Decizia civilă nr. 2364/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2364/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier C. P.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele D. G. A F.
P. B. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI F. P. S. 1 și A.
F. P. A MUN. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4.739 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta S.C. I. T. S.R.L. C. -N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate de pârâte sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.739 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta A. F. P. a M. C. -N. .
S-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanta SC I. T.
S. C. -N., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. C.
-N., A. F. P. A M. | B. | - S. | 1 și B. | S. | I. | SA B. |
și, în consecință, a fost obligată pârâta A. | F. | P. | a M. | B. |
S. 1 să restituie reclamantei suma de 5420,94 lei cu titlu de taxă primă înmatriculare auto cu dobânda legală de la data achitării_ și respectiv_ până la data restituirii integrale precum și să plătească către reclamantă suma de 39,3 cheltuieli de judecată.
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța de fond a soluționat cu prioritate excepțiile invocate.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost respinsă, deoarece taxa de primă înmatriculare în sumă totală de 5420,94 lei a fost achitată inițial de către finanțator, aceasta a fost refacturată, în baza
prevederilor contractului de leasing către reclamantă prin trei facturi și a fost achitată în favoarea este B. S. I. SA prin O.P: nr.252, 253, 254/_ . Astfel, reclamanta este cea care a suportat taxa de primă înmatriculare, existând o identitate între cel care a achitat taxa și titularul dreptului la acțiune. Pe de altă parte, finanțatorul nu are nici un interes să solicite restituirea taxei de poluare atâta timp cât utilizatorul i-a achitat suma plătită cu titlu de taxă de poluare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că pârâta A. F. P. a mun. B. S. 1 este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia.
Tribunalul a constatat că reclamanta a achitat la data de_ suma totală de 5420,94 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Tribunalul a reținut că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O.G. nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare pentru autovehicule. Perceperea taxei de primă înmatriculare sub imperiul art. 2141- 2143Cod fiscal a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în speță prevederilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai
mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
A concluzionat instanța de fond că taxa impusă reclamantei încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A F.
P. B. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI F. P. S. 1 și A. F.
P. A MUN. C. -N.
prin care au solicit admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI F. P. S. 1 se arată că nu are nici un raport juridic cu reclamanta S.C. I. T. S.R.L., deoarece suma de 5.420,94 lei a fost achitată de către finanțatorul contractului de leasing S.C. B. S. I. S.A., iar nu de către intimată.
Invocând dispozițiile Ordinului M.F.P. nr. 2400/_ pentru modificarea și completarea O.M.F.P. nr. 753/2006, pârâta arată că societatea finanțatoare leasing S.C. B. S. I. S.A., plătitore a taxei de primă înmatriculare, este în administrarea organului fiscal, D. G. de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, situație în care solicitarea de restituire a taxei trebuia adresată organului fiscal unde a fost achitată, respectiv Trezoreriei B., motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. - S. 1.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 2141-3din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea
sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda fiscală aferentă la data plății.
Referitor la obligarea sa la plata dobânzii legale calculată de la data plății taxei de către reclamantă până la restituirea efectivă a acesteia, pârâta susține că soluția instanței de fond este nelegală, calculul dobânzii putând începe după expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire a taxei conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, termen care nu a expirat în speță.
În recursul pârâtei A. F. P. A MUN. C. -N.
se arată că aspectele reținute de instanța de fond sunt lipsite de relevanță juridică, în condițiile în care reclamanta nu face dovada achitării la bugetul general consolidat al statului a sumelor a căror restituire o solicită, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare aferente celor 3 autoturisme marca Opel pe care le-a achiziționat în baza contractelor de leasing încheiate cu S.C. B. S. I.
S.A. În fapt, reclamanta nu figurează în evidențele Trezoreriei C. -N. cu nicio plată în contul taxei speciale de primă înmatriculare, nefăcând dovada că a efectuat ceastă plată la bugetul de stat potrivit art. 65 C.pr.fiscală.
Prin urmare, în conf. cu art. 117 C.pr.fiscală, sumele de la bugetul statului se restituie la cererea debitorului, dar cum reclamanta nu are calitate de debitor, pârâta consideră că aceasta nu este îndreptățită să solicite restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Pe de altă parte, pârâta consideră că soluția tribunalului este greșită și pe fondul cauzei sub aspectul obligării A.F.P. B. la restituirea sumei, deoarece reclamanta nu face dovada susținerilor sale, respectiv a incidenței prev. art. 90 din Tratatul C.E., întrucât nu face dovada că autoturismele în discuție au fost anterior înmatriculate într-un stat membru al U.E.
În continuarea motivării recursului, pârâta a arătat că dispozițiile 2141-3din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prev. 90 din Tratatul C.E..
Reclamanta S.C. I. T. S.R.L. C. -N. a depus întâmpinare
în cauză prin care a invocat excepția lipsei de interes în formularea recursului de către A.F.P.
C. -N. având în vedere că nu aceasta a fost obligată la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, ci A.F.P. B. - S. 1 întrucât plata s-a făcut la acest organ fiscal.
De asemenea, reclamanta a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant al D.G.F.P. B., deoarece aceasta nu a fost parte în proces întrucât plata taxei speciale de primă înmatriculare s-a făcut la A.F.P. B. -
S. 1, aspect ce îi conferă acesteia calitatea procesuală, astfel că în mod legal, instanța de fond a dispus ca restituirea taxei să se facă de către aceasta.
Pe fondul cauzei, reclamanta arată că taxă specială de primă înmatriculare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale, cu cheltuieli de judecată în recurs.(f.18)
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele
:
Rezultă din actele depuse în fața instanței de fond că reclamanta a solicitat pârâtei A.F.P. C. -N. restituirea sumei de 5.420,94 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, în data de_, pentru 3 autoturisme marca Opel de către societatea de leasing S.C. B. S. I. S.A., petenta având calitatea de utilizator, sumele ce fac obiectul litigiului fiind refacturate ulterior către aceasta.
Pârâta A.F.P. C. -N. a răspuns la cererea de restituire formulată de reclamantă prin adresa nr. 15.473/_ arătând că întrucât nu a făcut dovada că plata acestei taxe a fost făcută de ea către bugetul de stat, potrivit art. 65 din
Ordonanța nr. 92/_, neavând calitate de debitor, reclamanta nu este îndreptățită să solicite restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Totodată, a mai precizat pârâta, întrucât din documentele anexate rezultă că plătitorul acestei taxe la bugetul de stat este S.C. B. S. I. S.A., entitate cu sediul în B., prin urmare, A.F.P. C. -N. nu are calitate de autoritate fiscală competentă.
În fața instanței de fond, reclamanta a chemat în judecată atât AFP C. N.
, cât și AFP sector 1 B., solicitând restituirea sumei de 5.420,94 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, prima dintre aceste entități a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care a fost respinsă de către tribunal, cu motivarea că sumele achitate de finanțator au fost refacturate către utilizator.
Din această perspectivă și având în vedere că recursul declarat de această parte este centrat, în principal, în jurul criticilor legate de caracterul nelegal al dispoziției de respingere a excepției invocate, Curtea constată că excepția lipsei de interes în susținerea recursului declarat de AFP C. N. nu poate fi validată, din moment ce la fond tribunalul s-a pronunțat asupra apărărilor acesteia și nu a indicat că nu ar avea calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al DGFP
B., pentru AFP sector 1 B., Curtea o va respinge, cu luarea în considerare a faptului că dreptul de reprezentare în această situație izvorăște din lege, nefiind necesară depunerea unui mandat.
Astfel, potrivit art. 8 din OUG nr. 331/2008 a fost înființat Ministerul Finanțelor Publice, prin preluarea activității și structurilor specializate pe domeniul finanțelor de la M. Economiei și F., care s-a desființat. În baza OUG nr. 331/2008 a fost adoptată HG nr. 34/2009, prin care s-a stabilit organizarea și funcționarea M. ui F. P. . Prin art. 13 alin. 2 din HG nr. 34/2009, în subordinea M. ui F. publice s-a dispus organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat și din venituri proprii, în condițiile legii.
În conformitate cu art. 1 și 2 din HG nr. 109/2009, Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea M. ui F. P., finanțată din bugetul de stat și din venituri proprii. În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și D. G. a F. P. a M. B., ca instituții publice cu personalitate juridică.
Administrațiile finanțelor publice ale comunelor, orașelor și municipiilor sunt structuri în subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, fără personalitate juridică, conform regulamentelor lor de organizare și funcționare, ele având rolul de a aduce la îndeplinire, în plan teritorial, atributiile Directiei generale a finantelor publice.
Potrivit art. 41 alin. 1 C.proc.civ. poate avea calitatea de parte în proces orice persoană care are folosința drepturilor sale civile, de la această regulă existând doar excepția reglementată de dispozițiile art. 41 alin. 2 C.proc.civ. care se referă la asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică, dar care au organe proprii de conducere, dar care pot sta în judecată doar în calitate de pârâte.
Potrivit art. 42 alin. 1 C.proc.civ. persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori
autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.
.
Ca atare, orice demers în justiție nu poate fi susținut de către AFP sector 1, în nume propriu, în acest sens ea trebuind să fie reprezentată și autorizată de
D. G. a F. P. B., în subordinea căreia funcționează, modul în care a fost formulată calea de atac respectând pe deplin aceste exigențe.
Ca atare, Curtea constată că a fost legal învestită cu soluționarea ambelor recursuri și trecând la analiza criticilor formulate, ia act de faptul că instanța de fond în mod nelegal respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată la fond, deoarece plătitorul acestei taxe la bugetul de stat este S.C. B. S. I. S.A., entitate cu sediul în B. și nu reclamanta.
Din economia prevederilor art. 241 indice 1 si urm C.pr fiscala ce reglementa taxa de prima inmatriculare si din prevederile art. 4 si 5 din OUG 50/2008 ce reglementa taxa de poluare rezulta ca obligatia de plata a taxei de prima înmatriculare respectiv poluare revine proprietarului autovehiculului care se înmatriculează pentru prima oară in România .
Stabilirea si colectarea acestor taxe se face de catre autoritatea fiscala competenta .
Ca atare raportul de drept fiscal privind plata acestor taxe se nastea intre proprietarul autovehiculuiui care cerea inmatricularea pentru prima oara in Romania si autoritatea fiscala competenta .
In momentul in care se solicita restituirea taxei de prima inmatriculare respectiv poluare platite in raportul juridic anterior indicat este evident ca in acest raport juridic calitatea procesual activa revine celui care a achitat taxa respectiv cel care a inmatriculat pentru prima oara autovehiculul in Romania iar calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a colectat-o.
In speta cel care a achitat taxele de prima inmatriculare si taxa de poluare si care este si proprietarul autovehiculului este S.C. B. S. I. S.A.Reclamanta are doar calitatea de utilizator a acestui autovehicul in contractele de leasing (f. 23 și urm., dosar fond ).
Chiar daca reclamanta este cea care a remis societatii de leasing sumele de bani necesare platii taxei de prima inmatriculare, asa cum rezulta din actele de la f. 14-15 dosar fond nu este mai putin adevarat ca stabilirea acestor taxe si plata lor s-a facut de catre societatea de leasing catre autoritatea fiscala competenta, între acestea stabilindu-se raportul juridic fiscal initial si doar acestea putând fi parti si in raportul juridic de restituire a acestor taxe.
Actiunea de fata a fost formulata de catre reclamanta in nume propriu si nu in numele societatii de leasing pe calea oblica sau intr-o alta formula juridica astfel ca este cert ca intre reclamanta si autoritatile fiscale nu exista nici un raport juridic in virtutea caruia paratele sa aiba obligatia restituirii vreunei taxe catre reclamanta, aceasta obligație putând subzista, sub rezerva verificarii conditiilor de fond, doar fata de societatea de leasing .
Avind in vedere aceste considerente Curtea in temeiul art. 20 alin.3 din Legea 554/2004 corob cu art. 312 C.pr.civ va admite recursurile declarate in cazua si va modifica in intregime sentinta recurata in sensul ca va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activa.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge excepțiile invocate de către intimata reclamantă S.C. I. T.
S.R.L. C. -N.
Admite recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. B. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI F. P. S. 1 și A. F. P. A MUN. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4.739 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul respinge acțiunea formulată de reclamanta intimată S.C. I. T. S.R.L. C. -N., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. |
GREFIER, C. P. |
Red.M.B./_
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond. G. G. .
