Decizia civilă nr. 2403/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2403/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D.
Judecător A. A. M. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. | N. PENTRU | |
R. | P., împotriva sentinței civile nr. 1590 din _ | pronunțată în |
dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu reclamanta intimată D. A. M., având ca obiect despăgubire L. 290/2003.
Urmare a lipsei d-lui judecător L. U., întregirea completului s-a făcut prin participarea doamnei judecător M. A. A., conform procesului- verbal din data de_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, mandatarul acesteia, d-l Adam G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Mandatarul arată că este rudă de gradul IV cu reclamanta intimată, este de profesie consilier juridic, sens în care depune la dosr copia legitimației, care atestă afilierea acestuia la Asociația Consilierilor Juridici "Lex C. "; Dâmbovița, vizată și pe anul în curs, precum și un script de concluzii.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închiuse dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Mandatarul reclamantei intimată solicită respingerea recursului, precizând că hotărârea pilot dată de CJUE se bazează doar pe acte administrative, nefiind aplicabilă speței. În cauză, faza administrativă a fost depășită, fiind emis actul administrativ. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1590 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta D. A. M. în contradictoriu cu pârâta
A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 - pentru Direcția pentru aplicarea Legii nr.290/2003
.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 176.830 lei conform Hotărârii nr.3 din_ emisă de Comisa județeană de recunoaștere a drepturilor acordarea despăgubirilor sau compensațiilor cetățenilor români beneficiari ai prevederilor Legii nr. 290/2003, sumă ce se va reactualiza conform
indicelui de inflație calculat de la data emiterii hotărârii și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Statuând în prealabil asupra competenței de soluționare a cauzei la termenul de judecată din data de_, tribunalul a avut în vedere că litigiul dedus judecății este circumscris sferei contenciosului administrativ, competența materială de soluționare a acestuia în primă instanță revenind tribunalului. Aceasta, întrucât potrivit art. 17 din HG nr. 1120/2006 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu modificările aduse prin HG nr. 57/2008, plata despăgubirilor se propune de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 vicepreședintelui desemnat cu coordonarea Serviciului respectiv. Deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul despăgubirilor. Prin urmare, legea a dat în competența tribunalului analiza inclusiv asupra deciziilor referitoare la plată, competență ce are caracter special, derogatoriu în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie. Chiar dacă în speță nu a fost emisă o astfel de decizie de plată, pentru identitate de rațiune competența pentru cenzurarea refuzului de plata aparține tribunalului. Nu există motivație juridică în a aprecia că doar decizia de plată poate fi contestată la tribunal, în vreme ce lipsa acesteia și neefectuarea plății poate fi cenzurată de către Curtea de Apel, de vreme ce ambele atitudini sunt proprii aceleiași pârâte și sunt adoptate în aplicarea acelorași legi (lato sensu): Legea nr. 290/2003 si HG nr. 1120/2006.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta D. A. M. este posesoarea unei creanțe, certe, lichide și exigibile, rezultate din Hotărârea nr. 3/_ emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, hotărâre și prin care s-a recunoscut reclamantei dreptul la despăgubiri bănești în valoare de 176.830 lei pentru bunuri certificate cu acte autentice și abandonate în localitățile C. inău și Vatici din Republica Moldova, respectiv două case de locuit și teren aferent - evaluate la 122.683 lei și 6,31 ha teren agricol evaluat la
54.147 lei.
Prin art. 18 al Legii 290/2003 s-a prevăzut modalitatea de plată a acestor despăgubiri, aceasta presupunând o cerere scrisă, adresată Autorității Naționale Pentru R. P. - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003.
Reclamanta a urmat întocmai această procedură, menționată și în anexa la Hotărârea nr. 3/2008, astfel încât era îndreptățită la plata despăgubirilor, eșalonat, în modalitatea reglementată de lege. În acest sens, tribunalul a reținut că prin HG 1120/2006 s-au aprobat Normele Metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003, astfel încât, cum valoarea creanței depășea pragul de 100.001 lei, plata acesteia urma a se realiza eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor.
Tribunalul a reținut că reclamanta este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/1994, întrucât noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunurile actuale cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamanta poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.
Prin urmare, reclamanta poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum rezultă din jurisprudența pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest sens, având în vedere hotărârile de condamnare a României în cauzele Jujescu contra României, ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate, precum în cauza Porțeanu contra României, tribunalul a apreciat că este necesar
a da eficiență acțiunii reclamantei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești coercitivă pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale tocmai pentru a nu expune reclamanta arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care aceasta se prevalează.
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente.
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a despăgubirilor trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2007, prin depunerea cererii privind acordarea compensațiilor bănești în temeiul Legii nr. 290/2003.
Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că pârâta se prevalează de norme legale ce condiționează îndeplinirea obligației acesteia de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de 5 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă, sens în care a apreciat că apărările formulate de pârâtă nu se pot constitui în argumente pertinente în vederea respingerii acțiunii reclamantei.
În acest sens, trebuie avută în vedere și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a apreciat că art. 6 alin. 1 din Convenție conține un drept de "acces la instanță" - din care dreptul de acces este un element al dreptului la un proces echitabil. Acest drept nu este unul absolut, putând face obiectul unor limitări care însă nu pot să restrângă sau reducă accesul persoanei in așa fel sau in așa măsura încât însăși esența dreptului să fie afectată. În plus, prin limitare trebuie să fie urmărit un scop legitim, să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate si scopul urmărit. Convenția intenționează garantarea unor drepturi care nu sunt teoretice si iluzorii, ci concrete si efective, scop care trebuie urmărit cu cea mai mare atenție in cazul accesului la instanță, având in vedere rolul proeminent deținut intr-o societate democratică de dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce privește aplicarea corectă a art. 6 și 13 din Convenție, reperele jurisprudențiale, începând cu cauza Kudla c. Poloniei (hotărârea din_ ), conchid în sensul că statele parte la Convenție sunt obligate să pună la dispoziția justițiabililor o cale de recurs pentru a valorifica plângeri privitoare la depășirea duratei rezonabile a procedurii. Totodată, o instanță investită cu o astfel de plângere va trebui să aibă competența de a ordona cel puțin acordarea de despăgubiri atunci când constată că plângerea este întemeiată.
Or, în speță, atare despăgubiri menite a repara integral prejudiciul suferit de reclamant se materializează în actualizarea creanței, cu indicele de inflație calculat de la data emiterii hotărârii și până la data plății efective, în acord și cu prevederile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, conform cu care "în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru";.
Prin urmare, în temeiul prevederilor legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 18 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând obligarea pârâtei la plata în favoarea acesteia a sumei de 176.830 lei conform Hotărârii nr.3 din_ emisă de Comisa județeană de recunoaștere a drepturilor acordarea despăgubirilor sau compensațiilor cetățenilor români beneficiari ai prevederilor Legii nr. 290/2003,
sumă ce se va reactualiza conform indicelui de inflație calculat de la data emiterii hotărârii și până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. N. PENTRU R. P.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta, în esență, că potrivit art. 18 alin. (5) din H.G.nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, ( ... ) se achită beneficiarilor, În limita sumelor aprobate anual cu această destinatie În bugetul de stat, r .. .)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența În bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat. iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate: 52.911.909,15 lei În anul 2007; 17.567.560,94 lei În anul 2008;
20.389.425,80 lei În anul 2009; 38.849.328,80 lei În anul 2010 și 39.635.644 lei
În anul 2011.
Totodată, învederează faptul că, În ceea ce privește termenul rezonabil, În procedurile judiciare, instanta europeană a admis că supraÎncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză. se aplică. prin analogie. situatiei În care se regăseste pârâta nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situatie.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot in cauza M. Atanasiu și alții Împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări. adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii În care aceasta este În momentul de fată parte.
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a pârâtei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Este pe deplin conștientă de faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, sustinute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere institutiilor implicate (cazul pârâtei) în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un "termen rezonabil" așa cum prevede practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/_ a primului-Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a
legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, În absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, În momentul de față, În sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este În natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât În plan intern cât și În plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât În condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
II. În ceea ce privește obligarea pârâtei la actualizarea sumei de 176.830 lei, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 3/2008 emisă de Comisia Județeană B. - Năsăud de aplicare a Legii nr. 290/2003, În raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, face următoarele precizări:
Conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, "Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor În termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului B., după caz, ( ... ); plata lor se poate face și În rate, În maximum 2 ani, În funcție de disponibilitățile bănești ( ... )".
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.29012003, (. . .) se achită beneficiarilor, În limita sumelor aprobate anual cu această destinatie În bugetul de stat, astfel:
integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
eșalonat În doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% În primul an și 40% În anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează Între 50.001 lei și 100.000 lei;
eșalonat În doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% În primul an și 60% În anul următor, dacă cuantumul compensațiilordepășește 100.001Ief.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 399 C. proc. civ., Legea nr.
290/2003, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1120/2006.
Reclamanta intimată D. A. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - filele 8-10.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenta a invocat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila care are în vedere faptul ca hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, în ambele cazuri fiind avuta în vedere, ca regula, încalcarea legii de drept material. Hotarârea este lipsita de temei legal, atunci când din modul în care este redactata hotarârea nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, ceea ce înseamna ca lipsa de temei legal nu trebuie confundata cu încalcarea legii sau cu nemotivarea, instanta de recurs trebuind sa constate ca hotarârea nu a fost motivata în drept ori ca în legislatia în vigoare la data pronuntarii hotarârii atacate nu exista un text care sa justifice solutia data în speta.
Hotarârea a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, ceea ce înseamna ca instanta a recurs la textele de lege aplicabile spetei dar, fie le-a încalcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat gresit.
În cauza de fata nu sunt însa aplicabile aceste motive, legea fiind corect aplicata, dupa cum urmeaza:
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea 290/2003: "Despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotarârii comisiei judetene ori a municipiului, dupa caz, sau a hotarârii prevazute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face si în rate, în maximum 2 ani, în functie de disponibilitatile banesti ale directiilor prevazute la art. 11 alin. (1)";.
În acelasi sens art. 18 alin (5) din H.G. 1120/2006 invocat si de recurenta arata ca, drepturile banesti stabilite prin hotarârea comisiei judetene ori a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003,_ se achita beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat, astfel:
integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei RON;
esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an, si 40% în anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se încadreaza între
50.001 lei RON si 100.000 lei RON;
esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an si 60% în anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei RON".
Din enuntarea dispozitiilor legale mai sus prezentate, rezulta ca interpretarea data acestora de recurenta nu poate fi retinuta ca fiind întemeiata, deoarece sintagmele "în functie de disponibilitatile banesti"; sau "în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat";, nu pot fi interpretate decât în cadrul termenelor prevazute expres de aceste dispozitii legale, de 1 an sau 2 ani, ce curg de la comunicarea hotarârii comisiei judetene ori a municipiului B. privind acordarea despagubirilor.
Astfel, interpretarea care se impune a fi data dispozitiilor legale analizate este aceea ca despagubirile la care beneficiarii sunt îndreptatiti se platesc în termenul de un an respectiv 2 ani, în functie de cuantumul acestora, limitarea în raport de "sumele aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat";, neavând aplicabilitate decât în cadrul termenelor expres prevazute de dispozitiile legale si putând determina despagubirea cu prioritate a anumitor persoane însa numai în cadrul acestor termene.
Daca s-ar accepta punctul de vedere al recurentei în sensul ca prioritate în aplicarea dispozitiilor legale ar avea limitarea sumelor prin bugetul de stat si numai dupa aceasta termenele expres prevazute de lege s-ar ajunge la situatia ca obligatia de plata stabilita legal în termene imperative, ar deveni, asa cum a rezultat si din considerentele sentintei recurate, una pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada în bugetul de stat sume necesare platii despagubirilor la care persoanele beneficiare ale Legii 290/2003 sunt îndreptatite pentru ca plata acestora sa fie amânata sine die.
Curtea a apreciat ca daca s-ar interpreta dispozitiile legale în acest sens, chiar dreptul reclamantei la despagubiri, definitiv stabilit urmare a procedurii prevazute de Legea 290/2003 ar fi lipsit de substanta.
În ceea ce privește referirile recurentei la Hotărârea pilot Atanasiu și alții împotriva României, cu privire la recomandările făcute prin această hotărâre, Curtea nu le poate reține în soluționarea favorabilă a recursului, în condițiile în care această hotărâre are în vedere litigiile izvorăte din aplicarea Legii nr. 247/2005, nu și pe cele determinate de aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel cum este cazul în prezentul litigiu.
În consecinta, raportat la considerentele mai sus aratate si potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedura civila recursul formulat în cauza a fost respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 1590 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. | JUDECĂTOR, A. A. M. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. P. M.
