Decizia civilă nr. 2258/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2258/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător M. H. Grefier S. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul C. A.
G. împotriva sentinței civile nr. 4819 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata A. F. P. A M.
T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența Completului de judecată a fost aprobată prin hotărârea colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4819 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. A. -G., în contradictoriu cu pârâta
A. F. P. a municipiului T. .
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. a municipiului T. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. B. .
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că reclamantul C. A. -G. a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 1993, nr. de identificare WVWZZZ1HZPW474873 iar pentru înmatricularea in România a fost obligat să achite o taxă specială de înmatriculare, în temeiul OUG 50/2008, în cuantum de 883 lei la AFP T. .
La data de_, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, însă acesta a refuzat restituirea acesteia.
Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.U.G.nr.50/2008.
A constatat instanța de fond, că actul normativ menționat, în forma în vigoare la data plății taxei nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar, deoarece pretențiile reclamantului nu au fost demonstrate de către acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. A. -G., solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive și obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată în toate etapele procesuale.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin sentința atacată instanța de fond a respins acțiunea introductivă, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada că autoturismul pentru care a fost achitată taxa de poluare provine dintr-un stat membru U.E., respectiv că acesta a fost înmatriculat anterior în Olanda.
În realitate, actele anexate la dosarul cauzei confirmă susținerile din cuprinsul acțiunii introductive și, prin urmare, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
Actele atașate cererii introductive confirmă că a cumpărat în anul 2009 un autoturism marca VOLKSWAGEN, pus în circulație pentru prima dată în Germania în anul 1993. În vederea înmatriculării acestuia în România i s-a impus de către A. F. P. a municipiului T. plata unei taxe în cuantum de 883 lei. Întrucât în caz de neplată a acestei taxe era în imposibilitate de a înmatricula autoturismul, a achitat suma arătată, fiindu-i eliberată chitanța seria TS6, nr. 2024918 din data de 16 noiembrie 2009.
Apreciind nelegală perceperea taxei, prin cererea nr. 24358 din data de 29 aprilie 2011 a solicitat Administrației F. P. a municipiului T. restituirea acesteia. Prin adresa emisă la data de 2 mai 2011 mi s-a comunicat refuzul de restituire a acestei sume.
Apreciază că taxa pe care a fost obligată să o achit în vederea înmatriculării autoturismului este nedatorată, întrucât, prin modul în care a fost reglementată, încalcă prevederile legislației comunitare.
Potrivit art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene (actual art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect,produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Așadar, dispozițiile invocate interzic statelor membre aplicarea oricăror taxe discriminatorii ori protecționiste.
Analizând dispozițiile legale interne în vigoare la momentul perceperii taxei, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 și O.U.G. nr. 7., se poate concluziona fără urmă de îndoială că ele sunt incompatibile, contrare prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. De altfel, Comisia Europeană s-a exprimat în sensul că modul în care este formulată legislația românească are un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a CJUE, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor. Aceasta duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state.
Într-adevăr în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească, sau cele deja înmatriculate care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară circulă fără să fie supuse acestor taxe. Pe de altă parte, mașinile de ocazie de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași
perioadă pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Toate aceste considerente au determinat Comisia Europeană să concluzioneze asupra incompatibilității normei interne privind plata taxei de poluare cu dispozițiile comunitare, astfel că la data de 23 iunie 2009 a declanșat procedura de infringement.
De altfel, din chiar expunerea de motive prezentată în preambulul OUG 218/2008 rezultă clar că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene (în acest sens, s-a prevăzut că adoptarea acestui act normativ, care a modificat OUG. nr. 50/2008, a fost necesară având în vedere pe de o parte "concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională", iar pe de altă parte pentru "asigurarea păstrării locurilor de muncă în economia românească"). Astfel, intenția declarată expres de către legiuitor nu lasă loc nici unei interpretări; taxa nu are nimic în comun cu protecția mediului, așa cum se pretindea la intrarea în vigoare a OUG. nr. 50/2008, scopul declarat pentru perceperea acesteia fiind protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă în acest domeniu.
Că o taxă internă supusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul normei comunitare invocate s-a decis în cauzele reunite C-290/2005 - Nădasdi și C-333/2005 - Nemeth. CJUE a statuat că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzic o taxă de primă înmatriculare, în măsura în care este percepută asupra autovehiculelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru.
Totodată, în cauza C-112/84 - Michel Humblot, curtea a arătat că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxe nu trebuie să intre sub incidența art. 90 din Tratatul Comunității Europene, adică să nu fie discriminatoriu". Față de faptul că la vânzarea autovehiculelor second-hand pe teritoriul României, deja înmatriculate la noi nu se percepe aceeași taxă ca pentru cele înmatriculate pe teritoriul altui stat membru și importate spre utilizare și înmatriculare în România, se încalcă flagrant principiul nediscriminării, consacrat de normele comunitare.
Strict cu referire la taxa percepută în România, recent CJUE a statuat în cauza C-402/09 - T. vs. statul român că "taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii." Curtea a constatat că "reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală". În aceste condiții s-a concluzionat că dispozițiile române în materie "au ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare".
În astfel de situații CJUE a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, art. 148, al. 2 din Constituție stabilește că prevederile tratatelor constitutive, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne; totodată, al. 4 prevede că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului și organelor componente ale acestuia, inclusiv autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne ca și temei pentru perceperea taxei dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale invocate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru.
Jurisprudența CJUE a clarificat problema existentei unei proceduri legislative, administrative sau judiciare care ar putea afecta aplicabilitatea dreptului comunitar, stabilind în cazul Simmenthal II 106/77 că "orice prevedere din sistemul legislativ național și orice practică legislativă, administrativă sau judiciară care ar putea afecta negativ aplicabilitatea dreptului comunitar, prin împiedicarea instanțelor naționale competente să aplice dreptul comunitar să-și exercite dreptul de a întreprinde acțiunile necesare ca, în momentul intrării în vigoare a prevederii comunitare, să anuleze prevederile legislative naționale care ar putea împiedica aplicabilitatea deplină și efectele regulilor comunitare, sunt incompatibile cu cerințele care constituie însăși esența dreptului comunitar". În acest sens, "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, neaplicată orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea
prealabilă a acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Față de considerentele expuse mai sus se impune restituirea taxei de poluare, încasată cu încălcarea normelor comunitare. Totodată, față de justificarea restituirii taxei, pe care o apreciază ca fiind o plată nedatorată, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2000, consideră că sunt îndreptățit la acordarea dobânzii legale de la data de achitării și până la restituirea efectivă a sumei percepute cu titlu de taxă specială.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu,
A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat
membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
În speță nu s-a făcut dovada de către reclamant că autoturismul ar fi fost anterior înmatriculat într-un stat comunitar, iar criticile de încălcare în speță a dreptului comunitar aduse de reclamant prin acțiune nu subzistă, jurisprudența comunitară existând exclusiv în raport cu autoturisme care au fost anterior înmatriculate într-un stat membru.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul reclamantului se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de C. A. G. împotriva sentinței civile nr. 4819 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013.
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, M. H. |
Grefier, S. G. |
Red.S.L.R./dact.V.R
2 ex./_
Jud.fond: A. R. lescu
