Decizia civilă nr. 2879/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2879/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE L. U. Judecător M. D.
Judecător R. -R. D.
G. D. Ț.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta S. P. C.
S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 3.192 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu pârâtele intimate
G. A F. P. A J. M., A. F. P. B. M. , având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
C. ponența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantei este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar .
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2.275 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. s-a respins acțiunea promovată de reclamanta S. P. C.
C. S. B. M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. B. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din analiza dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul C. unității Europene, invocate de reclamantă, se prevede că, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a României și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului
național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului.
În situația de față, însă, tribunalul a constatat că reclamanta nu a depus la dosar dovada înmatriculării autoturismului într-un stat membru al Uniunii Europene, pentru a exista o diferență de tratament din punct de vedere al taxelor aplicate autoturismelor autohtone față de cele aplicate autoturismelor provenind din statele comunitare, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. P. C. C.
S. B. M.
prin care se solicită admiterea acestuia și casarea sentinței atacate. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 și art.
312 C.pr.civ., reclamanta a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nelegalității achitării la bugetul de stat a taxei speciale de primă înmatriculare, care, în situația de față, a creat o diferență de tratament, din punctul de vedere al taxelor aplicate autoturismelor autohtone față de cele aplicate autoturismelor provenind din statele comunitare, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a C. unității Europene.
În continuarea motivării recursului, reclamanta a invocat și a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei de poluare, în condițiile în care aplică un tratament juridic și fiscal diferit unor situații identice concretizate în achiziționarea de către o persoană a unui autovehicul, concluzionând că O.U.G. nr. 50/2008 încalcă prev. art.90 din Tratatul de Instituire a C.E.
În final, reclamanta arată că pentru motivele arătate în cuprinsul acțiunii introductive, pe care înțelege să le invoce din nou, nu este de acord cu interpretarea dată de instanța de fond, având în vedere și practica unanimă a
restituirii taxei achitate pentru autoturismele provenite din spațiul comunitar și înmatriculate pentru prima oară pe teritoriul României, se creează o discriminare conform O.G. nr. 137/200, astfel încât se justifică admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. Fondului pentru Mediu și M. Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
2
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
În speță, tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că autoturismul ar fi fost anterior înmatriculat într-un stat comunitar, iar criticile de încălcare în speță a dreptului comunitar aduse de reclamantă prin acțiune nu subzistă, jurisprudența comunitară existând exclusiv în raport cu autoturisme care au fost anterior înmatriculate într-un stat membru.
În recurs, reclamanta ignoră propriu-zis statuările instanței de fond, rezumându-se să formuleze critici pe fondul raportului juridic.
În acest context, Curtea a reținut că reclamanta nu a depus înscrisurile doveditoare ale împrejurării că autovehiculul fusese anterior înmatriculat într- un stat membru al UE, aspect esențial pentru dezlegarea pricinii.
3
Așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecata, reclamanta invocă nelegalitatea taxei de poluare datorata încalcării dreptului Uniunii Europene de catre legislatia romana ce reglementeaza taxa de poluare .
Pentru a sustine și dovedi incidenta în speță a dreptului Uniunii Europene, în motivarea actiunii arată ca a cumparat autovehiculul dintr-o tara membra UE .
În fața instanței de fond, așa cum s-a arătat în precedent și cum corect a reținut și T., reclamanta nu a depus nici un act care sa dovedească proveniența autovehiculului pentru care s-a achitat taxa de poluare din spatiul UE.
Ca atare, Curtea retine ca în speță nu s-a dovedit ca autovehiculul pentru care s-a achitat taxa de poluare provine din spatiul UE .
In aceste conditii autovehiculul cumparat de catre reclamanta nu provine din spatiul Uniunii Europene și ca atare nu intra sub incidenta art. 110 TFUE și ca atare, neintrind în campul de aplicare a acestui text de lege, în speță nu se poate retine în mod evident încălcarea dreptului Uniunii Europene prin perceperea si achitarea de către reclamanta a taxei de poluare .
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul reclamantei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta S. P. C. C. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 3.192 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. , pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 martie 2013.
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. |
G. , D. Ț. |
Red.L.U./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M.P. .
4
