Decizia civilă nr. 1862/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1862/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE F. T.
Judecător M. H. Judecător D. M.
G. D. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. A MUN.
B. -M. împotriva sentinței civile nr.4206 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul intimat M.
V. și pârâta intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4206 din_ pronunțată în dosarul nr._ | al | |
T. | ui M. s-au respins excepțiile invocate de pârâta D. G. | a F. |
P. | M. în nume propriu și pentru A. F. P. V. de S. . | |
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. | V. | în contradictoriu |
cu pârâtele D. G. a F. P. M., A. | F. | P. V. de |
S. și A. F. pentru M. și, în consecință:
S-a anulat decizia de stabilire a taxei de poluare nr. 4111 din 15 februarie 2012 emisă de A. F. P. V. de S. și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 6.663 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța seria TS8 nr. 11377060 din_, cu dobândă legală începând cu data plății și până la restituirea sumei.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 43,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile formulate conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, instanța a constatat că acțiunea vizează restituirea unor sume de bani plătite în afara cadrului legal, astfel că procedura prealabilă nu este necesară.
Examinând acțiunea care a fost legal timbrată, prin prisma celor invocate de reclamant, din coroborarea susținerilor pârâtelor, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut următoarele :
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei V. de S. suma de 6.198 lei cu titlu de taxă de poluare, aspect dovedit cu chitanța seria TS8 nr. 11377060 din_ .
Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, în prezent art. 110 din T.F.U.E nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
In contextul celor de mai sus, instanța a considerat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, se percepe taxă de primă înmatriculare pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și
reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament față de vehiculele autohtone, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful
1 din Tratatul CE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă
înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze, încasată în baza O.U.G. nr. 50/2008 modificată, este contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili începând cu_ .
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul R. are un temei legal pentru stabilirea taxei de poluare.
Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, dat fiind faptul că autoturismul reclamantului a fost înmatriculat pentru prima dată la_ în Germania, stat membru U.E., tribunalul a considerat că taxa trebuie restituită în întregime.
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, se impune acordarea dobânzii legale prevăzute de art. 3 și 6 din O.G. nr. 13/2011 începând cu data la care a solicitat restituirea sumei și până la restituirea efectivă a acesteia.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea reclamantului este întemeiată și a fost admisă în baza prevederilor art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art. 277 Cod pr. civilă, pârâtele să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. A MUN.
B. -M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii formulate de reclamant M. V. ca neintemeiata, mentinerea Deciziei de stabilire a taxei de poluare ca legala si temeinica.
În motivare s-a arătat că:
In fapt, prin Sentinta civila nr.4.206/_ T. M. admite actiunea formulata de reclamant, obligand paratale sa restituie reclamantului suma solicitata cu dobanda legala calculata incepand cu data platii si pana la plata efectiva a sumei si cheltuieli judiciare.
In urma petitiilor, Comisia pentru petitii din cadrul Parlamentului European a recunoscut ca "nu exista o armonizare la nivelul Uniunii Europene in domeniul taxelor referitoare la autoturisme. Aceasta inseamna ca statele membre pot impune astfel de taxe si pot decide in mod unilateral cu privire la nivelul acestora si la metodele de calcul. De fapt, Curtea de Justitie a stabilit in hotararea din cauza Comisia c. D. emarca faptul ca articolul 90 TCE nu are ca scop cenzurarea nivelului excesiv de taxare si ca statele membre pot stabili rata de taxare la nivelul pe care il considera adecvat. (Hotararea Curtii din 11 decembrie 1990 in cauza C - 47/88 Comisis Comunitatilor Europene v Regatul D. emarcei, ECR 1990, p. I - 04509, punctul 10.) In conformitate cu jurisprudenta Curtii, nici macar ratele foarte ridicate ale taxelor nu pot fi considerate contrare legislatiei comunitare, cu conditia ca acestea sa fie aplicate in mod identic in cazul produselor interne si ale celor aduse din alte state membre.
Astfel, luand in discutie Hotararea din 07 aprilie 2011 pronuntata de Curtea Europeana de Justitie in cauza C-402/09, hotarare prin care instanta s-a pronuntat asupra prevederilor OUG.50/2008 forma publicata in Monitorul Oficial al R. iei nr.327/2008, - stabilind ca fiind obligatoreie pentru instanta nationala in procesul de solutionare a cauzei, "Nevoia obiectivă" din litigiul Tatu a fost identificată prin raportare la data emiterii deciziei de aplicare a taxei,_ . Orice reglementare ulterioară În materie nu este relevantă pentru solutionarea dosarului, asa Încât descrierea modificărilor aduse OUG 5012008 nu este pertinentă pentru această trimitere preliminară (pct. 28-29 din hot.; În acelasi sens si AG, pct. 25 din conci.).
Avand in vedere aceste precizari, data de referinta ,pe baza careia se stabileste legislatia nationala ce guverneaza raportul juridic care face obiectul actiunii in discutie, retinuta de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09- Tatu este asa cum a mai precizat_ .
Astfel, aceste efecte ale Hotararii CJUE, nu pot fi aplicata "in extenso" in toate_ cauzele in care contribuabilii au achitat taxa pe poluare in temeiul modificarilor aduse prir. OUG nr.208/2008, OUG 218/2008, OUG nr.117/2009 sau OUG nr.118/2011. Este evident faptul ca aceste ordonante nu sunt aplicabile, in conditiile in care drepturile si obligatiile partilor - continutul raportului juridic- au fost stabilite la o data la care cele patru acte normative nu erau in vigoare. Concluzia care se impune este aceea ca in dosarele aflate pe rolul instantelor de judecata al caror obiect il constituie cererile contribuabililor de restituire a "taxei de poluare ", stabilita in conformitate cu alte prevederi legale decat cele ale OUG nr.50/2008 in forma in care a fost publicata in Monitorul Oficial al R. iei nr.327/_, efectele Hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cauza C- 402/09 - Tatu nu sunt incidente, nu produce efecte juridice.
De asemenea, in ceea ce priveste neutralizarea taxei pe poluare, Curtea Europeana de justitie a reiterat practica sa in aplicabilitatea art.11 OTFUE in sensul ca: Art. 110 TFUE: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Raportat la interpretarea dată art. 110 TFUE În recenta hotărâre și În considerarea suveranitătii fiscale a unui stat membru, Guvernul consideră relevantă analiza considerentelor pe care Curtea și-a fundamentat dispozitivul hotărârii. Taxa pe poluare este considerată un impozit intern, fapt pentru care trebuie examinată În raport cu art.1102 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor Între statele membre În conditii normale de concurentă.
Interpretarea art. 110 TFUE trebuie privită În lumina principiului suveranității fiscale a statelor membre și a jurisprudenței anterioare a Curții, care a recunoscut constant autonomia fiscală a statelor membre și faptul că art. 110 TFUE nu aduce atingere acestei autonomii fiscale. De asemenea, jurisprudența confirmă că prima Înmatriculare pe teritoriul unui stat membru poate reprezenta un fapt generator al obligației de plată a unei taxe interne, deci aspectul exigibilității la prima Înmatriculare nu poate fi considerat În sine interzis de legislația primară a Uniunii Europene. (Hotărârea În cauza C-387/01 Weigel, punctul 65 și Hotărârea În cauza C-383/01 De D. ske Bilimportorer punctul 34).
Tot Curtea a arătat că instituirea unei taxe fiscale printr-un act normativ Începând de la o anumită dată nu poate, prin ea Însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu Între situațiile constituite anterior și cele care sunt ulterioare intrării În vigoare a noii prevederi legale. Prin urmare, 110 TFUE nu poate fi invocat În mod util pentru a stabili un efect discriminatoriu al unei taxe pentru simplul motiv că aceasta se aplică unor vehicule înmatriculate pentru prima dată după intrarea În vigoare a legii privind această taxă, iar nu și celor Înmatriculate prima dată anterior acestei intrări În vigoare. La punctul 49 din cauza C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 Ilona Nemeth, Curtea consemnează că nu este relevantă compararea cu vehiculele aflate În circulație anterior instituirii noului regim fiscal.
Curtea confirmă și În recenta hotărâre În cauza Tatu că art. 110 TFUE nu are ca scop să Împiedice un stat membru să introducă noi taxe sau să modifice rata sau baza de impunere a acestora. (Cauzele conexate C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 Ilona Nemeth, punctul 49 și cauza C-402/09, Tatu, punctul 50: "Art.
90 CE nu urmărește să Împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabi/ă a impozitelor existente.")
Deși În principiu este valabil argumentul potrivit căruia competența statelor membre de a introduce noi taxe este limitată, dacă se dovedește că regimul fiscal instituit este de natură să descurajeze bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale, ipoteza În care plasează Curtea acest raționament este, În opinia Guvernului, discutabilă. Aceasta Întrucât ar fi absurd să ne imaginăm că poate exista o situație În care un stat membru instituie un nou regim fiscal, cu taxe noi sau valori mai mari ale unor taxe existente, fiind inerentă o diferență Între sarcinile fiscale care incumbă situațiilor juridice constituite anterior și ulterior intrării În vigoare a normei care instituie noul regim fiscal.
Urmând rationamentul Curtii, ar acesta ar Însemna o limitare a libertătii statui membru de a stabili cuantumul unei taxe dacă această ar reprezenta o măsură fiscală al cărei regim ar fi similar taxei pe poluare instituite prin OUG 50/2008 (taxă cu exigibilitate la momentul punerii in circulatie).
Într-o primă fază (pct. 38-47), Curtea aplică testul comparației cu valoarea reziduală a taxei incorporate În vehiculul național similar. Produsul național similar cu care se face comparația ÎI reprezintă vehiculele de ocazie importate anterior importului efectuat de dl. Tatu, dar înmatriculate tot În perioada de aplicare a OUG 50/2008 versiunea initială, adică 1.07-_ si deci supuse aceluiasi regim de taxare. Această analiză era cea previzibilă, În considerarea jurisprudentei anterioare În materie. Rezultatul acestei analize este că regimul de impozitare instituit prin OUG 50/2008 este legal din perspectiva art. 110 TFUE. Alineatul (1) al articolului 110 TFUE interzice discriminarea directă si discriminarea indirectă. Mai Întâi, Curtea a evaluat taxa din punct de vedere al unei posibile discriminări directe, atât În general, cât si specific pentru cazul reclamantului din actiunea principală si a statuat (pct. 36):În acțiunea principală, este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici Între autovehicule În funcoie de provenienta lor, nici Între proprietarii acestor vehicule, În functie de cetănenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa În cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului mentionat, de statul membru În care acest vehicul a fost produs si de Împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piata natională sau importat.
Prin hotărârea pronuntată, Curtea aminteste că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor nationale similare. Această interdictie vizează garantarea neutralitătii depline a impozitelor interne fată de concurenta dintre produsele care se află deja pe piata internă si produsele din import. În continuare, Curtea constată că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici Între vehicule În functie de provenienta lor, nici Între proprietarii acestor vehicule, În functie de cetățenia sau nationalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau nationalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru În care acest vehicul a fost produs si de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piata natională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale. Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă Între autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea examinează În primul rând dacă această taxă este neutră fată de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele
de ocazie similare, înmatrlculate anterior pe teritoriul național si supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei În cauză. În al doilea rând, Curtea examinează neutralitatea acestei taxe Între vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul national Înainte de intrarea În vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008. In ceea ce priveste primul aspect al neutralitătii taxei, Curtea amintete că există o Încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate În valoarea vehiculelor de ocazie similare deja Înmatriculate pe teritoriul national.În această privintă, Curtea constată că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii Întrucât ia În considerare, la calcularea taxei de Înmatriculare, deprecierea vehiculului si asigură astfel că această taxă nu depăseste valoarea reziduală încorporată În valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse acestei taxe cu ocazia Înmatriculării lor. Avand in vedere cele precizate se opune admiterii actiunii in sensul de a fi obligat organul fiscal la restituirea taxei pe poluare, de vreme ce nu sunt respectate dispozitiile Codului de procedura Fiscala in ce priveste termenele de constatare a deciziei de calcul a taxei de poluare, ca act administrativ fiscal. Taxa achitata de reclamant a fost virata la bugetul F. pentru M. gestionat de A. F. pentru M. . Obligarea organului fiscal la restituirea taxei de poluare, nu se v-a putea face decat de la bugetul in care s-au virat banii, iar organul fiscal va fi in imposibilitatea de-a executa de buna credinta o hotarare judecatoreasca a carei aplicare intra in contradictie cu prevederile Ordinului MFP nr.1899/_ pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget
, precum si de acordarea a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal.
In ce priveste solicitarea dobanzii legale fiscale, solicită sa se respinga cererea ca neintemeiata, avand in vedere ca taxa pe poluare nu este o taxa fiscala si nu se circumscrie situatiilor limitativ reglementate de art.117 Cod Proc. Fiscala, iar repararea prejudiciului se realizeaza in conditiile dreptului comun - art.1088 alin.2 cod civil cu aplicarea O.G. nr. 9 / 2000 de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei.
In ce priveste solicitarea dobanzii lega le fiscale, solicită sa se respinga cererea ca neintemeiata, avand in vedere ca taxa pe poluare nu este o taxa fiscala si nu se circumscrie situatiilor limitativ reglementate de art.117 Cod Proc. Fiscala, iar repararea prejudiciului se realizeaza in conditiile dreptului comun - art.1088 alin.2 Cod Civil cu aplicarea O.G. nr. 9 / 2000 de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei. Totodata in cazul in care instanta va admite cererea reclamantului privind dobanda legala, aceasta ar trebui acordata tot de la bugetului Administratiei F. de M., conform art. 124 alin. 2 Cod Proc. Fiscala" dobanda se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza". De asemenea, solicită instanței sa aiba in vedere si dispozitiile art.1088 alin.2 Cod Civil, dobanda legal putand fi acordata numai de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei pe poluare. In plus, dobanda legala fiscala pe care o solicita reclamantul nu se circumscrie situatiilor prevazute de art. 117 Cod Proc. Fiscala, astfel incat, nici reclamantul nu a facut plata in temeiul unui titlu de creanta care sa fi avut un termen scadent de plata si sa fie expus unor majorari de intarziere.
Cu privire la CHELTUIELILE DE JUDECATA, solicită sa se respinga petitul cu privire la cheltuielile de judecata ca fiind inadmisibil astfel cum a fost formulat.
Potrivit art. 274 Cod Proc. Civila, obligatia de plata a cheltuielilor de judecata se stabileste fata de partea care a pierdut procesul, prin aceasta trebuie
ca patrea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli, situatia de fata Art.274 Cod proc.civila prevede urmatoarele: "Partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata".
De asemenea, dispozitiile art. 275-276 Cod Proc. Civila fac o aplicare particulara a principiului potrivit caruia acordarea cheltuielilor de judecata se bazeaza pe culpa procesuala a partii ce a pierdut litigiul. Partea din vina careia s- a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuieli de judecata - la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala.
Astfel, solicită instanței sa aiba in vedere ca insasi Curtea Constitutionala a confirmat legalitatea dispozitiilor art. 11 din O.U.G. nr. 50 / 2008, iar organul fiscal a aplicat dispozitiile legale privind restituirea catre reclamant a sumei pentru care exista temei legal de restituire.
De asemenea, solicită instanței sa aiba in vedere faptul ca taxa pe poluare achitata de reclarnanta nu a ramas la bugetul de stat, ci potrivit dispozitiilor legale aceasta taxa se vireaza in contul Administratiei F. pentru M. . O eventuala culpa procesuala poate fi retinuta in sarcina organului fiscal doar daca prin modul de calcul a taxei pe poluare reclamanta a suferit un prejudiciu, ori criticile aduse de reclamanta vizeaza insasi actul normativ in baza caruia a fost calculata taxa pe poluare. In cazul in care se va admite actiunea, solicită instanței sa aiba in vedere ca organul fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul Administratiei F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O.U.G. nr. 50/2008, iar restituirea taxei pe poluare (si dobanda legala) urmand sa se faca tot de la bugetul Administratiei F. de M. .
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului si modificarea hotararii atacate in sensul celor de mai sus.
In drept, s-au invocat: Cod de Procedura Civila, Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, O.G nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, Tratatul C.E., OUG nr. 50 / 2008.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 alin. 1 lit a din Legea 9/2012 )astfel ca dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare respectiv_ .
Pentru a analiza compatibilitatea Legii 9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii este necesar in prealabil o analiza a aceleiasi compatibilitati in ce priveste taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 .
Compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj. Prin aceaste hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a
descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de OUG 50/2008 menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Urmeaza a verifica daca concluziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste taxa de poluare in oricare din formele sale se pot verifica si in ceea ce priveste Legea 9/2012 in forma in care se prezenta la data formularii de catre reclamant a cererii de inmatriculare .
Astfel in forma sa initiala Legea 9/2012 prevedea obligația de plată a taxei atat cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare cit și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
In temeiul OUG 1/2012 prevederile ce vizau plata taxei la prima instrainare a unui autovehicul deja inmatriculat dupa intrarea in vigoare a Legii 9/2012 au fost suspendate pana la_ .Ca atare la data de 0_ taxa pentru emisii poluante se achita pentru o masina de ocazie cumparata din Uniunea Europeana dar nu se aplica cumpararii de pe piata interna a unei masini de ocazie similiare ceea ce inseamna mentinerea aceleiasi situatii de fapt si de drept ca si cea creata sub incidenta OUG 50/2008 pentru care s-au pronuntat hotararile CJUE mai sus mentionate .
In aceste conditii se poate concluziona pornind de la premisa ca hotararile CJUE au clarificat aspectele necesar a fi analizate in speta ca regimul taxei pentru emisii poluante asa cum este reglementat pana la_ este stabilit astfel încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Motivul de recurs referitor la dobândă fiscală apare ca fiind nefondat, nefiind formulată o astfel de cererea de obligare la plata dobânzii fiscale la fond.
Motivul de recurs referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, acordate de către instanța de fond, este nefondat, obligația de plată a cheltuielilor de judecată fiind întemeiată pe culpa procesuală, corect reținută de către
instanța de fond în considerarea dispozițiilor art. 274 al. 1 c.pr.civ.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A
J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. A MUN. B. -M. împotriva sentinței civile nr.4206 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
G. , D. C. |
Red.D.M./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: V. I.
