Decizia civilă nr. 2762/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2762/2013
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP
G. A. B.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către reclamanta intimată R. N. D. și de către pârâta D. G. A F. P. M. prin A. F. P. S. -MARAMAȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 1587 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu pârâta A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența Completului de judecată a fost aprobată prin hotărârea colegiului de conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamanta intimată R.
N. D. a înregistrat la dosar la data de 14 februarie 2013 întâmpinare.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1587 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., s-au respins excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâta D. G. a F. P. M. .
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta R. N. D., împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M., A. F. P.
S. M. și A. F. pentru M. B. și în consecință :
S-a dispus anularea Deciziei de Calcul a Taxei de Poluare nr. 16169/_ emisă de pârâta A. F. P. S. M. .
Pârâta A. F. pentru M. a fost obligată să restituie reclamantei suma de 4.308 lei, precum și a dobânzii legale de la data încasării și până la restituire.
Pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 543,30 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepțiilor invocate de pârâta D. G. a F. P.
, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele: Astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24/_, procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din
același cod, sens în care instanța urmează să respingă excepțiile invocate.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autovehiculul menționat în cerere pentru înmatricularea căruia pârâta A. F. P. S. M., prin decizia de stabilire a taxei de poluare, a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a sumei de 4.308 lei cu titlu de taxă de poluare pe care aceasta a achitat-o la data de_ .
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât
reclamanta intimată
R. N. D. cât și pârâta D. G. A F. P. M. prin A.
F. P. S. -MARAMAȚIEI.
Reclamanta intimată R. N. D. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea și a paratei A.
F. P. S. M. la restituirea sumei de 4.308 lei încasate cu titlu de taxa pe poluare, cu dobânda legala de la data achitării și pana la restituirea efectiva a sumei.
În motivarea reursului, recurenta a arătat că sunt incidente prevederile art.
304 pct. 9 C.proc.civ., solicitând analizarea cauzei sub toate aspectele în condițiile art. 3041C. proc.civ .
Prin cererea de chemare în judecata am solicitat instanței de fond ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauza, sa oblige paratele la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 4.308 lei, achitata cu titlul de taxa pe poluare pentru autovehiculul marca Nissan Navara, seria cărții auto J 0., suma ce i-a fost stabilita prin Decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 16169/_ și achitata cu chitanța seria TS7 nr. 2386489 din data de_ . Totodată a solicitat obligarea pârâtelor la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale aferente sumei achitate, începând cu data plătii acesteia (_ ) și până la achitarea efectiva și în totalitate, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
Prin hotărârea pronunțata de instanța și pe care înțelege sa o critice, aceasta a admis în parte solicitările noastre, în sensul în care a obligat doar parata A. F. pentru M. la restituirea sumei solicitate de reclamanta, la plata dobânzilor legale aferenta acestei sume și la plata cheltuielilor de judecata.
Opinează în sensul ca instanța de fond în mod greșit a obligat la restituirea taxei pe poluare doar parata A. F. pentru M., fără a obliga și parata
A. F. P. S. M. la restituirea acestei sume. Nu contestă destinația speciala a sumei achitate cu titlu de taxa pe poluare, încasate în, temeiul OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, însa entitatea care a încasat efectiv suma în litigiu a fost A. F. P. S. M., în baza Deciziei de calcul al taxei pe poluare emise de aceasta, care a emis chitanța seria TS7 nr. 2386489/_, sens în care și aceasta parata trebuia obligata la restituire.
F. a de cele ce preced, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii
atacate, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041C.P. Civ. și admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea și a paratei A. F. P.
S. M. la restituirea sumei de 4.308 lei încasate cu titlu de taxa pe poluare, cu dobânda legala de la data achitării și pâna la restituirea efectiva a sumei. Solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata efectuate în recurs, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a onorariului de avocat.
Pârâta D. G. A F. P. M. prin A. F. P. S. - MARAMAȚIEI
a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr.fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Reclamanta intimată R. N. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta D. G. A F. P.
M. Prin A. F. P. S. -Maramației ca neîntemeiat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A.
F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în
circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la obligația de plată a dobânzii,
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului
contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta R. N. D. acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunțată de prima instanță, acesta a admis în parte cererea reclamantei, în sensul în care a obligat doar pârâta A. F. pentru M. la restituirea sumei solicitate de reclamantă și achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare la A. F. P. S. l M., și la plata dobânzilor legale aferente și a cheltuielilor de judecată.
Curtea retine, astfel că instanța de fond în mod neîntemeiat, cu aplicarea greșită a legii a obligat la restituirea taxei de poluare doar pârâta A. F. pentru M. fără a obliga și pârâta A. F. P. S. l M. la restituirea acestei sume. Acesta deoarece chiar dacă taxa de poluare achitată și încasată în temeiul OUG nr. 50/2008 cu modificările ulteriore, are o destinație specială, entitatea care a încasat efectiv suma în litigiu a fost A. F. P.
S. l M., în baza deciziei de calcul a taxei de poluare emise de acesta, care a și eliberat chitanța seria nr. TS7 nr. 2386489 din_, și prin urmare se impunea ca și această pârâtă să fie obligată la restituire.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul disp. art. 312 alin.1 C. proc. civ. se impune modificarea hotărârii recurate, raportat la art. 304 pct.9 C. proc. civ. în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și obligării și a pârâtei Administrației F.
P. S. l M. la restituirea sumei de 4308 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data achitării și până la restituirea efectivă.
Pârâta intimată și recurentă în același timp D. G. A F. P.
M. va fi obligată să plătească reclamantei recurente R. N. D. suma de 221 reprezentând cheltuieli de judecată în recurs ( onorariu avocat, taxă timbru și timbru judiciar), în temeiul art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta R. N. D., împotriva sentinței civile nr. 1587/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
M. pe care o modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă și pârâta A. F. P. S. M. la restituirea sumei de 4308 lei încasate cu titlu cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data achitării și până la restituirea efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. prin A. F. P. S. M. împotriva aceleași hotărâri.
Obligă recurenta să plătească intimatei R. N. D. suma de 221 lei cheltuieli de judecată în recurs.
ronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2013.
Președinte, A. -I. A. | Judecător, C. I. | Judecător, DP |
G. , A. B. |
Red.I.C./dact V.R. 2 ex./_ Jud.fond: V. F.
