Decizia civilă nr. 2754/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 2754/2013
Ședința publică din 04 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: A. -I. A. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: DP
G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P.
M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 4597/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul/a S.C. X. S.R.L., privind și pe A. Fondului pentru Mediu, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de Apel C. nr. 57/2012.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4
C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4597/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
M.,
s-au respins excepțiile invocate de pârâta.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamantul/a P. Dorel prin mandatar S.C.
X. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M. - A.
F. P. B. M. . A fost obligată pârâta să restituie reclamantului/ei suma de 4040 lei, cu dobânda legală de la data achitării ei și până la restituirea efectivă, precum și suma de 343 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă acțiunea reclamantului față de pârâta A. F. P. Ș. M. .
Referitor la excepțiile invocate de pârâtă
, T. a reținut că prin admiterea lor s- ar încălca 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această
materie, în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată. În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel C. prin Decizia civilă nr. 2292/_, pronunțată în Dosar nr._ .
Asupra cauzei pe fond
, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul/a a solicitat pârâtei A. F. P. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul/a achitând taxa stabilită. Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008, T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar. Întrucât suma plătită de reclamant nu a fost datorată, potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită cu dobânda legală începând cu data plății. Pârâtele (cu excepția Administrației F. P. Ș. M. față de care acțiunea s-a respins) au fost obligate la plata către reclamant a sumei de 343 lei - cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat și taxa de timbru. Întrucât taxa de poluare s-a achitat la Trezoreria B. M., acțiunea a fost respinsă față de pârâta A. F. P. Ș.
M. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P.
M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M.,
prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului/ei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând
taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății. S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant/a nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă. De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul/a solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea
procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prevăzute de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Reclamanta inițială S.C. X. S.R.L. a încheiat un contract de cesiune a creanței pe care numitul P. Dorel o deține împotriva Statului constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza art. 214 indice 1 - 214 indice 3 Cod fiscal considerată ca fiind contrară dreptului comunitar. După încheierea contractelor, reclamanta inițială a notificat cesiunea și a formulat cerere de restituire a taxei pe cale administrativă (f. 8-9 dosar fond).
La termenul din data de_ instanța din oficiu a invocat ca motiv de ordine publică nelegalitatea contractului de cesiune a creanței fiscale, motiv pe deplin justificat care are drept consecință admiterea recursului.
Astfel, potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă Statul și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe. Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamanta inițială pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din dreptul fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. Reclamanta nefiind parte in raportul de drept material fiscal născut prin încasarea taxei, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și solicitarea restituirii taxei. Dispozițiile articolul 30 cod procedură fiscală pot fi invocate atât pe cale de excepție cât și analizate cu ocazia soluționării fondului cauzei din moment ce nefiind născută creanța contribuabilului aceasta nu poate fi transmisă cesionarului. Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale.
În fața primei instanțe reclamanta a încercat să eludeze incidența dispozițiilor art. 30 din Codul de procedură fiscală invocând calitatea de reprezentant al contribuabilului care a achitat taxa de primă înmatriculare și care astfel este parte în raportul de drept fiscal, numitul M. C. L. (f. 54 dosar fond). În realitate nici un act al dosarului nu confirmă faptul că această persoană a dat mandat reclamantei cesionare S.C. X.
S.R.L. iar în consecință, reținerea calității de reclamant a acestei persoane prin
dispozitivul sentinței recurate reprezintă o eroare procedurală, deoarece nu există vreo manifestare de voință a acestei persoane de a dobândi această calitate.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c. instanța va admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 4597/_
, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta S.C. X. S.R.L. B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 4597/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul că va respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta S.C. X. S.R.L.
M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 0_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-I. A. C. I. DP
G.
B.
Red.AIA/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: C.B.
