Decizia civilă nr. 24/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 24/2013
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
A. -I. A. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant I.
G., împotriva sentinței civile nr. 1066 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul- pârât C. Local al comunei Z. prin P., având despăgubire- Legea nr.393/2004.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului- reclamant I. G., avocat Cupșa Aris din Baroul Bistrița- Năsăud, lipsă fiind intimatul-pârât C. Local al comunei Z. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimatul- pârât C. Local al comunei Z. a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Reprezentantul recurentului- reclamant I. G., avocat Cupșa Aris a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,45 lei.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului- reclamant I. G., avocat Cupșa Aris solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate ca fiind nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Apreciază că hotărârea recurată este nelegală, întrucât prima instanța în mod greșit a interpretat dispozițiile Legii 554/2004 raportat la cele din dreptul comun.
Potrivit Legii 554/2004 dreptul la despăgubiri este unul special, care se naște dintr-o situație specială, respectiv din emiterea unui act administrativ care a cauzat prejudiciul. Însă dreptul la despăgubiri al unei persoane poate avea origini diverse, nu doar cea prevăzută de art. 19 din
lege. În opinia sa, este vorba de un drept la despăgubiri "special";, care are o reglementare aparte față de regulă. Ca atare, și regulile referitoare la prescripție sunt menționate în mod expres în cazul acestei categorii de despăgubiri.
Consideră că situațiile de despăgubire care nu sunt speciale sunt supuse dispozițiilor Codului de procedură civilă, termenul de prescripție fiind de cel de 3 ani.
Consideră că și în cazul excepției prescripției dreptului la acțiune sunt incident același raționament, respectiv aplicarea reglementării comune.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1066 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul C. Local Z. .
admis excepția prescripției dreptului la acțiunea formulată de reclamantul I. G., domiciliat în Z., nr. 165, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtului C. LOCAL Z., și în consecință respinge acțiunea; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin adresa nr.138/_ înaintată de Organizația județeană a PSD Bistrița-Năsăud, a fost înștiințat consilierul Zinveliu I. la data respectivă, că nu mai are calitatea de membru PSD și s-a solicitat validarea reclamantului.
Prin Hotărârea C. ui local Z. nr.40/_ s-a luat act de încetarea de drept a mandatului de consilier al dl. Zinveliu I. și s-a declarat vacant locul respectiv.
Împotriva acestei hotărâri Zinveliu I. a formulat acțiune în contencios, obiect al dosarului nr._, soluționat prin sent.civ.nr.280/CA/2009.
În aceeași perioadă s-a formulat o acțiune în contencios de către reclamant, având ca obiect obligația de a face, obiect al dosarului nr._
, soluționată prin sent.civ.nr.328/2009.
Având în vedere faptul că HCL nr.40/2008 a fost atacată în contencios de către Zinveliu I., exista un impediment în validarea reclamantului, până la judecarea în mod definitiv și irevocabil a acestei acțiuni. Ulterior, a fost validat în calitate de consilier local.
Prin urmare, obligare la plata unor despăgubiri reprezentând îndemnizația de care reclamantul a fost lipsit pe perioada dintre prima ședință consiliului local și până la validarea în calitate de consilier apare ca neîntemeiată.
In drept, pârâta a invocat disp.art.115 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de_, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiunea de a solicita despăgubiri, deoarece potrivit art. 19 din Legea nr. 554/2004, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Reclamantul a dobândit calitatea de consilier local la data de_, dată la care a avut prilejul de a cunoaște întinderea prejudiciului presupus cauzat. Acțiunea pentru acordarea despăgubirilor a fost depusă cu mult peste termenul de 1 an, respectiv la data de_ .
Reclamantul I. G., referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de către pârât a arătat că această excepție nu poate fi
primită având în vedere atât disp.Leg.554/2004 care reglementează dispozițiile procedurale privind judecarea cererilor în contencios administrativ, cât și practica judiciară și punctul de vedere exprimat în literatura de specialitate.
Astfel, potrivit textului de lege indicat de către pârât, respectiv at.7 din Leg.554/2004, procedura prealabilă nu este obligatorie pentru a fi admisibilă acțiunea în instanță in astfel de cazuri ca cel din speță.
Acest punct de vedere l-a îmbrățișat și instanța supremă. De asemenea, opinia este împărtășită și de către doctrină, în acest sens anexând extrase din lucrările de specialitate.
Concluzionând excepția invocată nu are nici un temei legal sau suport in practica judiciară, textul de lege fiind clar in acest sens, așa dar solicitând respingerea acțiunii.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita despăgubiri, invocată de către reprezentantul pârâtului, reclamantul a arătat că trebuie pornit de la dispoziția legală care reglementează prescripția dreptului de a solicita despăgubiri, adică de la art.19 din lege.
Așa cum reiese din lectura textului, se observă că legiuitorul vorbește de despăgubirile care rezultă în urma emiterii unui act administrativ care a cauzat prejudicii, despăgubiri care sunt cerute separat, după ce acțiunea de anulare a actului administrativ a fost admisă. Vorbind așadar de un drept la despăgubiri oarecum special, care se naște dintr-o situație specială (din emiterea unui act administrativ care a cauzat prejudiciul). Însă, dreptul la despăgubiri al unei persoane poate avea origini foarte diverse, nu doar cea prev.la art.19 din lege. Ca atare, se află în prezența unui drept la despăgubiri "special";, care are o reglementare aparte față de regulă. Astfel, și regulile referitoare la prescripție sunt menționate în mod expres în cazul acestei categorii de despăgubiri.
In cazul oricăror altor drepturi la despăgubiri care se nasc chiar și din activități/situații ce au tangența cu contenciosul administrativ, dar care nu au reglementarea specială din art.19 din lege (în sensul că nu își au originea în emiterea unui act administrativ nelegal, care a fost anulat) se aplică principiul " specialia generalibus derogant"; în sensul că li se aplică reglementarea comună privind prescripția, respectiv termenul de 3 ani.
In concluzie, și pentru argumentele expuse mai sus a solicitat respingerea excepției.
In ce privește fondul cererii, este vorba de o obligație pe care pârâtul nu și-a executat-o, deși legea o prevedea în mod imperativ. Adică nu a emis o hotărâre de consiliu cu ocazia primei ședințe ordinare prin care se ia act de vacantarea locului de consilier și numire a următorului de pe lista partidului, adică a partidului. Acest demers era unul obligatoriu, iar neîndeplinirea lui a cauzat un prejudiciu, reprezentând imposibilitatea exercitării activității de consilier local, respectiv neîncasarea sumelor reprezentând indemnizația cuvenită. În cazul de față totalul îndemnizației pe care ar fi primit-o este de 8986 lei. Această sumă se cuvine reclamantului cu un titlu de indemnizație de consilier, ci cu titlu de despăgubire, însă cuantumul cert al acestei despăgubiri este identic cu el al
îndemnizației de care a fost lipsit.
Analizând, cu prioritate excepțiile invocate, conform art. 137 Cod proc. civilă, tribunalul a constatat că excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul C. Local Z. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, deoarece procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este obligatorie doar în situația când vătămarea persoanei într-un
drept al său ori într-un interes legitim rezultă dintr-un act administrativ individual, ceea ce nu este cazul în speță, acțiunea reclamantului grefându- se pe dispozițiile art. 19, ce vizează condițiile în care se poate exercita în fața instanței de contencios administrativ, acțiunea în daune. În acest caz, plângerea prealabilă nu este necesară, întrucât autoritatea publică a fost deja sesizată cu o asemenea plângere, la momentul formulării acțiunii principale, deci i s-a dat posibilitatea să revoce actul ilegal și, eventual, să remedieze prejudiciul cauzat.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce vor fi relevate: Cererea de despăgubiri materiale, deși este subsumată noțiunii de
"reparare a pagubei";, are regim juridic diferențiat, în sensul că legea dă posibilitatea formulării ei pe cale separată în termen de 1 an de la data când persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, conform art. 19 din Legea nr. 544/2004, cu precizarea că admisibilitatea acțiunii în daune este condiționată de soluționarea unei acțiuni anterioare de către instanța de contencios administrativ.
Reclamantul s-a adresat anterior instanței de contencios administrativ competente cu o cerere de recunoaștere a dreptului pretins ce a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 328/2009 pronunțată de acest tribunal în dosarul nr._, pârâții C. Local Z. și P. ul comunei Z. fiind
obligați la validarea în calitate de consilier local a reclamantului, respectiv la adoptarea unei hotărâri în raport de propunerile de validare făcute de primar.
Ulterior pronunțării Sentinței civile nr. 328/2009, s-a adoptat Hotărârea C. ui Local Z. nr. 42/_, prin care se validează mandatul de consilier local al reclamantului și care are la bază sentința civilă menționată anterior, astfel cum rezultă din preambulul acestei hotărâri.
Tribunalul a apreciat că de la data adoptării hotărârii de consiliu local de validare a mandatului de consilier local al reclamantului, acesta putea să cunoască întinderea pagubei, astfel că termenul de prescripție de 1 an curge de la data de_, acțiunea fiind introdusă cu depășirea acestui termen, respectiv la data de_ .
Raportat la considerentele expuse anterior, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea formulată de reclamantul I. G. și în consecință a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. G. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului bistrița-Năsăud, cu cheltuieli de judecată
.
În motivele de recurs, invederează faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală, aceasta interpretând în mod greșit dispozițiile Legii 554/2004 raportat la cele din dreptul comun, atunci când a analizat prescripția invocată de pârât.
Asa cum reiese destul de usor din lectura textului art. 19 din Legea 554/2004 ,se observa ca legiuitorul vorbeste de despagubirile care rezulta in urma emiterii unui act administrativ care a cauzat prejudicii,despagubiri care sunt cerute separat,dupa ce actiunea de anulare a actului administrativa fost admisa. Vorbim asadar de un drept la despagubiri oarecum special,care se naste dintr-o situatie speciala ( din emiterea unui act administrativ care a cauzat prejudiciul).Insa dreptul la despagubiri al unei persoane poate avea origini foarte diverse,nu doar cea prevazuta la art
19 din lege.Ca atare,suntem in prezenta unui drept la despagubiri "special", care are o reglementare aparte fata de regula. Ca atare,si regulile referitoare la prescriptie sunt mentionate in mod expres in cazul acestei categorii de despagubiri.
In cazul oricaror altor drepturi la despagubiri care se nasc chiar si din activitati/situatii ce au tangenta cu contenciosul administrativ, dar care nu au reglementarea speciala din art. 19 din lege (in sensul ca nu isi au originea in emiterea unui act administrativ nelegal,care a fost anulat) se aplica principiul "specialia generalibus derogant" in sensul ca li se aplica reglementarea comuna privind prescriptia,respectiv termenul de 3 ani.
Este de observat ca aceeasi regula "specialia generalibus derogant" a fost aplicata de catre instant si atunci cand a respins exceptia lipsei procedurii prealabile,sustinand ca in aceasta situatie din speta nu se aplica.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 7 ianuarie 2013, pârâtul C. local al comunei Z. solicita respingerea recursului ca nefondat
, arătând că s-a retinut de catre recurent, in mod eronat, faptul ca hotararea instantei de fond este nelegala, cu motivarea ca instanta a interpretat in mod gresit dispozitiile Legii 554/2004 raportat la dispozitiile de drept comun cand a analizat exceptia prescriptiei invocata de catre parat. Arată ca in mod eronat deoarece solicitarea in acordarea despagubirilor a fost intemeiata in drept pe dispozitiile acestei legi si nu pe dispozitiile de drept comun, situatie in care cererea a fost analizata prin aplicarea dispozitiilor legale invocate de insusi recurentuI, temei de drept care nu poate fi modificat de instanta si nici in acest cadru procesual de catre recurent analizand cererea in despagubiri din prisma dispozitiilor Legii nr. 554/2004, evident ca exceptia prescriptiei este intemeiata si argumentam: prin adresa nr. 138/_ inaintata de Organizatia Judeteana a PSD Bistrita-Nasaud, a fost instiintat ca numitul Zlnveliu I., consilier local PSD la data respectiva, nu mai are calitatea de membru PSD si s-a solicitat validarea reclamantului prin Hotararea C. ui local Z. nr. 40/_, s~a luat act de incetarea de drept a mandatului de consilier al
numitului Zinveliu I. si s-a declarat vacant locul respectiv
Menționează că impotriva acestei hotarari, numitul Zinveliu I. a formulat actiune in contencios, obiect al dosarului nr. 24211 t 2/2009, solutionat prin sentinta civila nr. 280/CAI2009. În aceeasi perioada s-a formulat o actiune in contencios de catre reclamant, avand ca obiect obligatia de a face. obiect al dosarului nr. 356/11212009, solutionata: prin sentinta civila nr. 328/2009 a Tribunalului Bistrita- Nasaud avand in vedere faptul ca HCL nr. 4012008 a fost atacata in contencios de catre numitul ZinveIiu I., exista un impediment in validarea reclamantului, pana la judecarea in mod definitiv si irevocabil a acestei actiuni.
Precizează că în baza hotararii judecatoresti pronuntata in dosarului nr._ a fost validat in calitate de consilier local in data de_, prin HCL nr. 42/2009" dreptul la despagubiri nascandu-se odata cu ramanerea definitiva si irevocabila a sentintei civile nr, 32812009 pronuntata de Tribunalul Bistrita- Nasaud- potrivit act. Il din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicita recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se introduc in termen de 6 luni, iar pentru motive temeinice cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut, dar nu mai tarziu de 1 an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta-evident ca prin sentinta civila nr, 328/2009 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud recurentului i se recunoaste, practic, dreptul de a fi consilier local, obligand intimatul sa efectueze operatiunile juridlce necesare, respectiv propunerea pe ordinea de
zi a unui proiect de hotarare privind validarea recurentului in calitate de consilier local, aprobarea acestui proiect de catre intimat In sedinta ordinara, botarare in lipsa careia recurentul nu era indreptatit la despagubiri;
Analizind recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea retine urmatoarele
:
Cererea de chemare in judecata formulata in prezentul dosar are ca obiect obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantului a unei sume reprezentând echivalentul îndemnizației de consilier local care trebuia încasată ca urmare a ședințelor ordinare, extraordinare și pe comisii, cu titlu de despăgubiri, reprezentând îndemnizația de care reclamantul a fost lipsit pe perioada dintre prima ședință a C. ui Local Z., după încetarea mandatului de consilier a dl.Zinveliu I., consilier PSD în cadrul consiliului local Z. și până la validarea reclamantului în calitate de consilier în cadrul consiliului local Z., prin H C.L. nr.42/_ .
Aceasta cerere de chemare in judecata este subsecventa unei alte actiuni determinata de refuzul nejustificat al paratului din speta si al P. ului C. Z. de a-l valida pe reclamant in calitate de consilier local respectiv de a emite o hotarare de validare in acest sens dupa vacantarea unui asemenea post prin incetarea mandatului d-lui Zinveliu I. .
Prin aceasta prima actiune reclamantul din speta s-a adresat instanței de contencios administrativ cu o cerere de recunoaștere a dreptului
incalcat prin refuzul sus indicat,actiune ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 328/2009 de Tribunalul Bistrita Nasaud in dosarul nr._ si prin care pârâții C. Local Z. și P. ul comunei Z. au fost obligați la validarea în calitate de consilier local a reclamantului, respectiv la adoptarea unei hotărâri în raport de propunerile de validare făcute de primar.
In baza acestei hotarari judecatoresti la data de_ s-a emis HCL 42/_ prin care reclamantul a fost validat de catre parat in calitate de consilier in cadrul C. Local Z. .
Legea 554/2004 prin art. 1,2,8,18,19 consacra un contencios administrativ de plina jurisdictie,instanta de contencios administrativ fiind competenta a solutiona atat cererea principala legata de nelegalitatea unui act administrativ fie ca este tipic sau asimilat (respectiv refuzul explicit
,refuzul nejustificat ,tacerea administratiei )cit si cererea de despagubiri in ipoteza anularii acestui act indiferent ca este formulata accesoriu actiunii principale sau pe cale separata .
Raportat la imprejurarea ca Legea 554/2004 consacra un contencios administrativ de plina jurisdictie rezulta ca si art. 19 din Legea 554/2004 nu vizeaza doar actul administrativ tipic ci orice act administrativ deci inclusiv actele administrative asimilate mai sus mentionate, iar in ipoteza stabilirii nelegalitatii lor printr-o hotarare irevocabila instanta de contencios administrativ in aceleasi conditii procedurale ca si in cazul actului administrativ tipic poate solutiona si separat o cerere de despagubiri .
Prin prima celor de mai sus rezulta ca actiunea de fata este o actiune in despagubiri subsecventa constatarii nelegalitatii unui act administrativ asimilat, formulata pe cale separata in temeiul art. 19 din Legea 554/2004 ,repararea pagubei persoanei vatamate fiind o latura intrinseca a litigiului administrativ .
Interpretarea contrara propusa de recurent in sensul ca art. 19 ar viza doar actul administrativ tipic ar duce la situatia in care in cazul actului administrativ asimilat cererea de despagubiri formulata ca un petit accesoriu actiunii principale sa fie supusa Legii 554/2004 conform art. 1,2,8,18 din
Legea 554/2004 pe cind cererea separata de despagubiri sa fie sustrasa Legii 554/2004 desi intentia neechivoca a legiuitorului dedusa din interpretarea coroborata a art. 1,2,8,18,19 din Legea 554/2004 este aceea de a consacra un contencios de plina jurisdictie indiferent ca este vorba de un act administrativ tipic sau asimilat sau de calea procedurala aleasa pentru cererea de despagubiri .
Acest text de lege consacra alaturi de conditiile de admisibilitate ale unei actiuni separate de despagubiri ,instanta competenta, procedura aplicabila acestei cereri cit si durata si data de la care curge termenul de prescriptie .
Astfel termenul de prescriptie are durata unui an si curge de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei . In mod corect tribunalul a apreciat că cel tarziu de la data adoptării hotărârii de consiliu local de validare a mandatului de consilier local al reclamantului in baza hotararii judecatoresti avind ca obiect verificarea legalitatii actului administrativ asimilat, acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, astfel că termenul de prescripție de 1 an a inceput sa curga de la data de_ implinindu-se la data de _
.Cererea de chemare in judecata din speta a fost introdusa la data de_ dupa expirarea acestui termen fiind asadar prescrisa, in speta neinvocindu- se vreo cauza de suspendare sau intrerupere a cursului prescriptiei extinctive .
Imprejurarea ca prima instanta a respins exceptia lipsei procedurii prealabile nu contrazice concluziile sus mentionate .Astfel asa cum s-a aratat mai sus art. 19 din Legea 554/2004 reglementeaza si procedura aplicabila unei asemenea cereri .In literatura de specialitate se arata ca interpretarea logica si sistematica a art. 8,18,19 din lege duc la ideea ca in cadrul procesului de contencios administrativ privit in sens larg actiunea separata pentru despagubiri este o etapa ulterioara actiunii principale indreptate impotriva actului vatamator, actiune care la randul sau a fost precedata de procedura prealabila .Interpretarea literala a art. 7 duc la concluzia ca reclamatia administrativa are ca obiect revocarea in tot sau in parte a unui act administrativ ,cererea de acordare de despagubiri indiferent ca este formulata accesoriu actiunii principale sau pe cale separta nefiind conditionata de indeplinirea procedurii prealabile care este necesara doar pentru actiunea principala indreptata impotriva actului administrativ tipic sau asimilat care vatama drepturile reclamantului .
Raportat la considerentele expuse anterior, Curtea in temeiul art. 20 din Legea 554/2004 corob cu art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul formulat ca nefondat si va mentine sentinta atacata ca fiind legala si temeinica .
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata in recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul I. G. împotriva sentinței civile nr.1066 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
A. | A. | S. | L. R. | A. | I. | A. |
M.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.B. L.
