Decizia civilă nr. 1589/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1589/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C. Judecător M. S.
Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F.
P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 3120 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul M. D., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
Curtea invocă excepția lipsei de interes a recurentei D. G. a F.
P. S. în promovarea recursului în nume propriu și reține cauza în pronunțare atât pe excepție, cât și pe recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3120 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. S. și a fost respinsă în consecință acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia.
A fost admisă excepția inadmisibilității anulării deciziei nr. 6315/_ și respinge în consecință cererea de anulare a acesteia.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de restituire.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. D., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. J. și în consecință:
A fost obligată pârâta A. F. P. J. la restituirea sumei de 1763 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data de 28 ianuarie 2008 și până la plata efectivă.
Instanta a solutionat cu prioritate cele 3 exceptii absolute, conform art.
137 alin. 1 C.Proc. Civ..
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei D. G. a F.
P. a J. S. a fost admisă, acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia urmând a fi respinsă, instanta retinand ca, inscrisurile a caror anulare se solicita nu au fost emise de aceasta.
Excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei nr.6315/_ a fost admisa și în consecință cererea reclamantului privind anularea acesteia urmează a fi respinsă, instanța reținând că legalitatea acestui act nu poate fi cercetată de instanța de contencios administrativ pe cale directă în procedura contenciosului administrativ, întrucât decizia nu a fost atacata pe procedura specială derogatorie de la dreptul comun, respectiv prin contestația prevăzută de art.205 și urm. din O.G. 92/2003 republicată cu modificările si completările ulterioare.
Exceptia inadmisibilitatii cererii de restituire pentru neindeplinirea procedurii prealabile a fost respinsa pentru urmatoarele considerente:
Articolul 1 alin.1 din legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, cererea reclamantului de încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art.11 din Legea nr. 554/2004
Asupra fondului cauzei, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei orașului J. suma de 3838 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria TS4A nr. 9543221/_ .
Prin Decizia de restituire nr.6766/_ reclamantului i s-a restituit din suma totală de 3838 lei achitată cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, suma de 2075 lei rămânând nerestituită suma de 1763 lei.
Prin cererea înregistrată sub nr. 6314/_, reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea diferenței taxă specială de primă înmatriculare în sumă de 1763 lei, însă prin decizia nr. 6315/_ a Agenției Națională de Administrare Fiscală - A. F. P. a O. J., nu i s-a aprobat spre restituire suma solicitată.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că
reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D. G. a F. P. ă
S. emițând o decizie în acest sens, aceasta va fi anulată.
Față de cele reținute mai sus, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte și în consecință, a fost obligată pârâta A. F. P. a O. J. la restituirea sumei de 1763 lei in favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Dobânda legală solicitată a fost acordată de la data achitării sumei, respectiv 28 ianuarie 2008, în baza O.G. 13/2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. S.
în nume propriu și în numele A. F. P. J., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza, respingerea acțiunii
formulată de reclamant ca neîntemeiată, și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ reprezentând Decizia de calcul a Taxei pe poluare.
În motivarea recursului se reține că raportat la dispozitiile legale (în vigoare în momentul formulării actiunii) invocate în intîmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadra În categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Instanta de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod Procedura Civilă, invocat in intimpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire.
Dispozitiile art.725 alin 1 din codul de procedură civilă consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozițiile art.15 alin (2) din Constituție, având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche,dar aflate în curs de judecată (Decizia Curții Constituționale nr.628/2006). Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situații juridice, (respectiv obligația achitării taxei, care atât în noul act normativ se achită și respectiv intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi.
Consideră că solutia legală pe care trebuia sa o pronunte Tribunalul S. in speta de fata trebuia să fie în raport de noile dispozitii legale din OUG nr.50/2008 prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada_ -_ și nu restituirea integrală a taxei.
Instanta de fond a retinut că aplicarea OUG nr. 50/2008 contravine principiului consacrat de art. 20 alin. 2 din Constituia Romaniei. Referitor la acest aspect reiterează motivele pentru care OUG nr. 50/2008 este de imediata aplicare si nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile in timp, asa cum gresit a retinut instanta de fond.
Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa de poluare.
Având în vedere că organul fiscal din cadrul DGFP S. a respectat dispozițiile legale privind taxa de poluare care a fost în vigoare pînă în_ ( dată la care intrat în vigoare OUG nr. 50/2008) precum și a dispozițiilor art. 117 Cod procedură fiscală,si de asemenea faptul ca aplicarea principiului prioritatii
dreptului comunitar fata de dreptului national revine conform art. 148 alin. 4 din Constitutia Romaniei "Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului (2)" solicită respingerea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata deoarece nu poate fi reținută culpa procesuală pentru a fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat de DGFP S. în nume propriu, curtea reține următoarele:
Interesul reprezintă o condiție esențială a oricărei cereri de chemare în judecată, inclusiv a căilor de atac exercitate de părțile din proces, indiferent de
natura juridică a cauzei, fiind necesar ca acel care declară recurs să justifice și interesul de a ataca hotărârea. Practic, înseamnă că interes are numai partea care a pierdut procesul, deoarece cel care a câștigat în primă instanță nu poate dovedi drepturi ce i-au fost lezate.
În speță, față de recurenta DGFP S. acțiunea a fost respinsă, reținându- se că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, astfel că nu poate justifica un interes în exercitarea recursului în nume propriu.
În consecință, se va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii
Pe fondul cauzei
, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art.
267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia, indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal, aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat în numele AFP J. este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN N. LEGII
D E C I D E:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta D. G. A
F. P. S. în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 3120 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. .
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de D. G. a F. P.
S. în numele A. F. P. J. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: P. A.R.
