Decizia civilă nr. 2256/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2256/2013
Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. - A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. H. GREFIER: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A
M. B. împotriva sentinței civile nr. 2125/CA din data de_, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamantul S. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-restituire taxă poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, domnul avocat Olariu Octavian-L. tin cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente, reclamantul
intimat și reprezentantul chematei în garanție. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 8 februarie 2013, reclamantul intimat a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs constând în onorariu de avocat în sumă de 600 lei.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului intimat cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2125/CA din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, a fost admisă acțiunea intentată de reclamantul
S. C., împotriva pârâtei A. F. P. a M. B., ca fiind întemeiată și în consecință :
- pârâta A. F. P. a municipiului B. a fost obligată să restituie reclamantului suma de 2.452 lei reprezentând taxă de poluare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
Pârâta A. Finațelor P. a municipiului B. a fost obligată să plătească reclamantului suma de 43,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru M. și s-a dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de 2.452 lei reprezentând taxă de poluare, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă a acesteia, precum și suma de 43,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand dintr-un stat membru
U.E. marca Mercedes Benz Tip Sprinter 210 D, serie șasiu WDB9014621P822692 fabricat în anul 1998 și înmatriculat prima dată în 17 iulie 1998 în statul de proveniență, pentru care a achitat taxa de poluare în sumă de 2.452 lei, cu chitanța seria TS6 nr. 7936465 emisă de Trezoreria B. la 7 martie 2011 (f.9).
Taxa de poluare s-a calculat și perceput în considerarea dispozițiilor O.U.G.nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. B. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate cu consecința înlăturării obligării recurentei la plata sumei de 539,3lei cu titlul de cheltuieli de judecată, taxă de timbru și timbru judiciar, respectiv înlăturarea obligării recurentei la plata dobânzii legale aferente de la data achitării taxei, până la data restituirii efective.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor. Apreciază recurenta că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de jduecată de către tribunal.
Reclamantul intimat S. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs constatând în onorariu avocat în cuantum de 600 lei.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa constantă a paratelor și din chiar pozițiile procesuale.
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu,
A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida
aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Curtea mai constată că se impune a se soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea dobânzii legale de la data plății acestei taxe, precum și a eventualelor cheltuieli de judecată la fond, chiar integrale și atunci când sunt respinse unele capete de cerere incidentale, în condițiile în care taxa nu a fost restituită amiabil și neputând fi vorba despre o lipsă de culpă având în vedere că s-a refuzat să se facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
În temeiul art.274 alin.3 C. pr. civ. instanța va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reduse conform criteriilor prevăzute la alin. 3 al aceluiași articol, respectiv munca
îndeplinită de avocat și valoarea obiectului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 2125 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013.
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, M. H. |
Grefier, S. G. |
Red.S.L.R./dact.V.R
2 ex./_
Jud.fond: B. D. la
