus, începând cu data de _
, noi elemente de discriminare, în sensul că anumite categorii de autovehicule au fost exceptate temporar de la plata taxei pe poluare, fără nici o justificare obiectivă și s-au mărit taxele pe poluare, pe criteriul datei înmatriculării. Caracterul discriminatoriu al modului în care a fost percepută taxa pe poluare și caracterul vădit protecționist al producției interne de autovehicule, de această dată, rezultă mai ales din prevederile OUG nr.218/2008, care a
exceptat pe timp de un an de la plata taxei pe poluare, anumite categorii de autovehicule, care se produc și în România, adică o protecție a industriei interne de autovehicule, pe acest palier.
Curtea Europeană de Justiție de la Luxembourg
a fost sesizată de instanțele române cu mai multe cereri preliminare privind interpretarea normelor de drept intern prevăzute de OUG nr.50/2008 (în forma inițială) în raport de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (în prezent, art.110 din Tratatul de funcționare a
Uniunii Europene) Curtea pronunțându-se, la data de_, într-o primă cauză cu nr. C 402/2009 -cauza I. Tatu, după cum urmează:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat din nou, în Cauza C-263/10, I. n Nisipeanu, asupra interpretării aceluiași art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj, instanță învestită cu o cerere de restituire a taxei de poluare.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea Tatu, reținând în paragraful 27, că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre
și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, tribunalul, în baza art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, a admis acțiunea promovată, în sensul că a obligat pârâta, să restituie părții reclamante, suma nedatorată și achitată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței depusă la dosar, la care se va adaugă dobânda, conf.art.124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
În privința cererii de chemare în garanție instanța a reținut că raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008, taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța va admite și cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost formulată.
În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne
prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. J. ,
solicitând modificarea sentinței, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat.
În motivarea recursului arată că decizia de calcul a rămas definitivă, nefiind exercitată procedura administrativ fiscală, astfel că în lipsa anulării deciziei de calcul de către instanță nu poate fi restituită taxa de poluare. Formularea ulterioară a unei cereri de restituire nu mai poate fi luată în considerare, întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa urmăririi procedurii administrativ-fiscale.
În ceea ce privește adresa emisă de către A. F. P., aceasta nu constituie un act administrativ fiscal potrivit art. 41 Cod proc. fiscală, ci prin aceasta organul fiscal al explicat reclamantului de ce solicitarea sa de restituire nu poate fi soluționată în mod favorabil. Acest punct de vedere nu întrunește caracteristicile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. A din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi cenzurat pe cale judiciară.
În acest context, demersul judiciar al reclamantului nu se încadrează în prevederile textelor de lege precizate, acesta urmărește repararea unei pagube fără însă ca în prealabil actul administrativ cauzator al pagubei să fi
fost desființat.
Fără o analiză a actului administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, instanța nu putea să dispună restituirea sumei astfel achitată.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, inclusiv obligarea la dobândă legală.
Analizând recursul formulat, curtea reține următoarele: Referitor la inadmisibilitatea acțiunii
Instanța observă că reclamanta nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, cerere care a fost respinsă,
împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
De altfel, în ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, a pronunțat Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011, admițând recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C. și stabilind că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Pe fondul cauzei
, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor
înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie
cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Instanța constată că recurenta se află în eroare cu privire la tipul de dobândă la plata căreia a fost obligată de instanța de fond, solicitându-se și acordându-se dobândă fiscală, iar nu legală, astfel că acest motiv de recurs apare ca fiind nefondat.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat în numele AFP J. este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 2688 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
C. P. A. | M. | C. | M. S. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. G.C.
2 ex/_
Jud. primă instanță: S. M.
